Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Procedură
| Comentarii |
|
Dispoziţiile art. 3201C.proc.pen., introduse prin Legea nr. 202/2010 nu sunt aplicabile dacă cercetarea judecătorească a început anterior datei de 25 noiembrie 2010, de intrare în vigoare a Legii.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 204 din 30 martie 2011
Prin sentința penală nr. 377/09.04.2010 pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș, instanța de fond a dispus următoarele:
L-a condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
L-a condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 288 alin. (1) C.pen.
De asemenea, l-a condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 C.pen.
Totodată, a mai constată că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 381/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.04.2008.
în temeiul art. 447 C.proc.pen. coroborat cu art. 85 alin. (1) C.pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 381/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.04.2008.
în baza art. 449 C.proc.pen. a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 381/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.04.2008, în pedepsele componente, pedepse pe care le-a repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și a art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen. (faptă din data de 08.09.2006);
- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 288 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și a art. 76 alin. (1) lit. e) C.pen.;
- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și a art. 76 alin. (1) lit. e) C.pen. (faptă din data de 08.09.2006);
- pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută și pedepsită de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen. (faptă din data de 13.11.2006);
- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută și pedepsită de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen. (faptă din data de 13.11.2006);
- pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen. (faptă din data de 13.11.2006).
A mai constatat că infracțiunile pentru care au fost stabilite pedepsele de 3 luni închisoare, 2 luni închisoare, 2 luni închisoare, 4 luni închisoare, 6 luni închisoare, 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 381/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.04.2008 și pedepsele de 1 an închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare aplicate prin prezenta sentință penală, se află în concurs real de infracțiuni, prevăzut de art. 33 lit. a) C.pen.
în temeiul art. 36 alin. (1) și art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. a dispus contopirea următoarelor pedepse menționate mai sus:
- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 381/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș;
- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 381/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș;
- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 381/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș;
- pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 381/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș;
- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 381/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș;
- pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 381/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș;
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta sentință penală;
- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală;
- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală.
A aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 2 luni închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 1 an și 2 luni închisoare, ce s-a dispus a se executa în regim de detenție.
în temeiul art. 71 C.pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
în temeiul art. 348 C.proc.pen. a dispus anularea permisului de conducere categoria B, emis la data de 19.08.2006 pe numele inculpatului.
în temeiul art. 191 alin. (1) C.proc.pen., inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului, suma 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Analizând coroborat actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
în jurul orei 12:00, în data de 24.12.2007, organele de poliție rutieră au oprit în trafic pe DN17, în localitatea Dumbrăvioara, autoturismul marca Opel Calibra, cu nr. de înmatriculare HVN-526, condus de către inculpatul C.N., iar în mașina amintită s-a mai constatat prezența părinților acestuia, R.C. și R.E. în prezența acestora și a martorilor asistenți, organele de poliție au solicitat inculpatului să prezinte documentele personale, acesta prezentând pașaportul, certificatul de înmatriculare a mașinii, precum și un permis de conducere cu seria M00654897S, eliberat de SPCRPCîV Mureș. Având suspiciuni cu privire la autenticitatea acestui document, organele de poliție rutieră au efectuat verificări în baza de date informatizată, rezultând faptul că inculpatul nu figura ca posesor al vreunui permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule. De asemenea, a rezultat faptul că permisul de conducere cu seria respectivă a fost eliberat pe numele altei persoane, iar la data de 25.09.2007 acel document a fost pierdut și astfel anulat.
Conform adresei nr. 60882/26.02.2008 emisă de SPCRPCIV Mureș, a rezultat că inculpatul nu figurează în evidențele acestei instituții ca posesor al permisului de conducere.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 163024/08.02.2008, emis de IPJ Mureș - Serviciul Criminalistic a mai rezultat că permisul de conducere prezentat de către inculpat este contrafăcut.
Cu ocazia audierilor efectuate în cauză, inculpatul a recunoscut faptul că a condus acea mașină, în data de 24.12.2007, dar a precizat că el nu știa de împrejurarea că permisul său de conducere era fals. Totodată, acesta a indicat faptul că nu a urmat cursurile vreunei școli de șoferi și nu a susținut, nici promovat vreun examen în acest sens. El a declarat că acel permis de conducere i-a fost procurat de agentul de poliție C.M. de la Postul de Poliție Cristești, căruia i-a plătit în schimb suma de 500 Euro.
