Stabilirea ciclului procesual. Respectarea principiului neagravării situaţiei inculpatului în propria cale de atac
| Comentarii |
|
- Cod procedură penală: art. 371 alin. 1 şi 2
Rejudecarea apelului poate avea loc numai cu respectarea tuturor exigenţelor principiului neagravării situaţiei inculpatului în propria cale de atac, indiferent dacă o atare agravare ar surveni în latura penală sau civilă a cauzei.
Obligarea inculpatului la plata unor dobânzi direct în calea de atac a apelulu înfrânge principiul non reformatio in pejus.
(Decizia nr. b/A din 19.01.2009, Secţia a Il-a penali şi pentru cauze cu minori şi de familie
Prin sentinţa penală nr. 1045/12.09.2006, pronunţată în dosarul nr. 8425/3/2004 Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, a dispus următoarele:
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatu S.Ş.L., prin avocat, dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunile prev. de art. 21 £ alin. 3-5 C. p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. p. şi art. 37 lit. b) C. p., art. 84 pct. 2 dir Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. b) C. p. şi art. 37 din Legec nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. p. cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. b) C p., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. p., în infracţiunile prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. b) C. p. şi art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. p. cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. b) C. p. totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. p.
în baza art. 334 C. p. p., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor privind pe inculpatul S.Ş.L. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti din infracţiunile prev. de art. 215 alin. 3-5 C. p. cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. b) C. p., art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 modificată cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. b) C. p. şi art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. p cu aplic art. 41 alin. 2 C. p. şi art. 37 lit. b) C. p., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. p., în infracţiunile prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4 şi 5 C. p. cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. a) C. p. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. p. cu
aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. b) C. p., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. p.
în baza art. 215 alin. 1, 3, 4 şi 5 C. p. cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 74, art. 76
lit. a), art. 37 lit. b) C. p., a condamnat pe inculpatul S.Ş.L. la pedeapsa de 7 am
închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) C. p.
în baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. p. cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 76 lit. e şi a art. 37 lit. b) C. p., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
A constatat că faptele din prezentul dosar sunt concurente cu infracţiunea de înşelăciune pentru care inculpatul S.Ş.T. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1142/2004 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 2210/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a ll-a penală.
în baza art. 36 alin. 1 rap. la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. p., a contopit pedepsele de 7 ani închisoare şi 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentinţa penală cu pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 1142/2004 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 2029/2004, definitivă prin decizia penală nr. 2210/2004 a Curţii de Apel Bucureşti. Secţia a ll-a penală, în final inculpatul S.Ş.T. având de executat pedeapsa de 7 ani închisoare.
în baza art: 35 alin. 1 C. p., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) C. p. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
în baza art. 71 C. p., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) C. p.
A constatat că inculpatul în prezent se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1142/2004 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, stare de detenţie pe care a menţinut-o, în urma contopirii acestei pedepse cu pedepsele aplicate prin prezenta sentinţa penală.
în baza art. 88 C. p., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din
18.11.2003 şi a arestării preventive de la 19.11.2003 la 13.05.2005, iar în baza art. 36 alin. 3 C. p., a dedus perioada executată în baza sentinţei penale nr. 1142/2004 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, de la 13.05.2005 la zi.
în baza art. 14 rap. la art. 346 C. p. p., a art. 998, 999 şi a art. 1000 alin. 3 C. civ., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.C.I. SRL la plata către partea civilă SC S. SRL a sumei de 5.125.313.470 ROL (512.531 RON), contravaloarea mărfurilor neachitate şi către partea civilă SC M.S. SRL la plata sumei de 7.202.405.415 ROL (720.240 RON), din care 699.262 RON facturi fiscale neachitate şi 20.978 RON penalităţi.
în baza art. 14 rap. la art. 346 C. p. p., a art. 998, 999 şi a art. 1000 alin. 3 C. civ., a obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente SC T.C. SRL şi SC T.C.D. SRL la plata către partea civilă SC C. SA Călăraşi a sumei de 912.832.979 ROL (91.283 RON) contravaloare mărfuri neachitate.
în baza art. 14 rap. la art. 346 C. p. p., art. 998, art. 999 şi art. 1000 alin. 3 C. civ., a obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente SC T.C. SRL şi SC T.C.D. SRL la plata către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Administraţia Finanţelor Publice, Sector 1 la plata sumei de 1.784.415.156 ROL (178.441 RON) compusă din 87.291.517 ROL (8.729 RON) reprezentând impozit pe venit aferent facturilor de vânzări neînregistrate în contabilitate în perioada iulie, noiembrie 2003, 277.406.474 ROL (27.740 RON) impozit pe venit aferent stocului de marfă lipsă la inventar şi 1.419.717.165 ROL (141.971 RON) TVA aferent stocului de mărfuri lipsă + TVA aferent facturilor de vânzări neînregistrat în contabilitate.
în baza art. 348 C. p. p., a anulat filele CEC seria BE 302-0012367 ş a.
A luat act că prin sentinţa penală nr. 1142/2004 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în baza art. 348 C. p. p., s-a dispus anularea filelor CEC seria BE 302 nr. 0077799 ş.a.
A dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinţei penale 1142/2006 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa principală de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) C. p.
în baza art. 191 alin. 1 C. p. p., a obligat inculpatul la plata sumei de 3000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
1. SC T.C.I. SRL are ca asociat unic pe S. SC, iar ca administrator pe S.Ş.T., având cont deschis la R. Bank.
în perioada 27.08.2003 - 3.10.2003, pe bază de facturi fiscale, în baza unei înţelegeri, SC S. SRL, prin asociat şi administratorul Ş.V., a distribuit către SC T.C.I. SRL, reprezentată de S.Ş.T., produse alimentare comercializate pe raza Municipiului Bucureşti de către ultima societate, în valoare totală de 13.602.356.705 lei, din care s-a achitat suma de 4.371.361.745 lei rămânând de plastă suma de 9.309.605.455 lei.
