Reţinerea greşită de circumstanţe atenuante în cazul infracţiunii de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere de către inculpatul aflat în stare de recidivă
| Comentarii |
|
Chiar dacă inculpatul, prin activitatea infracţională desfăşurată, nu a afectat în mod direct pe ceilalţi participanţi la trafic, acesta a comis o infracţiune de pericol, iar datele sale personale arată că în luna aprilie 2010 a mai fost condamnat pentru o infracţiune similară, ceea ce denotă o perseverenţă infracţională. Doar faptul că a condus pe o distanţă redusă şi fără evenimente rutiere, nu atrage reţinerea obligatorie a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (2) C.pen., ce ar avea ca efect reducerea pedepsei sub limita minimă a textului incriminator.
Secţia penală şi pentru cauze cu penale cu minori şi de familie, Decizia nr. 607 din 30 septembrie 2010
Prin sentința penală nr. 22/P/17.02.2010 a Judecătoriei Hârșova s-a dispus:
- în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. condamnă pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
- în baza art. 83 C.pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 81/P/26.05.2009 de Judecătoria Hârșova și dispune executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată de 1 an închisoare.
- inculpatul execută pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.
- în baza art. 71 alin. (1) și (2) C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârșova nr. 505/P/2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen.
S-a arătat că la data de 26.06.2009 lucrători de poliție din cadrul Postului de Poliție Crucea, jud. Constanța, au oprit pentru control autoturismul ce se deplasa pe DJ 224, pe raza statului Băltăgești, jud. Constanța.
Cu această ocazie s-a constatat că autoturismul era condus de inculpatul C.C., care a precizat că nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, fiind însă proprietar al vehicolului.
Conform adresei 43010/15.07.2009, emisă de S.P.C.R.P.C.I.V. Constanta, inculpatul nu este posesor al permisului de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Inculpatul a declarat că este adevărat că se afla la volanul autoturismului și se deplasa de la stâna de pe izlazul situat la marginea satului Băltăgești, com. Crucea, jud. Constanța la el acasă, la cca. 300 m, stă aproape în centru statului, motiv pentru care a circulat pe drumurile publice din sat și a fost oprit de poliția de la Crucea care i-a solicitat permisul de conducere. Le-a precizat că nu are permis de conducere și i-au spus că o să vină să-i ia o declarație și au venit după cca. 2 luni.
Știe că a mai fost trimis în judecată tot pentru o faptă similară, dar nu știa că a fost condamnat la 8 luni închisoare, ca modalitate de executare suspendarea condiționată, a crezut că a fost condamnat la o amendă, dar a aflat că acea sumă de bani au fost de fapt cheltuieli de judecată.
Martorul din lucrări P.P. a declarat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, nu l-a forțat nimeni să dea acele declarații. Precizează ca în momentul când a vrut să plece cu animalele la câmp a văzut pe șoseaua din satul Băltăgești, în apropiere de biserică, mașina poliției oprită, iar lângă aceasta era oprită și mașina inculpatului. A mai precizat că de la stână și până unde a fost oprit a mers cca. un kilometru și jumătate. Inculpatul ar fi putut să meargă acasă și numai pe drumul de pământ, dar nu știe de ce a fost oprit de către organul de poliție pe șosea.
El a mers cu animalele la păscut, stâna este la 400-500 m de satul Băltăgești, iar configurația terenului i-a permis să vadă că în centru satului, lângă biserica așa cum a precizat, era mașina poliției oprită și mașina inculpatului. Știa că inculpatul nu este posesor al permisului de conducere. Este sigur că era mașina inculpatului.
Martorul C.C., propus de inculpat (varul său) a declarat că părinții săi au oi și la chemat pe inculpat să-l ajute, deoarece acesta este un băiat mai sărac, iar în ziua respectivă inculpatul a venit la el acasă cu mașina sa, de aici la stână au plecat cu mașina, la stână se găsea ciobanul P.P., inculpatul împreună cu acesta au muls oile, după aceea a luat laptele, l-a urcat în mașina lui după care a plecat de la stână, a ajuns acasă și de aici inculpatul a plecat cu mașina lui spre casă. Peste vreo două zile a aflat că a fost prins de poliție. Nu știe de ce inculpatul a declarat că a fost la stână cu mașina și s-a întors cu mașina condusă de el, poate ciobanul a crezut că este mașina inculpatului, dar mașina era a lui. A mai precizat că în fața instanței a spus numai adevărul, că nu a fost influențat de nimeni și nu i-a solicitat nicio persoana să spună altceva.
Instanța de fond a considerat că aceasta depoziție nu este conformă cu realitatea, este în contradicție totală cu susținerile inculpatului și ale martorului P.P., motiv pentru care urmează să o înlăture din ansamblul probatoriului administrat în cauză.
Situația de fapt reținută de instanța de fond rezultă din declarațiile inculpatului date în cursul cercetării penale care se coroborează cu declarațiile martorului P.P., procesul-verbal de depistare, adresa S.P.C.R.P.C.I.V. Constanța nr. 43010/15.07.2009 și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului la comiterea infracțiunii, la stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată acestuia se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptelor săvârșite de persoana și conduita inculpatului și de împrejurarea care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la persoana și conduita inculpatului, instanța a reținut că pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta comisă. Posedă antecedente penale, fapta fiind săvârșita în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală definitivă nr. 81/P/26.05.2009 pronunțată de Judecătoria Hârșova tot pentru același gen de infracțiune.