Fiind audiat în calitate de martor, tatăl inculpatului, care se afla în mașina condusă ce acesta, a confirmat faptul că inculpatul a condus autovehiculul marca Opel Calibra în data de 24.12.2007 și a prezentat acel permis de conducere.
Totodată, martorul B.I. a arătat că în prezența sa, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul respectiv și a prezentat acel permis de conducere care, conform declarațiilor sale, era în mod vizibil fals.
La data de 24.12.2007, data comiterii faptelor din prezentul dosar, inculpatul a făcut un denunț împotriva polițistului C.M., față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 254 și art. 288 C.pen., apreciindu-se că fapta nu există.
Astfel, nu a fost identificată persoana care a contrafăcut permisul de conducere prezentat de inculpat organelor de poliție la data de 24.12.2007, motiv pentru care, prin rechizitoriul întocmit în cauză s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări penale de către IPJ Mureș - SIC pentru identificarea celor care au falsificat permisul de conducere prezentat de către inculpat la data de 24.12.2007, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C.pen. și art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 291 C.pen. și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Cu privire la susținerile inculpatului conform cărora acesta nu știa că pentru a conduce autovehicule pe drumurile publice e nevoie de obținerea permisului de conducere în condițiile participării la cursuri de specialitate și susținerea în final a unui examen, prima instanță a apreciat că se impun a se face următoarele precizări:
Eroarea în dreptul penal are înțelesul comprehensiv de greșeală și de neștiință. Cu alte cuvinte, prin eroare înțelegem și credința eronată asupra unui fapt sau a unei reguli și lipsa totală de cunoștință a acelui fapt sau reguli. în esență, inculpatul a susținut că el nu avea cunoștință de faptul că pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice avea nevoie de a fi titularul unui permis de conducere obținut în condițiile prevăzute de lege și anume, prin participarea la cursuri de specialitate și susținerea unui examen, atât la nivel teoretic, cât și practic.
Potrivit art. 62 C.proc.pen., instanța de judecată e obligată să lămurească faptele și împrejurările de fapt pe bază de probe, nefiind permisă folosirea cunoștințelor personale sau zvonul public despre faptele cauzei aflate în cercetare sau judecată. Sunt totuși fapte și împrejurări care nu mai trebuie dovedite, fie datorită recunoașterii existenței lor de către lege, fie datorită evidenței lor; în aceste cazuri există dispensă de probă.
Există dispensă de probă pentru faptele evidente și cele notorii, întrucât sunt îndeobște cunoscute. Astfel, ține de notorietate faptul că pentru a obține un carnet de conducere a unor autovehicule pe drumurile publice este obligatoriu pentru cel ce dorește acest fapt să urmeze cursuri de specialitate în acest sens, cursuri urmate de susținerea unor examene teoretice și practice care să dovedească aptitudinea acestuia de a participa la traficul rutier în condiții de siguranță, atât pentru el, cât și pentru ceilalți participanți.
De altfel, inculpatul, cu ocazia audierilor efectuate în cauză a susținut că știa că în Spania (locul în care fusese la muncă) „oamenii făceau școală pentru obținerea permisului de conducere”. Totodată, în antecedența penală a inculpatului se remarcă faptul că acesta a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare, inclusiv pentru conducerea unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prin sentința penală nr. 381 din 25 martie 2008 a Judecătoriei Târgu-Mureș, definitivă prin neapelare la data de 9 aprilie 2008.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.N. criticând hotărârea sub aspectul tratamentului penal prea aspru aplicat inculpatului și solicitând desființarea sentinței penale în limitele prevăzute de art. 371-373 C.proc.pen., din scriptul depus la dosar de inculpat la dosar rezultând că una din faptele pentru care a fost condamnat inculpatul, a rămas nesoluționată, autorul este necunoscut, nu s-au administrat probe suficiente la dosar și condamnarea cu atâta celeritate pentru complicitate la fals a inculpatului pentru o faptă nedovedită, este o măsură netemeinică și nelegală, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, inculpatul putând beneficia de legea mai favorabilă conform Legii nr. 202/2010.