Pentru marfa neplătită în valoare de 9.309.605.455 lei, inculpatul S.Ş.T. a emi: file CEC la termen în numele SC T.C.I. SRL ce urmau a fi achitate prin R. Bank Agenţiile Piaţa Română şi Moşilor, însă banca a refuzat plata pentru lipsă disponibi în cont şi emitent aflat în interdicţie bancară.
De asemenea, inculpatul a girat în favoarea SC S. SRL, două bilete la ordir emise de SC R.T.D. SRL pe care o administra, prin intermediul SC T.C.I. SRL cunoscând că la datele scadente nu dispunea de lichidităţi băneşti. Biletele la ordin au fost emise la 2.10.2003 şi scadente la 8.10.2003 şi respectiv la 9.10.2003 pentru sumele de 325.000.000 lei şi 457.000.000 lei. Primul bilet la ordin a fost onorat parţial pentru suma de 2.550.000 lei, R. Bank - Agenţia Moşilor refuzând plata pentru diferenţa de 322.450.000 lei pentru lipsă disponibil.
Din actele de la dosar a rezultat că SC S. SRL, reprezentată de A.I., a constatat la sfârşitul lunii octombrie 2003 faptul că produsele alimentare cumpărate de către inculpat au fost ulterior revândute de acesta la preţuri mai mici decât cele de livrare şi motivat de acest lucru, dar şi faptul că inculpatul datora plata pe mai mult de jumătate din marfa achiziţionată, a luat măsura sistării livrării.
Conform înţelegerii dintre inculpatul S.Ş.T. şi administratorul Ş.V., mărfurile au fost cumpărate de către inculpat pe bază de facturi fiscale care aveau imprimat pe verso un contract de vânzare-cumpărare, cadru în care se stabilea modalitatea de plată şi termenul la care urmează să fie introdusă la plată fila CEC. Filele CEC au fost emise de către inculpat pentru a servi ca instrument de plată, şi nu de garantare a plăţii mărfii.
întrucât avea probleme financiare, iniţial inculpatul a efectuat plata folosindu-se de file CEC scadente în termen de aproximativ două săptămâni de la data livrării mărfii specificată în factura fiscală, după care a revenit asupra modalităţii de plată făcând plăţile în numerar, pentru a nu se descoperi că începând cu data de
15.09.2003 se afla în incidenţă bancară şi nu poate să folosească ca instrument de plată filele CEC.
Pentru a nu trezi suspiciuni părţii vătămate SC S. SRL că nu are bani pentru a achita mărfurile şi este în imposibilitate de a-şi executa obligaţiile contractuale asumate, inculpatul S.Ş.T. s-a folosit pentru plata unor produse de două bilete la ordin emise la data de 2.10.2003 şi scadente la 08.10.2003 şi respectiv
9.10.2003 de către SC R.T.D. SRL, unde avea calitatea de asociat şi administrator, girându-le în favoarea furnizorului în condiţiile în care nu existau lichidităţi băneşti în cont.
Inculpatul a procedat la comercializarea mărfii prin intermediul SC T.C.I. SRL la un preţ inferior celui de achiziţie către SC F. SRL şi alţi comercianţi, solicitând plata de către beneficiari în numerar, şi nu prin virament bancar, pentru a evita plata filelor CEC emise dă către SC T.C.I. SRL către furnizorii săi. Din declaraţia martorului A.A. reprezentantul SC F. SRL, a rezultat că în cursul lunii iulie 2003 şi ulterior la data de 19.09.2003 a cumpărat de la inculpat produse alimentare sub preţul înscris în factură, la solicitarea inculpatului care i-a promis că îi va întocmi o factură de discount, iar plata s-a efectuat numai în numerar, conform precizărilor acestuia.
Ulterior, întrucât se afla în colaps financiar, inculpatul a omis în mod intenţionat să înregistreze în contabilitatea societăţii facturile fiscale nr. 6045682/1.10.2002, nr. 6045761/1.10.2003 şi nr. 6045583/29 09.2003 în sumă de 245.803.461 lei, 178.024.00 lei şi respectiv 19.602.870 lei emise de către SC S. SRL către SC T.C.I. SRL. Facturile de mai sus nu au fost înregistrate în registrul de cumpărări, aspect ce a
fost constatat şi în expertiza contabilă efectuată în cauză, inculpatul intenţionând să se sustragă de la plata impozitului pe profit şi TVA-ul aferent.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul S.Ş.T. a avut o poziţie nesinceră, susţinând în apărare că a emis filele CEC şi biletele la ordin cu titlu de garanţie, acestea neservind ca instrumente de plată. Apărarea inculpatului este combătută de declaraţiile reprezentanţilor legali ai SC S. SRL - Ş.V. şi A.l. din
23.10.2003 şi 18.11.2003, date la poliţie şi procuror, şi procesul-verbal de confruntare dintre inculpat şi Ş.V., din care rezultă că filele CEC s-au emis ca instrument de plată, iar inculpatul a emis filele CEC după data intrării societăţii în interdicţie bancară ascunzând acest lucru furnizorului.
Din verificările efectuate la BNR, Direcţia Reglementare şi Autorizare a rezultat că SC T.C.I. SRL s-a aflat în interdicţie totală de a emite cecuri în perioada
15.09.2003 - 9.10.2003 şi, prin urmare, acesta a ştiut că nu are dreptul să emită filele de CEC scadente la 24.09.2003 - 26.09.2003 şi 9.10.2003 (d.u.p.).
