Protecţia martorilor
| Comentarii |
|
- Legea nr. 682/2002: art. 19
Persoana care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 682 /.2002 şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Denunţul formulat în timpul executării pedepsei: relevanţă.
(Sentinţa nr. 709 din 12.05.2009, Secţia a Ii-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie)
Prin sentinţa penală nr. 342/26.03.2009 pronunţată în dosarul nr. 15981/3/2007 Tribunalul Bucureşti, Secţia a ll-a penală, a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de condamnatul G.l.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Condamnatul G.l. a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 1123/13.09.2004 a Tribunalului Bucureşti prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 19 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri pe motiv că în timpul executării pedepsei a dat declaraţii şi furnizat informaţii esenţiale organelor din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT care au dus la descoperirea şi tragerea la răspundere penală a unui infractor şi a primit din partea procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie recunoaşterea calităţii sale de martor protejat în sensul art. 2 lit. a) pct. 3 din Legea nr. 682/2002.
în drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 460 şi urm C. p. p.
S-a reţinut că la termenul de judecată din 29.01.2009 contestatorul, prin apărătorul său ales, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) pct. 3 şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Prin încheierea de şedinţă de la 6.02.2009 instanţa a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate apreciind că, deşi aparent are legătură cu soluţionarea cauzei, în realitate o asemenea legătură nu există. Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a ll-a, care prin decizia penaiă nr. 367/6 03.2009 a respins recursul petentului ca nefondat.
Analizând întreg materialul probator instanţa de fond a apreciat dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu constituie o cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei şi nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care se poate introduce contestaţie la executare, prevăzute de art. 461 C. p. p.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs condamnatul G.l. care a susţinut că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că motivul invocat nu constituie motiv de contestaţie la executare în condiţiile în care acesta a dat declaraţii şi a precizat informaţii esenţiale organelor din cadrul DIICOT în urma cărora a fost descoperit şi tras la răspundere un infractor şi a primit din partea procurorilor DNA recunoaşterea calităţii sale de martor protejat în sensul prevederilor art. 2 pct. 3 din Legea nr. 682/2002.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului invocat de contestator, precum şi din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. p. p., Curtea constată că aceasta este legală şi temeinică, recursul fiind nefondat.
Astfel, art. 461 alin. 1 C. p. p. prevede în mod expres şi limitativ cazurile în care se poate formula contestaţie la executare, acestea fiind următoarele:
- când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă,
- când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
- când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
- când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că petentul G.l. a formulat denunţ
împotriva unei persoane care a fost cercetată în dosarul nr. 3/P/2006 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, fiind audiat ulterior în calitate de martor, ocazie cu care a oferit informaţii esenţiale, de natură contribui la tragerea la răspundere penală a acelei persoane (conform adresei din data de 14.03.2007 a D.N.A., dosar fond) la data 09.03.2006, în timp ce se afla în executarea pedepsei de 19 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1123/13.09.2004 a Tribunalul Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale sau al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspunde penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Având în vedere cazurile în care se poate formula contestaţie la executare şi conţinutul art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect, printr-o interpretare judicioasă a normei juridice, că motivul invocat de către contestator nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestaţie la executare.
Rezultă în mod clar din prevederile art. 19 din Legea nr. 682/200 că acestea se aplică numai persoanelor care, înainte de a fi condamnate definitiv pentru o infracţiune gravă în sensul art. 2 lit. h) din aceeaşi lege, denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni grave. Aşadar, situaţia invocată de către petent îşi putea găsi rezolvarea numai cu ocazia soluţionării pe fond a cauzei în care a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de trafic ilicit de droguri, când se putea aprecia în ce măsură denunţul sau informaţiile oferite de acesta au dus la identificarea şi tragerea la
răspundere penală a altor persoane şi, în caz afirmativ, la individualizarea judiciară a pedepsei urma să se aibă în vedere limitele prevăzute de lege reduse la jumătate.
Or, în speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, contestatorui se afla în executarea pedepsei de 19 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1123/13.09.2004 a Tribunalului Bucureşti în momentul în care a formulat denunţul, situaţie care face inaplicabilă dispoziţia prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Din adresa din 25.07.2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie (dosar fond) rezultă că în dosarul nr. 83/P/2006 petentul contestator G.l. are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 3 din Legea nr. 682/2002, dar această împrejurare, invocată în susţinerea contestaţiei, nu are nicio relevanţă sub aspectul analizat, dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, făcând trimitere numai la pct. I şi 2 ale art. 2 alin. 1 din lege.
Calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 3 (persoana care se află în cursul executării unei pedepse privative de libertate şi, prin informaţiile şi datele cu caracter determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni), de care se prevalează petentul contestator, nu conferă acestuia dreptul de a solicita reducerea pedepsei pe calea contestaţiei la executare, ci numai posibilitatea de a fi inclus în Programul de protecţie a martorilor conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 682/2002.
Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 3851s pct. 1 lit. b) C. p. p.. Curtea va respinge recursul declarat de condamnatul G. ca nefondat.
în temeiul art. 192 alin. 2 C. p. p., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