Instanța a considerat că dublul scop al pedepsei preventiv-educativ poate fi atins față de inculpatul C.C. prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, urmând ca această pedeapsă să fie executată în regim de detenție.
Instanța a considerat ca inculpatul a ignorat cu desăvârșire dispozițiile art. 81 și urm. C.pen., rezultând că suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 81/P/26.05.2009 nu a avut un efect preventiv-educativ, este de neacceptat ca după o luna de zile, după ce ai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea cu modalitate de executare suspendarea condiționata, să te urci la volanul unui autoturism și să-l conduci pe drumurile publice, generând un real pericol pentru ceilalți participanți la trafic.
Prin decizia penală nr. 213/12.05.2010, Tribunalul a reținut următoarele:
în mod corect a reținut instanța de fond situația de fapt și încadrarea juridică dată acesteia, raportat la împrejurarea că, la data de 26.06.2009, inculpatul C.C. a condus pe drumurile publice pe raza satului Băltăgești, jud. Constanța, un autoturism fără a poseda permis de conducere.
Infracțiunea reținută în sarcina acestuia a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv, declarațiile inculpatului date în cursul cercetării penale care se coroborează cu declarațiile martorului P.P., procesul-verbal de depistare, adresa S.P.C.R.P.C.I.V. Constanța nr. 43010/15.07.2009 din care rezultă că nu posedă permis de conducere și procesul-verbal de depistare în trafic a inculpatului.
în ceea ce privește cuantumul pedepsei, se constată că instanța de fond a optat pentru o pedeapsă cu închisoarea egală cu minimul special prevăzut de lege, însă s-a dispus totodată și revocarea unei pedepse de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 81/P/26.05.2009 de Judecătoria Hârșova și a dispus executarea alăturat a pedepsei de 1 an aplicată, dându-se eficiență în mod corect dispozițiilor art. 83 C.pen.
Tribunalul apreciază însă că, raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, inculpatul a condus pe un drum județean, fără ca circulația să fie intensă în acea zonă și fără să afecteze în mod direct pe ceilalți participanți la trafic, dar luând în considerare natura infracțiunii comise care este una de pericol și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a mai fost condamnat pentru o infracțiune similară, în urma cu o lună, raportat la data comiterii prezentei fapte, ca s-ar impune redozarea pedepsei, în sensul micșorării acesteia, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de lege art. 74 alin. (2) C.pen, având în vedere și distanțta relativ mică parcursă pe drum public.
în termen legal, împotriva deciziei Tribunalului Constanța au declarat recursul Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul C.C., prin care solicită casarea deciziei Tribunalului ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, recursul Parchetului vizează nelegalitatea deciziei din apel și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond prin care s-a stabilit în mod corect cuantumul pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului vizează cuantumul pedepsei aplicate de către instanța de apel, pe care o consideră ca fiind exagerată în raport de datele reale și circumstanțele personale.
Examinând legalitatea și temeinicia recursurilor declarate în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, Curtea constata următoarele.
Instanța de apel a considerat că, raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, inculpatul a condus pe un drum județean, fără ca circulația să fie intensă în acea zonă și fără să afecteze în mod direct pe ceilalți participanți la trafic, dar luând în considerare natura infracțiunii comise, care este una de pericol și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a mai fost condamnat pentru o infracțiune similară, în urmă cu o lună, raportat la data comiterii prezentei fapte, că s-ar impune redozarea pedepsei, în sensul micșorării acesteia, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de lege art. 74 alin. (2) C.pen., având în vedere și distanța relativ mică parcursă pe drum public.
Reținând aceeași situație de fapt și constatând ca inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, instanța de apel în mod corect a procedat la condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, însă reținerea circumstanțelor atenuante s-a făcut în mod nejustificat, având în vedere că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală.
Chiar dacă inculpatul, prin activitatea infracționala desfășurată, nu a afectat în mod direct pe ceilalți participanți la trafic, acesta a comis o infracțiune de pericol, iar datele sale personale arată că în luna aprilie 2010 a mai fost condamnat pentru o infracțiune similară, ceea ce denotă o perseverență infracțională. Doar faptul că a condus pe o distanță redusă și fără evenimente rutiere nu atrage reținerea obligatorie a circumstanțelor atenuante ce ar avea ca efect reducerea pedepsei sub limita minimă a textului incriminator. Situație în care Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică pedeapsa aplicată de instanța de fond, casând așadar decizia din apel.
în raport de toate aceste motivări, recursul inculpatului prin care solicită o reindividualizarea a pedepsei aplicate apare ca nefondat.
Ca atare, Curtea, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. a) C.proc.pen., va admite recursul formulat de recurentul Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva deciziei penale nr. 213/12.05.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța. Va casa decizia penală nr. 213/12.05.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța și va menține sentința penală pronunțată de Judecătoria Hârșova. în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. b) C.proc.pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat și de recurentul inculpat C.C. în baza art. 192 alin. (2) C.proc.pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către Stat. în baza art. 189 C.proc.pen., onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile M.J. în baza art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de Stat în recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța vor rămâne în sarcina acestuia.
(Judecător Zoița Frangu)