Din constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică nr. 157650 din 8.12.2003 a rezultat că: semnăturile trăgătorului de pe filele CEC şi semnăturile de la rubrica girant de pe biletele la ordin au fost executate de inculpatul S.Ş.; scrisul ce completează rubricile de pe aversul celor două bilete la ordin emise la data de 2.10.2003 şi rubrica Cod fiscal de pe filele CEC cu seriile BE nr. 302-00123658/9.10.2003, BE nr. 302-00123665/
26.09.2003, BE nr. 302-00123671/24.09.2003 nu a fost executat de către inculpat, aspect ce se coroborează cu depoziţia martorei N.M.; scrisul ce completează rubricile celor 6 file CEC şi scrisul de la rubrica girant de pe reversul biletelor la ordin a fost executat de inculpat; impresiunile de ştampilă aplicate pe filele CEC şi la rubrica girant a biletelor la ordin aparţin ştampilei SC T.C.I. SRL ridicată de la inculpat, conform procesului-verbal de la d.u.p.; impresiunile de ştampilă de la rubricile semnătura emitentului şi semnătura emitentului la vedere de pe aversul biletelor la ordin au fost create de ştampila aparţinând societăţii aflate în posesia inculpatului, SC R.T.D. SRL.
Din cercetări a rezultat că după ce asociaţii SC S. SRL i-au comunicat inculpatului că au depus plângere penală la poliţie, până la data reţinerii
17.11.2003, acesta a efectuat o compensare de aproximativ 3 miliarde lei şi depuneri în numerar de aproximativ 200 milioane lei, prejudiciul nerecuperat fiind de aproximativ 5.600.000.000 lei.
în faza cercetării judecătoreşti, audiat fiind inculpatul cu privire la această faptă, a susţinut că cele 3 file CEC emise erau cu titlu de garanţie pe durata derulării relaţiilor comerciale, iar marfa urma să fie plătită prin depuneri de numerar în contul firmei, aşa cum de altfel a şi procedat. Una dintre cele 3 file a susţinut inculpatul că a fost completată de un angajat al părţii civile SC S. SRL cu o sumă eronată şi a fost introdusă la plată, dar refuzată deoarece firma intrase deja în interdicţie bancară. De altfel inculpatul a susţinut că reprezentanţii SC S. SRL ştiau că la data la care au introdus biletele la bancă firma sa era deja în incidenţă bancară.
Cu privire la neînregistrarea facturilor fiscale în contabilitate, inculpatul a susţinut că era în termenul legal, acesta expirând la 25 ale lunii, însă a fost arestat. Referitor la compensări şi depunerile în numerar arată că le-a efectuat după formularea plângerii de care nu avea cunoştinţă şi de care a aflat la momentul arestării.
în aceeaşi fază a procesului penal s-a procedat la audierea martorului Ş.V. care a declarat că îşi menţine depoziţiile date în faza de urmărire penală şi recunoaşte că a desfăşurat relaţii comerciale cu inculpatul S. de la începutul lunii august 2003; în momentul livrării mărfii şi emiterii facturilor se emiteau şi file CEC,
completate de inculpat care însă aveau trecută ca dată de introducere la bancă 7 sau maxim 15 zile de la data livrării mărfii. Totodată, s-a arătat că filele CEC erau emise ca instrumente de plată, dar întrucât inculpatul îşi achita obligaţiile, acestea nu mai erau introduse, fiind anulate şi restituite acestuia.
Martorul a arătat că la sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie 2003 inculpatul i-a comunicat că nu poate plăti la termen preţul mărfii achiziţionate, situaţie în care Ş.V. a fost nevoit să introducă la plată cele 2 file CEC pe care le avea în posesie, semnate şi ştampilate de inculpat, în calitate de reprezentant ai firmei sale, care nu erau completate, fiind în alb, societatea la care martorul era asociat completând suma de 9 miliarde lui, iar după introducerea filelor în circuitul bancar acestea au fost respinse pentru lipsă disponibil (la data de 09.10.2003).
Martorul a susţinut că îşi susţine declaraţia în sensul că filele CEC erau emise ca instrument de plată, dar precizează că numai acele file CEC la care a făcut referire „au fost predate în alb şi se poate interpreta că au fost date cu titlu de garanţie”. De asemenea, martorul a declarat că avea cunoştinţă de la sfârşitul lunii septembrie 2003 când a aflat de la un colaborator al său că firma inculpatului era în interdicţie bancară, iar în luna octombrie s-au completat cele 2 file CEC în alb şi au fost introduse în bancă în pofida acestui lucru, pentru a justifica în faţa furnizorilor societăţii lor de ce nu puteau furniza plăţile.
S-a susţinut totodată că nu s-au efectuat compensări sau că SC T.C.I. SRL nu a achitat către SC S. SRL sume de bani fără a se elibera documente, respectiv fără a se emite chitanţă.
II. La data de 27.06.2003 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 102 dintre SC M S. SRL reprezentantă de directorul general A.S., în calitate de vânzător şi SC T.C.I. SRL reprezentantă de administrator S.Ş. în calitate de cumpărător, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de ulei floarea soarelui din Republica Moldova la preţul de 28.500 per PET 1/1 inclusiv TVA. Conform clauzelor contractuale înscrise în Capitolul V art. 12, modalitatea de plată a mărfii a fost stabilită a se face cu file CEC scadente la 25 zile calendaristice de la data livrării, ce vor fi predate la data livrării completate, semnate şi ştampilate.
La data de 27.06.2003, conform facturii seria BACQ nr. 6950289, inculpatul a achiziţionat ulei rafinat în valoare totală de 90.289.584 lei.
