Tâlhărie. Furt. Deosebiri
| Comentarii |
|
In cazul furtului, latura subiectivă constă în aceea că făptuitorul îşi dă seama că ia bunul din posesia sau detenţia altuia fără a avea consimţământul acestuia şi vrea să săvârşească fapta, în cazul tâlhăriei, făptuitorul îşi dă seama şi vrea să săvârşească furtul prin violenţă sau ameninţare ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau în imposibilitate de a se apăra, ori prevede şi vrea să folosească unul din aceste mijloace pentru păstrarea bunului furat , ştergerea urmelor infracţiunii ori pentru a-şi asigura scăparea. Astfel, latura subiectivă a tâlhăriei include, în afara scopului specific furtului-însuşirea pe nedrept a bunului -şi scopul folosirii violenţei, ameninţării etc. pentru săvârşirea furtului ori pentru păstrarea bunului furat, ştergerea urmelor infracţiunii sau asigurarea scăpării făptuitorului. Acest scop trebuie să existe în momentul când făptuitorul foloseşte violenţa, ameninţarea.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 145/A din 29 mai 2007
Prin sentinţa penală nr.207 din 12 aprilie 2007, pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost condamnat inculpatul D.M.R. zis "D.", în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,g C.p., cu aplic. art.74,76 lit.c C.p., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, prev. şi ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b,c C.pen.
În baza art.81 C.pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni prev. de art. 82 C.pen.
În baza art.359 C.proc.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării prev. de art.83 C.pen.
În baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii de 24 h din data de 6.06.2006 până la 7.06.2006.
S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părţii vătămate T.G. , în baza art.191 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul 398/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, a fost trimis în judecată inculpatul D.M.R. zis "D.", pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al 1,2 lit.b şi c C.p., reţinându-se în fapt că, la data de 9.10.2005, în jurul orelor 3,00, a sustras din autoturismul părţii vătămate T.G., radiocasetofonul auto, trusa medicală şi o sticlă cu bere, bunuri în valoare totală de 350 lei, iar după urmărirea şi ajungerea sa de către partea vătămată, pentru a-şi asigura scăparea, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii.
Inculpatul a recunoscut parţial fapta, respectiv sustragerea bunurilor, mai puţin faptul că ar fi agresat-o fizic pe partea vătămată.
Din probele administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
În seara zilei de 8.10.2005, partea vătămată T.G., însoţită de prietena sa - martora C.M.M. -, s-au deplasat la discoteca organizată în loc. Someşu-Rece, unde au fost prezenţi şi martorii M.R.M. şi M.S.C. În jurul orelor 2,30, partea vătămată şi prietena sa s-au reîntors la domiciliul acesteia din urmă, situat în com. Gilău. Partea vătămată şi-a parcat autoturismul -proprietate personală cu care sau deplasat cei doi, în stradă, în faţa casei martorei, fără a verifica dacă a asigurat închiderea uşilor cu cheia.
Conform celor declarate de partea vătămată, la un moment dat a auzit câinele lătrând, a ieşit din casă, văzându-l pe martorul M.S.M. stând la pândă la o distanţă de aprox. 5 m de autoturism, în sensul că urmărea să nu iasă cineva din casă. Ieşind în stradă, l-a văzut pe inculpat în interiorul maşinii, iar pe martorul M.S.C. în partea laterală a acesteia. Strigând la ei, cei trei au luat-o la fugă. Partea vătămată nu a văzut la nici unul din ei să fi ţinut vreun obiect în mână.
Verificând interiorul maşinii, a observat că îi lipsesc radiocasetofonul, trusa medicală şi o doză cu bere. Împreună cu prietena sa, au plecat cu autoturismul în urmărirea susnumiţilor.
Partea vătămată i-a ajuns din urmă pe un teren viran, l-a prins pe inculpat cărui a, cu ajutorul unui baston de cauciuc i-a aplicat mai multe lovituri. Martorii M. şi M. au sărit de pe un gard pe partea vătămată, începând să-i aplice lovituri, dar pentru că prietena sa a strigat, cei doi au luat-o la fugă. Partea vătămată a declarat că inculpatul nu a lovit-o, acesta fiind pus în maşină de ea, cu scopul de a-l duce la poliţie. După câţiva metri parcurşi, inculpatul a reuşit să sară din autoturism şi a fugit.
