Revizuirea hotărârii penale de condamnare în baza descoperirii unor fapte sau împrejurări noi
| Comentarii |
|
- Cod procedură penală: art. 394 lit. a)
Recalificarea cererii de către instanţă în lipsa petentului condamnat echivalează cu nesocotirea voinţei reale a petentului şi cu încălcarea limitelor în care acel organ judiciar a fost sesizat.
(Decizia nr. 1129 din 27.07.2009, Secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie)
Prin sentinţa penală nr. 677/24.06.2009, pronunţată în dosarul nr. 13021/3/2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul S.N.
A obligat contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că numitul S.N. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, arătând că a formulat denunţ în cursul judecăţii în apel împotriva numitului M.S., acesta fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prin rechizitoriul nr. 152/P/2008 al P.Î.C.C.J. - D.N.A.
Instanţa a calificat cererea condamnatului ca fiind o contestaţie la executare, şi nu o cerere de revizuire, astfel cum şi-a întemeiat-o acesta.
Examinând cauza, tribunalul a reţinut că prin sentinţa penală nr. 339 din
20.03.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a ll-a penală, inculpatul S.N. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 şi a art. 37 lit. b) C. p.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.N., acesta fiind respins ca nefondat prin decizia penală nr. 169/A/09.07.2008 pronunţată de Curtea de Ape! Bucureşti, Secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin decizia penală nr. 3489/31.10.2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca nefondat şi recursul declarat de inculpat.
Aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, potrivit cărora, persoana care are calitatea de martor în sensul acestei legi şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii
denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a alte persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, nu poate fi invocată pe calea contestaţiei h executare, nefiind o cauză de micşorare a pedepsei în sensul dispoziţiilor art. 46 alin. 1 lit. d) C. p. p.
Prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 pot fi invocate numai cu ocazii soluţionării pe fond a cauzei, pentru a se aprecia dacă în raport cu denunţul formula s-au putut descoperi şi trage la răspundere penală persoanele care au săvârş; infracţiunile grave arătate de către denunţător, iar nu pe calea contestaţiei li executare, după ce denunţătorul a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă şi s< află în executarea pedepsei.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, contestatorul S.N. care a criticat soluţia instanţei pentru motive de nelegalitate, arătând că în mod greşi cererea sa a fost calificată ca o contestaţie la executare, în condiţiile în care a formula în mod expres o cerere de revizuire, astfel cum rezultă din motivarea acesteia.
Examinând actele dosarului şi hotărârea recurată în raport de motivele invocate dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 alin. 3 C. p. p., Curtea constată că recursul formulat este fondat în limitele ce se vo arăta şi pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a procedat în mod eronat la recalificarea cererii de revizuire formulate de către condamnatul S.N., examinarea acesteia din perspectiva une contestaţii la executare ignorând în mod vădit argumentele de fapt şi de drep invocate expres în cuprinsul cererii.
Astfel, la data de 27.01.2009, condamnatul S.N. a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti o „cerere de revizuire" în motivarea căreia a invocat atâ împrejurări de fapt, cât şi temeiuri de drept specifice căii extraordinare de atac a revizuirii. Condamnatul a precizat că cererea se întemeiază pe descoperirea unoi fapte sau împrejurări noi, necunoscute de către instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare (respectiv formularea unui denunţ finalizat cu identificarea ş trimiterea în judecată a altei persoane) şi a invocat ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 393 şi art. 394 alin. 1 lit. a) C. p. p.
în pofida solicitărilor exprese ale petiţionarului, procurorul sesizat cu cererea de revizuire a apreciat că ea tinde la relevarea unei cauze de reducere a pedepsei în condiţiile art. 461 lit. d) C. p. p. rap. la art. 458 C. p. p. şi a recalificat cererea ca fiind o contestaţie la executare, cu consecinţa înaintării ei instanţei competente să o soluţioneze.
Sesizat în această modalitate, la termenul de judecată din data de 14.04.2009. Tribunalul Bucureşti a pus în discuţie calificarea cererii şi a concluzionat că aceasta are ca obiect contestaţie la executare.
Curtea remarcă faptul că această recalificare s-a făcut în lipsa petentului-condamnat care, nefiind legal citat pentru termenul menţionat, nu a avut posibilitatea să îşi expună punctul de vedere asupra aspectului pus în discuţie. La termenul de judecată la care petentul arestat a fost prezent în instanţă, respectiv 09.06.2009. chestiunea calificării cererii sale nu a mai fost antamată, prima instanţă dispunând începerea dezbaterilor.
Curtea reţine că, de principiu, o instanţă de judecată are posibilitatea de a recalifica din punct de vedere juridic o cerere cu a cărei soluţionare a fost învestită.
atunci când o atare recalificare se impune în raport de contradicţiile dintre argumentele de fapt pe care se întemeiază cererea şi denumirea dată eventual acesteia de către petiţionar. Conduita activă a instanţei în acest sens se justifică în vederea lămuririi oricăror inadvertenţe între susţinerile autorului cererii, inadvertenţa de natură a împiedica lămurirea voinţei sale reale şi, implicit, a obiectului concret al cererii deduse judecăţii.
în situaţia în care petiţionarul formulează însă o cerere clară şi concisă, în cuprinsul căreia sunt expuse în mod concordant atât argumentele de fapt, cât şi dispoziţiile legale la care ele se raportează, intervenţia organului judiciar în sensul recalificării cererii nu se justifică, deoarece echivalează cu nesocotirea voinţei reale a petentului şi cu încălcarea limitelor în care acel organ judiciar a fost sesizat.
Or, în cauza de faţă, este neîndoielnic că petentul S.N. a înţeles să formuleze o cerere de revizuire, cerere redactată de către apărător ales şi tinzând în mod neechivoc la revizuirea sentinţei penale nr. 339/2008 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a ll-a penală, astfel cum a susţinut condamnatul şi în recurs.
Recalificarea cererii sale ca fiind o contestaţie la executare, fără a i se da posibilitatea să îşi expună punctul de vedere şi în absenţa condamnatului, deşi se afla în stare de arest, determină nulitatea măsurii primei instanţe şi reclamă examinarea legalităţii soluţiei prin raportare la conţinutul iniţial al cererii adresate procurorului.
Din această perspectivă, Curtea reţine că procurorul nu a efectuat în cauză acte de cercetare, în conformitate cu dispoziţiile art. 399 C. p. p., limitându-se la a înainta instanţei spre soluţionare cererea condamnatului.
Cum, în procedura de revizuire, efectuarea actelor de cercetare este obligatorie prealabil sesizării instanţei, iar rezultatul acestora trebuie expus în cuprinsul concluziilor procurorului, Curtea apreciază că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la procuror pentru realizarea actelor obligatorii prevăzute de art. 399 C p p
In consecinţă, în baza art. 385 pct. 2 lit. d) C. p. p., va admite recursul declarat de contestatorul S.N. împotriva sentinţei penale nr. 677/24.06.2009 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală, va casa sentinţa penală recurată şi rejudecând, în fond:
în baza aii. 399 C. p. p., va trimite cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în vederea efectuării de cercetări sub aspectul cererii de revizuire formulată de condamnatul S.N.
în baza art. 192 alin. 3 C. p. p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina sa, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.