în baza relaţiilor contractuale stabilite în scris şi verbal de către părţi, în perioada 27.06.2003 - 28.10.2003, pe bază de facturi fiscale întocmite de reprezentanţii SC M S. SRL şi preluate în majoritatea situaţiilor de inculpat, care semna de primire şi aplica ştampila SC T.C.I. SRL, a cumpărat ulei rafinat comestibil şi zahăr toc vrac, în valoare de aproximativ 12 miliarde lei. Ulterior, în baza unui punctaj efectuat la începutul lunii septembrie s-a stabilit că s-au achitat aproximativ 4 miliarde lei, iar pentru diferenţa de plată, inculpatul a emis un număr de 4 file CEC în favoarea SC M S. SRL, banca plătitoare fiind R. Bank, după cum urmează: fila CEC seria BE nr. 302-10123652 emisă la 10.09.2003 pentru suma de 1.500.000.000 lei acceptată la plată pentru suma de 533.150.000 lei, diferenţa de bani fiind refuzată pentru lipsă disponibil; fila CEC în valoare de 1.000.000.000 lei, în valoare de 1.000.000.000 lei, fila CEC în valoare de 1.139.563.992 lei. Ultimele 3 file CEC au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont şi client aflat în interdicţie bancară.
De asemenea, pentru plată, după ce a intrat în interdicţie bancară, pentru a induce în eroare partea vătămată că va executa convenţia comercială, inculpatul a girat în favoarea furnizorului un bilet la ordin emis la 10.10.2003 şi scadent la
22.10.2003 în valoare de 725.000.000 lei, deşi cunoştea că biletul la ordin fusese emis de altă societate în favoarea SC T.C.I. SRL, în vederea scontării unor file CEC, şi nu constituia instrument de plată, deoarece emitentul SC I.B.G. SRL nu avea debit.
Inculpatul a vândut SC F. SRL marfa achiziţionată de la SC M.S. SRL la preţul de 25.300 lei sticla cu TVA, sub preţul de achiziţie care era de 28.500 iei, solicitând-i expres cumpărătorului reprezentant de cetăţeanul irakian A.A. ca în facturi să fie înscrisă suma de 29.400 lei pe sticlă, iar plata să se facă în numerar, şi nu prin bancă.
Prin această modalitate, inculpatul a evitat onorarea filelor CEC emise în favoarea SC M.S. SRL şi în mod intenţionat a încălcat reglementările financiar, contabile în vigoare.
Totodată, inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea SC T.C.I. SRL facturile fiscale nr. 6950327/10.10.2003, nr. 6950332/20.10.2003, nr. 6950333/20.10.2203 şi nr. 6950334/22.10.2203 emise de către SC M.S. SRL în valoare de 1.858.684.800 lei în vederea neplăţii impozitului pe profit, denaturării veniturilor şi diminuării datoriilor către bugetul de stat care a fost prejudiciat, aşa cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată în cauză.
Din raportul de expertiză nr. 158023/23.12.2003 a rezultat că inculpatul S.Ş.T. a completat, semnat şi ştampilat filele CEC şi a semnat la girant pe reversul ordinului de plată pe care l-a ştampilat. Din verificările efectuate la BNR, Direcţia Reglementare şi Autorizare a rezultat că SC T.C.I. SRL se afla în interdicţie bancară în perioada 15.09.2003 - 9.10.2003 şi inculpatul a emis filele CEC din
15.09.2003 şi 24.09.2003 cunoscând acest aspect şi fără a asigura provizia necesară plăţii cecurilor.
în timpul urmăririi penale, inculpatul S.Ş.T. a avut o poziţie oscilantă, iniţial susţinând că este nevinovat, deoarece furnizorul a ştiut să vândă produsul sub preţul de achiziţie, nu poate alimenta contul la termenul stabilit, iar filele CEC s-au emis cu titlu de garanţie, şi nu ca instrument de plată.
Ulterior, cu prilejul audierii din data de 10.03.2004 la procuror în prezenţa apărătorului ales, a recunoscut că a intrat în incidenţă bancară întrucât nu a asigurat provizia necesară în cont pentru a se face plata cecurilor emise în favoarea SC M.S. SRL. întrucât existau contradicţii între inculpat şi reclamant, la data de 23.12.2003 s-a procedat la confruntarea acestora, rezultând că inculpatul este nesincer, cu intenţie a emis file CEC fără acoperire bancară şi a vândut marfa la un preţ subevaluat, însuşindu-şi banii obţinuţi.
în faza cercetării judecătoreşti inculpatul a declarat că deşi înţelegerea a fost ca plata să se facă prin file CEC, niciodată nu s-a plătit astfel, administratorul SC M solicitând ca plata să se facă în numerar, lucru pe care acesta 1-a acceptat fiind un furnizor important pentru el.
Inculpatul a recunoscut că a intrat în incidenţă bancară datorită filei CEC introdusă la plata de către SC M.
Cu privire la marfa achiziţionată de la această societate inculpatul a recunoscut că a revândut-o sub preţ, ştiind că încalcă legea, însă a arătat că a primit plata în numerar pentru că şi lui i se solicita să facă plăţile în numerar.
Referitor la facturi, inculpatul are aceeaşi poziţie ca şi pentru fapta de la pct. 1 din rechizitoriu, arătând că SC M., în plus, l-a încărcat şi cu facturile în alb semnate de el, pe care A.S. 1-a forţat să le dea alături de un carnet de CEC-uri neştampilat şi nesemnat şi alte 4 bilete la ordin semnate şi ştampilate.