Când partea vătămată i-a ajuns din urmă pe acel teren viran, cei trei nu aveau bunuri asupra lor; cu acea ocazie, nu l-a întrebat pe inculpat de soarta bunurilor şi nu le-a căutat; a doua zi, le-a găsit aruncate pe terenul viran.
Inculpatul, audiat în cauză, a declarat că, întorcându-se de la discotecă împreună cu martorii M.S.C., M.S.M. şi G.G., a observat maşina părţii vătămate parcată în stradă; s-a despărţit de cei trei, mergând la autoturism, găsind uşa şoferului închisă dar neasigurată cu cheie; din interior a sustras radio-casetofonul şi trusa medicală, după care a plecat ajungându-i din urmă pe ceilalţi băieţi; bunurile sustrase le-a aruncat într-o grădină, astfel că, la momentul când s-a reîntâlnit cu ceilalţi băieţi, nu mai avea bunurile asupra sa. La scurt timp, în spatele lor a apărut partea vătămată; a coborât din maşină ţinând un baston în mână cu care l-a lovit pe martorul M.S.C., apoi pe inculpat, după care l-a pus în maşină, spunându-i că îl va duce la poliţie. De teamă, a sărit din maşină şi a fugit.
Partea vătămată T.G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1460 lei, din care suma de 360 lei reprezintă contravaloarea casetofonului, suma de 100 lei contravaloarea trusei medicale, iar suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
Inculpatul a despăgubit-o pe partea vătămată cu suma de 500 lei pentru prejudiciul cauzat, astfel că aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Declaraţia inculpatului s-a coroborat cu cele ale martorilor M.S.C., M.S.M., G.G. care au confirmat faptul că inculpatul nu avea asupra sa bunuri şi nu a lovit-o pe partea vătămată când aceasta i-a ajuns din urmă; martorii G. şi M. l-au văzut pe inculpat intrând în maşina părţii vătămate, neştiind ce vrea să facă, martorul M. fiind singurul care l-a văzut când a ieşit din maşină ţinând ceva în mână, bănuind că inculpatul a sustras ceva din interior, dar nu ştie ce a făcut cu bunurile, pentru că nu a văzut
Din declaraţia martorei C.M.M., reiese că aceasta nu ştie ce s-a întâmplat pe terenul viran, deoarece a rămas în maşină. La întoarcere, partea vătămată era însoţită de inculpat pe care l-a obligat să intre în autoturism, urmând a-l duce la poliţie. Cu toate că se aflau în mers, inculpatul a sărit din maşină şi a fugit
În faza de urmărire penală, martorii M.S.M. şi M.S.C. au fost cercetaţi în calitate de învinuiţi, fiecare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.l, alin.2 lit.b,c şi alin.2/l lit.a C.p.; prin ordonanţă s-a dispus schimbarea încadrării juridice faţă de fiecare, din infracţiunea de mai sus, în cea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin.1 C.p.; s-a dispus disjungerea cauzei faţă de sus-numiţii şi trimiterea plângerii părţii vătămate spre competentă soluţionare, la Judecătoria Cluj-Napoca, sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin.1 C.pen. Martorii au declarat că instanţa de judecată a dispus încetarea procesului penal, prin împăcarea părţilor.
Starea de fapt s-a probat cu : proces-verbal de consemnare a plângerii; proces-verbal de cercetare la faţa locului; proces-verbal de constatare; declaraţiile părţii vătămate; declaraţiile inculpatului; declaraţiile martorilor; proces-verbal de confruntare; raport de expertiză poligraf; dovadă de predare-primire bunuri.
La termenul din 29.03.2007, inculpatul-prin avocat ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b,c C.pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, lipsind latura obiectivă, în infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. e, g C.pen., cerere pusă în discuţia părţilor, instanţa urmând a se pronunţa prin hotărâre.