în atare context, critica adusă acestei hotărâri în motivele de apel, relativ existența infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale este neîntemeiată. Astfel, însuși inculpatul a declarat că permisul de conducere pe care l-a prezentat polițiștilor la momentul opririi sale în trafic, l-a obținut de la un polițist de la el din comună pe nume „Mihai”, în condițiile în care nu a susținut defel examenul corespunzător pentru obținerea permisului, deci de la bun început a știut și a acceptat să fie părtaș la o atare faptă ilicită. Conform declarațiilor inculpatului, acesta i-a dat lui „Mihai” suma de 500 Euro și actul său de identitate, iar după 2 zile polițistul a revenit la domiciliul inculpatului și i-a predat permisul de conducere pe care l-a prezentat la rându-i, cu ocazia controlului efectuat în data de 24.12.2007. Din acest punct de vedere, susținerile inculpatului referitoare la împrejurarea că nu a știut cine i-a făcut acel permis, nu sunt de natură a înlătura consecințele faptei sale și implicit atragerea răspunderii sale din punct de vedere penal, în condițiile în care, practic, la acest moment ar fi vorba de o complicitate mediată, inculpatul desfășurând acte de complicitate la complicitate care reprezintă o submodalitate a complicității, inculpatul ajutând sau înlesnind activitatea altor acte de complicitate cu caracter direct desfășurate de acel „Mihai”.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.N.
Recursul nu a fost motivat.
Examinând recursul promovat, din prisma dispozițiilor art. 3858, art. 3859 raportat la art. 52 și art. 62-68 C.proc.pen., instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal - hotărârea instanței de apel nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit tribunalul, respectiv la respingerea apelului inculpatului.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.
De asemenea, pentru faptele comise, inculpatului-recurent i s-au aplicat pedepse corect individualizate, atât ca și cuantum, coborâte sub minimul special prevăzut de lege, cât și ca modalitate de executare, prima instanță făcând o riguroasă interpretare și aplicare a dispozițiile art. 72 C pen.
Asupra motivelor de recurs invocate oral de apărătorul ales, constatăm în primul rând că acestea nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 3859C.proc.pen., iar susținerile apărării exced prezentului cadru procesual. Potrivit dispozițiilor art. 317 C.proc.pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței.
Faptul că inculpatul ar fi fost trimis în judecată înainte de descoperirea autorului infracțiunii de fals nu poate fi primit ca un motiv întemeiat de recurs, iar aplicarea în timp a dispozițiilor prevăzute de art. 3201 C. pr.pen sunt reglementate de lege (au intrat în vigoare în 25.11.2010), iar inculpatului nu îi sunt aplicabile (sentința fiind pronunțată anterior acestei date, respectiv în 09.04.2010).
Notă: Cât privește procedura recunoașterii vinovăției, recent introdusă prin Legea nr. 202/2010, trebuie urmați, potrivit art. 3201C.proc.pen., următorii pași:
- verificarea regularității actului de sesizare a instanței, în conformitate cu art. 300 C.proc.pen.;
- efectuarea, în temeiul art. 318 C.proc.pen., de verificări cu privire la inculpat;
- informarea persoanei vătămate că se poate constitui parte vătămată și parte civilă în proces cel mai târziu până la citirea actului de sesizare a instanței;
- chestionarea inculpatului dacă solicită să fie judecat potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201C.proc.pen.;
- întrebarea procurorului și a părților dacă au cereri și chestiuni prealabile și/sau preliminarii de invocat;
- citirea actului de sesizare, în conformitate cu dispozițiile art. 322 C.proc.pen.;
- audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 323 C.proc.pen.;
- admiterea sau respingerea cererii inculpatului de a fi judecat după procedura simplificata, in conformitate cu dispozițiile art. 3201 alin. (3) și (8) C.proc.pen.;
- dacă cererea este admisa si nu mai sunt alte chestiuni de clarificat (încadrarea juridica, latura civila etc.), se declara terminată cercetarea judecătorească, în conformitate cu dispozițiile art. 339 C.proc.pen.., după care se acordă cuvântul in dezbateri potrivit art. 340 C.proc.pen.
Soluția care poate fi data in cadrul procedurii simplificate este, potrivit art. 3201 alin. (7) C.proc.pen., condamnarea inculpatului, fiind exclusă soluția achitării sau a încetării procesului penal. In cazul in care se apreciază ca se impune aplicarea uneia din aceste doua soluții, cauza se va repune pe rol si se va judeca potrivit procedurii obișnuite.
în dispozitivul hotărâri prin care se dispune condamnarea inculpatului, trebuie reținute in mod obligatoriu dispozițiile art. 3201 alin. (1) C.proc.pen.
în cazul aplicării procedurii simplificate se reduc limitele pedepselor, conform art. 3201 alin. (7) C.proc.pen., și, în niciun caz, nu se aplică o pedeapsă după care aceasta se reduce cu o treime sau o pătrime, după caz.