III. La data de 30.06.2003 între SC C. SA Călăraşi, reprezentantă de directo general A.D. şi SC T.C.D. SRL Bucureşti, reprezentantă de inculpatul S.Ş.T., s-c încheiat un contract de distribuţie (vânzare-cumpărare) hârtie igienică şi un pac cambial conform căruia inculpatul avea obligaţia, în calitate de cumpărător, si plătească marfa cu file CEC. Anterior acestei convenţii, la data de 6.06.2003, ir baza facturii fiscale seria [...] nr. 3281654, inculpatul S.Ş.T. a achiziţionat hârtie igienică în valoare de 78.338.652 lei pe care a achitat-o în numerar în încercarea de a crea convingerea părţii vătămate că îşi va onora obligaţiile financiare şi este vorba de o societate solvabilă. în perioada 6.07.2003 - 4.09.2003, în calitate de administrator al SC T.C.D. SRL, a achiziţionat marfa în valoare de 870.000.000 lei achitând 253.000.000 lei şi rămânând neachitată suma de 616.733.672 lei pentri plata căreia a emis fila CEC seria BC nr. 302-00032015 deşi ştia că pentri perioada 11.12.2002 - 9.10.2004 societatea se află în interdicţie bancară şi ni are dreptul să se folosească de file CEC. La data scadentă, 6.10.2003, R. Ban* a refuzat onorarea CEC-ului pentru lipsă disponibil şi pentru faptul că CEC-ul a fost declarat nul pe data de 23.12.2002, întrucât din 12.12.2002 SC T.C.D. SRL a intrat în interdicţie bancară.
Cunoscând situaţia reală a SC T.C.D. SRL care se află în interdicţie bancară ş avea probleme financiare, inculpatul S.Ş.T. a încheiat cu SC C. SA un contract de distribuţie şi un pact cambial similar celuilalt în calitate de reprezentant al SC T.C.I SRL, iar în perioada 18.08.2003 - 2.10.2003 a cumpărat marfa în valoare de 79 milioane lei achitând 423.000.000 lei, rămânând neplătită suma de 296.099.123 lei. întrucât între timp s-a stabilit că prima filă CEC este nulă, pentru a nu fi reclamat autorităţilor judiciare, inculpatul a emis o nouă filă CEC, seria BE 302-00123674, la data de 28.10.2003, când era scadentă în valoare de 912.832.795 le pe SC T.C.I. SRL, în care a inclus şi suma de bani neplătită pe prima filă CEC.
După ce a fost introdusă spre decontare la bancă s-a constatat că şi pentru cea de-a doua filă CEC nu există provizia necesară, iar inculpatul ştia că SC T.C.I SRL de află în interdicţie bancară în perioada 15.09.2003 - 9.10.2004 şi nu are dreptul să se folosească pentru plată de un asemenea instrument bancar. Din probe rezultă că inculpatul a emis fila CEC 302-00082015 care era declarată anulată preluând-o de la un alt client căruia i-o eliberase ca garanţie în alb, deşi cunoştea că nu o mai poate folosi.
Inculpatul a ascuns reprezentantului SC C. SA Călăraşi, numitul B.R.V., faptul că filele CEC nu sunt valabile, nu are disponibil necesar în cont şi cele două societăţi se află în interdicţie bancară de a emite CEC-uri, iar pentru a crea convingerea că este o persoană de încredere şi un client stabil, a cumpărat marfa iniţial în numerar după care a uzat de file CEC ca instrument de plată, şi nu pentru garantarea plăţii mărfii.
în timpul urmăririi penale, inculpatul S.Ş.T. a avut o poziţie nesinceră, susţinând în apărare că filele CEC au fost lăsate în alb şi doar semnate şi ştampilate pentru garantarea plăţii mărfii. Apărarea sa este combătută de către partea vătămată SC C. SA Călăraşi care, aşa cum rezultă din depoziţiile numitului B.R.V. şi plângerea penală, a stabilit cu inculpatul ca modalitate de plată atât în actele cambiale, cât şi verbal folosirea de file CEC.
Analizând întreaga activitate infracţională a inculpatului S.Ş.L., instanţa a constatat că acesta, în repetate rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în
perioada iunie - octombrie 2003, în calitate de reprezentant legal al SC T.C.I. SRL Bucureşti şi SC T.C.D. SRL Bucureşti, a indus în eroare părţile vătămate SC S. SRL, SC M.S. SRL şi SC C. SA Călăraşi atât la încheierea, cât şi la executarea contractelor de achiziţii mărfuri, emiţând fila CEC şi bilete la ordin pentru care nu avea acoperire bancară sau se afla în interdicţie bancară şi la data scadentă nu exista provizia necesară, cauzându-le acestora prejudiciile defalcate mai sus.
Fundamentul actelor lui materiale se bazează pe existenţa unor relaţii comerciale cu părţile civile, de aceea s-a impus a face câteva remarci cu privire la forma juridică pe care o îmbracă faptele sale, faţă de încadrarea juridică dată de rechizitoriu.
Pentru a lămuri situaţia, s-a plecat de la definiţia legală a infracţiunii de înşelăciune în forma agravantă (înşelăciune în convenţii şi prin emitere de CEC-uri ştiind că pentru valorificarea acesteia nu există provizia sau acoperire necesară). Astfel, din conţinutul normativ al acesteia se deduce că sub raportul laturii subiective existenţa acestei fapte este dublu condiţionată, pe de o parte, de împrejurarea ca fapta să fie comisă în scopul arătat în alin. 1 al art. 215 C. p., şi anume de a obţine pe această cale un folos material injust, iar pe de altă parte, de pricinuirea unei pagube posesorului CEC-ului, cerinţe care tocmai sunt menite să realizeze delimitarea dintre această infracţiune şi cea prev. de art. 84 alin. 2 din Legea nr. 59/1934 al cărei element material al laturii obiective se realizează tot prin emiterea de CEC-uri fără acoperire.