În drept s-a reţinut că fapta inculpatului D.M.R. care, în noaptea de 8/9.10.2005, în jurul orelor 3,00- 4,00, a sustras în scopul însuşirii pe nedrept, un radiocasetofon, o trusă medicală şi o doză cu bere din autoturismul proprietatea personală a părţii vătămate T.G., parcat în loc public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,g C.p., instanţa, în baza art. 334 C.p.p., urmând a schimba încadrarea juridică din infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b,c C.p., nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, lipsind atât latura obiectivă, cât şi cea subiectivă.
Astfel, în componenţa laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie intră două activităţi strâns legate între ele, una principală-furtul şi una secundară-folosirea de violenţe sau ameninţări sau punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra. Violenţa trebuie să fie efectivă şi să aibă aptitudinea de a înfrânge rezistenţa victimei. Intre cele două activităţi, trebuie să existe o legătură de la mijloc-scop; totodată, această legătură există şi fapta constituie tâlhărie, dacă violenţa, ameninţarea, etc. a fost întrebuinţată de făptuitor cu puţin înainte, în timpul sau imediat după săvârşirea furtului, nefiind cazul în speţă, întrucât, din întreg probatoriul administrat în cauză, inclusiv din declaraţia părţii vătămate reiese faptul că inculpatul nu a ameninţat-o, nu a lovit-o, dimpotrivă, aceasta a aplicat lovituri cu bastonul, atât inculpatului, cât şi martorului M.S.C.
În privinţa laturii subiective, infracţiunea de tâlhărie se săvârşeşte cu intenţie directă: făptuitorul îşi dă seama şi vrea să comită furtul prin violenţă sau ameninţare ori prin punerea
victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, ori prevede şi vrea să folosească unul din aceste mijloace pentru păstrarea bunului furat, ştergerea urmelor infracţiunii ori pentru a-şi asigura scăparea.
Latura subiectivă include deci, înafara scopului specific furtului-însuşirea pe nedrept a bunului - şi scopul folosirii violenţei, ameninţării, etc., pentru săvârşirea furtului ori păstrarea bunului furat, ştergerea urmelor infracţiunii sau asigurarea scăpării făptuitorului; în speţă, cu toate că scopul însuşirii pe nedrept a bunului există, lipseşte celălalt scop care, de asemenea trebuie să existe în momentul folosirii violenţei, etc. ori, inculpatul nu a uzat de nici unul din aceste mijloace, din probatoriul administrat nu reiese nici măcar faptul că ar fi avut o asemenea intenţie. În lipsa violenţei, etc., nu se realizează activitatea secundară a tâlhăriei.
Mai mult, în momentul când inculpatul a fost prins de partea vătămată, nu mai avea nici bunurile sustrase asupra sa, fiind deja abandonate. Faptul că a sărit din autoturism şi a fugit pentru a nu fi predat organelor de poliţie, a fost făcută în scopul de a-şi asigura scăparea şi a nu fi tras la răspundere pentru furtul comis.
În consecinţă s-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte doar elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.I, 209 alin.I lit.e,g C.p., fiind comisă în timpul nopţii şi în loc public.
Nu s-a reţinut în sarcina acestuia şi agravanta prevăzută la lit.i al art. 209 alin.1 C.p., respectiv comiterea furtului prin efracţie, escaladare sau folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase, deoarece nu s-a făcut dovada că partea vătămată şi-ar fi asigurat închiderea uşilor autoturismului cu cheie; inclusiv aceasta a declarat că nu a verificat Închiderea uşilor, existând dubii În acest sens, care profită inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social al faptei concretizat în modul de săvârşire, valoarea scăzută a prejudiciului cauzat integral recuperat de către inculpat, de atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, faptul că nu posedă antecedente penale, aceste ultime argumente constituind circumstanţe atenuante, conform art. 74 C.p.