Totodată, instanţa a avut în vedere şi decizia nr. IX din 24.10.2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost admis recursul în interesul legii, în aplicarea disp. art. 215 C. p., şi care concluzionează că fapta de emitere a unui CEC asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte (...), în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului CEC-ului, constituie infracţiunea de înşelăciune. Dacă beneficiarul CEC-ului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Din întreg materialul probator existent în cauză s-a reţinut că inculpatul a încheiat cu cele 3 societăţi, părţi civile contracte comerciale de livrări de mărfuri, iar pentru plata acestora a emis file CEC sau bilete la ordin, deşi cunoştea că nu avea disponibil bancar, şi, mai mult, în unele cazuri se afla în interdicţie bancară de a emite CEC-uri.
Intenţia inculpatului de „a înşela”, în accepţiunea art. 215 C. p., a fost demonstrată, contrar încercării acestuia de a convinge că filele CEC erau lăsate ca şi garanţii, şi nu ca mijloc de plată.
Poziţia inculpatului şi desfăşurarea relaţiilor comerciale a fost evidenţiată cu ocazia prezentării fiecărui act material în parte, astfel încât s-au punctat doar elementele care au condus la concluzia că fapta inculpatului îmbracă forma juridică a infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.
Astfel, în ceea ce priveşte partea civilă SC S. SRL s-a observat că inculpatul a achiziţionat marfa în valoare totală de 13.602.356.705 lei din care, a achitat suma de 4.371.361.745 lei, iar pentru diferenţă a emis 3 file CEC scadente la 24.09.2003,
26.04.2003 şi 09.10.2003, date la care inculpatul cunoştea că nu are disponibil îr cont. De asemenea, a girat şi 2 bilete la ordin în favoarea părţii civile, sca dente la 08.10.2003, respectiv la 09.10.2003, cunoscând de asemenea că la aceste date nu dispunea de lichidităţi băneşti.
De remarcat este faptul că, prin contractele încheiate cu partea civilă (în forme simplificată - factura fiscală) se stabilea ca modalitate de plată şi termenul la care trebuia introdusă fila CEC la plată.
S-a observat şi manevra dolosivă folosită de inculpat, care iniţial a plătit folosinc file CEC, apoi pentru a nu se descoperi lipsa disponibilului, dar mai ales faptul că dir
15.09.2003 se afla în incidenţă bancară şi nu mai putea folosi filele CEC, a făcut plât în numerar.
Apărarea inculpatului, potrivit căreia filele CEC erau folosite drept garanţie, şi nu ca mijloc (instrument) de plată, este contrazis atât de convenţiile încheiate, cât mai ales de declaraţiile lui Ş.V. şi A.I., reprezentanţii legali ai părţii vătămate care au declarat că filele CEC erau folosite ca instrument de plată. Este adevărat că, în faza cercetării judecătoreşti, martorul Ş.V. a precizat că în legătură cu cele 2 file CEC semnate şi ştampilate de inculpat, emise în alb „se poate interpreta că au fost lăsate drept garanţie”, însă în aceeaşi declaraţie, în două rânduri, a precizat că îşi menţine declaraţiile de la urmărire penală.
Că inculpatul a avut intenţia frauduloasă de a înşela, este demonstrată de făptui că în perioada 15.09.2003 - 09.10.2003 societatea SC T.C.I. SRL se afla în interdicţie bancară de a folosi filele CEC, lucru care nu 1-a împiedicat pe inculpat să o facă.
Apărarea acestuia că la data emiterii nu era în incidenţă bancară, ci doar la data scadenţei filelor CEC nu poate fi primită, inculpatul anticipând această interdicţie, cunoscând că cealaltă firmă a sa SC T.C.D. SRL era în incidenţă bancară în perioada 11.12.2002-09.10.2004.
Astfel, inculpatul a apelat la un „joc” comercial câştigând iniţial încrederea părţii civile pentru ca apoi să folosească fie instrumente de plată pe care nu avea dreptul să le emită, fie alte instrumente pentru care nu avea disponibil.
Aceeaşi manieră de lucru s-a întâlnit şi în ceea ce priveşte partea civilă SC M l. SRL, unde de asemenea modalitatea de plată stabilită a fost cu file CEC scadente la 25 de zile calendaristice de la data livrării; s-au derulat o perioadă relaţii comerciale normale până când inculpatul aflat în blocaj financiar a emis 4 file CEC din care una a fost acceptată parţial la plată, iar 3 refuzate pentru lipsă disponibil şi client aflat în interdicţie bancară.
Probele existente şi în acest caz arată faptul că inculpatul de afla în incident bancar şi, la data emiterii filelor CEC, cunoştea că nu deţine disponibil. Mai mult, din confruntarea cu reprezentantul părţii civile a rezultat clar că filele CEC erau emise ca instrument de plată, aşa cum de altfel se prevăzuse în convenţie, şi nu ca o garanţie.
Manoperele dolosive ale inculpatului sunt reflectate şi în fapta comisă în dauna părţii civile SC C. Călăraşi, firmă cu care de asemenea inculpatul a încheiat un contract de distribuţie şi un pact cambial conform căruia inculpatul avea obligaţia în calitate de cumpărător să plătească marfa cu file CEC. Şi în acest caz, a plătit iniţial în numerar pentru a crea impresia furnizorului că este o firmă solvabilă, după care a emis o filă a SC T.C.D. SRL aflată în interdicţie bancară încă de la 11.12.2002.
Intenţia de înşelăciune rezidă şi din pasul următor al inculpatului, care pentru a evita a fi reclamat autorităţilor juridice a emis o a doua filă CEC pe SC T.C. SRL şi aceasta în interdicţie bancară la acel moment.
Şi în acest caz, susţinerile inculpatului sunt combătute de declaraţiile reprezentantului părţii civile care declară că folosirea filelor CEC a fost stabilită în pactul cambial ca instrument de plată, iar inculpatul a ascuns acestuia că cele 2 societăţi se află în interdicţie bancară.
Concluzionând, instanţa a apreciat că în cauză s-a demonstrat că inculpatul S.Ş.T. a săvârşit infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4 şi 5 C. p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. p. şi a art. 37 lit. b) C. p. faţă de fişa de cazier judiciar.
Faţă de cererea parchetului de reţinere în încadrarea juridică a faptei şi a alin. 1 al art. 215 C. p., instanţa a apreciat-o ca întemeiată, având în vedere că acest alineat prezintă varianta normativă de bază a infracţiunii, forma ei simplă, iar celelalte alineate formele calificate ale infracţiunii prin raportare la norma cadru.
De asemenea, sub aspectul încadrării juridice, susţinerea Parchetului este întemeiată şi în ceea ce priveşte raţionamentul conform căruia infracţiunea de înşelăciune absoarbe în conţinutul ei constitutiv şi infracţiunea prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, ele neputând coexista.
Cum în cauză s-a stabilit în sarcina inculpatului infracţiunea de înşelăciune, aceasta urmează a o absorbi pe cea din legea cecului.
Fapta inculpatului S.Ş.T. care în perioada iunie - noiembrie 2003, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar la diferite intervale de timp, în mod intenţionat, a omis a înregistra în evidentele contabile ale societăţilor sale toate documentele financiar-contabile vizând atât achiziţia, dar şi ulterior vânzarea de mărfuri la un preţ subevaluat celui de cumpărare, în scopul însuşirii sumelor de bani obţinute, cu consecinţa denaturării veniturilor societăţii şi neplata impozitului pe venit şi TVA-ului în dauna statului român care a fost prejudiciat cu suma de 1.784.415.156 lei, întruneşte, obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual la legea contabilităţii în formă continuată, prev. de art. 43 din Legea nr. 82/19991 modificată rap. la art. 289 C. p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. p. şi a art. 37 lit. b) C. p.
Din actele dosarului s-au constatat facturi neînregistrate în contabilitate, singura apărare a inculpatului fiind aceea că se afla în termenul prevăzut de lege şi, dacă nu ar fi fost arestat, le-ar fi înregistrat.
în acest context s-a observat că activitatea infracţională vizează perioada iunie -noiembrie, iar arestarea inculpatului s-a produs la 18.11.2003.
De asemenea, nu a putut fi primită apărarea inculpatului, în sensul că această faptă nu a fost săvârşită cu vinovăţie, fiind obligat de reprezentantul părţii civile M. să emită file CEC, bilete la ordin în alb cu care apoi s-a încărcat în contabilitate, întrucât din materialul probator existent nu se remarcă o asemenea împrejurare.
Cu privire la această infracţiune ar mai fi de adăugat doar că cererea Parchetului de schimbare a încadrării juridice din art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. p. în art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. p., este întemeiată, acest din urmă articol redând conţinutul constitutiv al infracţiunii descrise şi analizate, şi nu art. 37, care nu descrie nicio infracţiune.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. p., respectiv forma continuată a infracţiunii, concursul real de infracţiuni, împrejurările concrete în care au fost săvârşite, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este recidivist postexecutoriu, condamnat anterior pentru acelaşi gen de fapte, a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, este tânăr, cu studii superioare, cu posibilităţi de reinserţie socială.
Sub aspectul laturii civile s-a demonstrat că inculpatul, prin faptele lui ilicite, a produs cu vinovăţie, părţilor civile prejudicii, întinderea acestora şi legătura de cauzalitate dintre fapte şi prejudicii fiind stabilite prin raportul de expertiză financiar judiciară.
în consecinţă, în cauză fiind îndeplinite elementele răspunderii delictuale civile, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, în temeiul art. 1000 alin. 3 C. civ. ce reglementează raporturile dintre prepus şi comitent, către părţile civile la despăgubiri.
S-a avut în vedere că inculpatul va răspunde în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.C.I. SRL faţă de părţile civile SC S. SRL şi SC M.S. SRL, filele CEC emise ca instrument de plată în relaţiile cu acestea aparţinând acestei părţi responsabilă civilmente, iar faţă de SC C. SA Călăraşi în solidar atât cu SC T.C.I. SRL. cât şi cu SC T.C.D. SRL, aici inculpatul operând 2 file CEC fiecare aparţinând câte unei părţi responsabile civilmente.
Şi faţă de Ministerul Finanţelor, Administraţia Finanţelor Sectorului 1 Bucureşti inculpatul va răspunde în solidar cu ambele părţi responsabile civilmente, având în vedere că activitatea infracţională a vizat ambele societăti, în perioada iulie - noiembrie 2003.
împotriva acestei hotărâri, au formulat apel, în termen legal, inculpatul S.Ş.T. şi partea civilă Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, care au criticat soluţia instanţei pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul S.Ş.T. a arătat, în esenţă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune sub aspectul laturii subiective, lipsind intenţia de a induce în eroare părţile civile, ai căror reprezentanţi au cunoscut că, la data emiterii CEC-urilor, societăţile administrate de inculpat se aflau în interdicţie bancară. Drept urmare, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 1-5 C. p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. p. şi a art. 37 lit b) C. p. în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. p. şi a art. 37 lit. b) C. p.
Sub aspectul acestei din urmă infracţiuni, inculpatul a solicitat să se dispună achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. p p., deoarece săvârşirea faptelor s-a datorat unui motiv scuzabil, respectiv constrângerea exercitată asupra sa de reprezentanţii părţilor civile.
Pe de altă parte, inculpatul a solicitat să se dispună achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. p. p. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. p. şi a art. 37 lit. b) C. p., deoarece din probele administrate nu rezultă că a omis cu ştiinţă efectuarea înregistrărilor facturilor şi veniturilor în evidenţele contabile, fiind în termenul legal de efectuare a unor atare înregistrări.