În consecinţă, instanţa, în baza art. 76 lit.c C.p., a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de legea penală şi a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.l lit.e,g C.p.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate (ţinând cont de persoana inculpatului în vârstă de doar 18 ani la data comiterii faptei, vârstă ce presupune imaturitate în gândire şi acţiuni, de faptul că a recuperat integral prejudiciul cauzat părţii vătămate, se află la prima confruntare cu legea penală) şi fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C.p., instanţa a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, prev. de art. 82 C.p.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj solicitând admiterea apelului, desfiinţarea parţială a laturii penale a sentinţei penale nr.207/2007, rejudecarea cauzei şi pe cale de consecinţă, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie reţinută în actul de sesizare şi aplicarea corespunzătoare a pedepselor accesorii prev. de art.71 alin.2 rap.la art.64 lit.a şi b C.pen., cu aplic.art.71 alin.5 C.pen.
Analizând sentinţa atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului,prin prisma motivelor de apel invocate precum şi din oficiu,Curtea reţine următoarele:
Prima instanţă în urma analizării materialului probator administrat în cauză, a reţinut o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului. Pornind de aici Curtea apreciază că încadrarea juridică dată faptei de către instanţă este cea corectă, fapta reţinută în sarcina inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat şi nu ale tâlhăriei.
Astfel, ceea ce deosebeşte cele două infracţiuni este în primul rând latura subiectivă a acestora. Dacă în cazul furtului, latura subiectivă constă în aceea că făptuitorul îşi dă seama că ia bunul din posesia sau detenţia altuia fără a avea consimţământul acestuia şi vrea să săvârşească
fapta, în cazul tâlhăriei, făptuitorul îşi dă seama şi vrea să săvârşească furtul prin violenţă sau ameninţare ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau în imposibilitate de a se apăra, ori prevede şi vrea să folosească unul din aceste mijloace pentru păstrarea bunului furat , ştergerea urmelor infracţiunii ori pentru a-şi asigura scăparea. Astfel, latura subiectivă a tâlhăriei include, în afara scopului specific furtului-însuşirea pe nedrept a bunului -şi scopul folosirii violenţei, ameninţării etc. pentru săvârşirea furtului ori pentru păstrarea bunului furat, ştergerea urmelor infracţiunii sau asigurarea scăpării făptuitorului. Acest scop trebuie să existe în momentul când făptuitorul foloseşte violenţa,ameninţarea.
În această ordine de idei, Curtea apreciază că în speţă, fapta inculpatului constituie infracţiunea de furt calificat, întrucât violenţa ca activitate secundară a tâlhăriei, nu a fost dovedită. Conform declaraţiei părţii vătămate T.G. când acesta i-a ajuns din urmă pe cei trei (inculpatul cu martorii M.R.M. şi M.S.M. ), l-a prins pe inculpat pe care a început să-l lovească cu un baston de cauciuc, moment în care cei doi martori au sărit pe el şi au început să-l lovească ...însă inculpatul nu l-a lovit, iar partea vătămată l-a urcat în maşină pentru a-l duce la poliţie, însă acesta a sărit din maşină după câţiva metri şi a fugit. În momentul agresiunii, bunurile erau deja abandonate de către inculpat într-o grădină. Din nici una din declaraţiile luate în faţa instanţei nu rezultă că inculpatul ar fi folosit violenţa împotriva părţii vătămate (a se vedea în acest sens chiar declaraţia părţii vătămate, precum şi declaraţiile martorilor M.R.M., M.S.M., G.G. şi C.M.M. pe de altă parte violenţele celor doi martori exercitate asupra părţii vătămate nu au legătură cu furtul, ci pentru a-l scăpa pe inculpat de partea vătămată, nedovedindu-se în speţă vreo înţelegere prealabilă a celor trei în sensul sustragerii bunurilor din maşină.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta a fost în mod judicios individualizată de către instanţă, având în vedere criteriile prev. de art.72 C.pen., iar modalitatea de executare a fost corect aleasă , apreciindu-se că reeducarea inculpatului va fi posibilă şi fără privare de libertate, raportat la lipsa antecedentelor penale.
Soluţia instanţei de fond este criticabilă însă sub aspectul omisiunii de a face aplicarea pedepselor accesorii conform art.71 C.pen. care prevede că pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b C.pen., precum şi a art.71 alin.5 C.pen. care prevede că pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
În consecinţă, Curtea va admite apelul Parchetului doar raportat la cele două aspecte arătate mai sus, desfiinţând sentinţa atacată doar în acest sens. (Judecător Iuliana Moldovan)