Pe latură civilă, apelantul-inculpat a arătat că expertiza contabilă efectuată în cauză nu a relevat cu certitudine cuantumul prejudiciului cauzat părţilor civile.
Partea civilă Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti a criticat hotărârea primei instanţe din perspectiva omisiunii de a dispune obligarea inculpatului şi la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente prejudiciului cauzat, calculate până la data achitării integrale a acestui prejudiciu.
Iniţial, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a ll-a penală, sub nr. 8425/3/2004, prin decizia penală nr. 896/A din 21.12.2006 dispunându-se respingerea ca nefondate a ambelor apeluri declarate.
Prin decizia penală nr. 627/21.02.2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de inculpatul S.Ş.T., s-a casat decizia penală şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel, reţinându-se, în esenţă, că nu a fost respectat dreptul inculpatului de a fi asistat de apărător ales şi de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale.
în motivarea deciziei de casare, s-a arătat, totodată, că în mod eronat a fost respinsă cererea inculpatului de efectuare a unei noi expertize contabile, instanţa de rejudecare urmând să procedeze la efectuarea acestei expertize şi la verificarea măsurii în care se justifică reţinerea în sarcina inculpatului a infracţiunii de fals intelectual şi obligarea la despăgubiri către autorităţile fiscale.
în apel, după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de
13.03.2008, sub nr. 1580/2/2008.
Curtea a dispus efectuarea unei noi expertize contabile şi a efectuat în mod repetat demersuri pentru prezentarea tuturor înscrisurilor necesare finalizării acesteia şi formulării de concluzii certe la obiectivele fixate.
Prin cererea scrisă formulată la data de 18.12.2008, apelantul-inculpat S.Ş.T. a arătat că îşi retrage apelul declarat, aceeaşi poziţie fiind adoptată de către inculpat personal şi în şedinţa publică din data de 19.01.2009.
Având în vedere manifestarea de voinţă neechivoc exprimată de către inculpat, în
conformitate cu dispoziţiile art. 369 alin. 1 C. p. p., Curtea va luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul S.Ş.T. împotriva sentinţei penale nr. 1045 din
12.09.2006 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală.
Examinând actele dosarului şi sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate de către apelanta-parte civilă, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu disp. art. 371 C. p. p., Curtea apreciază că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului S.Ş.T., în solidar cu părţile
responsabile civilmente SC T.C. SRL şi SC T.C.D. SRL la plata sumei de
1.784.415.156 ROL cu titlu de despăgubiri civile către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti.
în acest sens, instanţa de fond a avut în vedere cererea expres formulată de către partea civilă şi depusă la dosarul de fond, cerere în cuprinsul căreia aceasta a indicat atât cuantumul despăgubirilor civile solicitate, cât şi titlul în baza căruia au fost formulate.
Pentru a stabili, în actualul ciclu procesual, măsura în care se poate dispune obligarea inculpatului şi la plata dobânzilor şi a penalităţilor solicitate de către apelanta-parte civilă, Curtea constată necesar a avea în vedere, cu prioritate, modalitatea în care a fost învestită cu rejudecarea apelului şi exigenţele principiului neagravării situaţiei inculpatului în propria cale de atac.
Astfel, rejudecarea apelului în prezenta cauză este urmarea admiterii, prin decizia penală nr. 627/21.02.2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a recursului declarat de inculpatul S.Ş.T., context în care cerinţa neagravării situaţiei inculpatului în propriul recurs, conform art. 3858 C. p. p., îşi păstrează valenţele şi cu ocazia rejudecării cauzei în apel.
Or, în condiţiile în care partea civilă nu a formulat recurs împotriva deciziei prin care, iniţial, s-a respins ca nefondat apelul său, rezultă cu necesitate că rejudecarea apelului poate avea loc numai cu respectarea tuturor exigenţelor principiului neagravării situaţiei inculpatului în propria cale de atac, indiferent dacă o atare agravare ar surveni în latura penală sau în latura civilă a cauzei.
Este de necontestat faptul că acordarea dobânzilor şi penalităţilor solicitate de către partea civilă ar determina o majorare a cuantumului total al despăgubirilor la plata cărora inculpatul a fost obligat în fond şi ar avea drept consecinţă agravarea situaţiei acestuia din urmă sub aspectul laturii civile, contrar prevederilor legale anterior enunţate.
Pentru aceste considerente, cât timp critica în apel a părţii civile tinde la agravarea situaţiei inculpatului în rejudecare ca efect al admiterii propriei căi de atac, Curtea apreciază că apelul este nefondat şi va dispune în consecinţă.
De altfel, o justă soluţionare a acţiunii civile ar fi impus şi examinarea măsurii în care ea este admisibilă în cazul infracţiunilor de pericol, cum este infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii reţinută în sarcina inculpatului S.Ş.T. Aceasta deoarece de esenţa urmărilor infracţiunilor de pericol este doar crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite de lege, iar nu cauzarea unui prejudiciu cuantificabil în bani, pentru a cărui reparare să poată fi acordate despăgubiri materiale Cum însă o atare examinare ar pune în discuţie problema inadmisibilităţii acţiunii civile exercitată de Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, în condiţiile în care inculpatul şi-a retras apelul formulat s-ar crea inevitabil o agravare a situaţiei părţii civile în apelul său, contrar prevederilor art. 372 C. p. p.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele şi în limitele precizate, Curtea apreciază nefondat apelul declarat de parte civilă, urmând ca, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. p. p., să dispună ca atare.
în baza art. 192 alin. 2 C. p. p., va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, şi apelanta - parte civilă - la plata sumei de
100 lei cu acelaşi titlu.
