Trafic de droguri. Investigator sub acoperire. Depăşirea limitelor activităţii unui agent infiltrant. Consecinţe
| Comentarii |
|
Potrivit art. 68 alin.2 C.pr.pen. este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe, iar potrivit alin. 1 din acelaşi articol, este oprit a se întrebuinţa, printre alte mijloace - îndemnurile - în scopul de a se obţine probe.
In lumina acestor dispoziţii, precum şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, nu se poate accepta ca persoanele autorizate să depăşească limitele activităţii cu care au fost învestite, manifestând iniţiativă şi determinând săvârşirea faptelor. Atâta vreme cât, în cauză, nu s-a dovedit că fără intervenţia investigatorului acoperit şi a colaboratorului acestuia, infracţiunea tot s-ar fi săvârşit de către cei doi inculpaţi la care nu se aflau alte cantităţi de stupefiante asupra lor, decât aceea solicitată de aşa-zişii cumpărători, nu au antecedente penale care să justifice că ar mai fi fost cercetaţi sau condamnaţi pentru acest gen de infracţiuni, iar învinuirea se sprijină doar pe constatările agenţilor autorizaţi - nu se poate pronunţa o condamnare faţă de aceştia, fără a se încălca dreptul lor la un proces echitabil.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 111/A din 20 iunie 2007
Prin sentinţa penală nr.175 din 29 martie 2007, a Tribunalului Cluj, s-a dispus:
-achitarea inculpaţilor S.N. şi J.H.J., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2002 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. şi, respectiv art.99 şi urm. C.pen. pentru ultimul inculpat - în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen.;
-condamnarea inculpatului M.R.L., la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2002, cu aplic.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.c şi 76 lit.c C.pen.
În baza art.81-82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestui din urmă inculpat, pe durata termenului d încercare de 3 ani şi 8 luni şi, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 C.pen.
S-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.a-c C.pen.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul detenţiei preventive de la 17.10.2006 la zi şi, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat că inculpatul S.N. a fost reţinut 24 ore , din data de 17 octombrie 2006 până la 18 octombrie 2006.
În baza art. 17 şi 18 din Legea nr. 143/2002 s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 4 grame de canabis; 166,3 grame canabis; 3,8 grame canabis şi 25,9 grame canabis - aflate la Camera de Corpuri Delicte a Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii - Brigada Cluj.
A fost obligat inculpatul M.R.L. la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpaţii J.H.J. şi S.N. sunt prieteni de circa un an şi jumătate. La început, între ei a existat o simplă relaţie de amiciţie însă, pe parcursul timpului, întâlnindu-se în aceleaşi locuri de distracţie, au devenit prieteni.
Inculpaţii S.N şi J.H.J. sunt elevi.
În luna august 2006, în timp ce se aflau în barul „B” , între cei doi a avut loc o discuţie, ocazie cu care inculpatul S.N. s-a destăinuit în faţa prietenului său, căruia i-a spus că consumă droguri, respectiv canabis şi că are probleme acasă din cauză, că mama sa i-a găsit drogurile în dulap.
La începutul lunii septembrie 2006, inculpatul J.H.J. s-a întâlnit cu martorul F.M.I., un amic ce locuieşte în aceeaşi comună cu bunicii săi, care l-a întrebat dacă cunoaşte pe cineva care vinde droguri.
Ulterior, în cadrul unei discuţii purtate cu inculpatul S.N., în timp ce se aflau la festivalul de la Roşia Montana, inculpatul J.H.J. l-a întrebat pe acesta dacă ştie pe cineva care vinde droguri, deoarece el cunoaşte pe cineva care doreşte să cumpere.
S.N. a răspuns că ştie pe cineva, dar nu a indicat numele acelei persoane.
După ce a revenit la Cluj, inculpatul J.H.J. a fost sunat de martorul F.I. care, ulterior s-a dovedit a fi colaboratorul unui investigator sub acoperire şi care i-a cerut să-l pună în legătură cu inculpatul S.N..
Audiat în instanţă, acest martor a arătat că l-a abordat pe inculpatul J.H.J., doar pentru a-l pune în legătură cu inculpatul S.N. şi că a făcut acest lucru după ce el l-a informat pe investigatorul sub acoperire de faptul că inculpatul S.N. consumă şi vinde droguri.
Neştiind la acea dată care este calitatea martorului şi ce urmăreşte, inculpatul J.H.J. l-a pus pe acesta în legătură cu inculpatul S.N., la întâlnirea ce a avut loc la un fast food, participând, pe lângă cei doi inculpaţi, martorul F.M.I. şi "prietenul acestuia", pe nume R., adică investigatorul sub acoperire.
La acea întâlnire, R. le-a spus că intenţionează să cumpere o cantitate mare de canabis, însă pentru că nu are încredere în persoana de la care urmează să cumpere, pentru început, va cumpăra o cantitate mai mică.
În declaraţiile date pe parcursul procesului penal, inculpatul S.N. a arătat că, după această discuţie, s-a deplasat la locul de muncă al inculpatului M.R.L. pentru a-l întreba dacă mai este dispus să vândă canabis, după care a revenit cu colaboratorul. In prezenţa lui şi a inculpatului J.H.J.
aceştia s-au înţeles, inculpatul M.R.L. vânzând colaboratorului 4-5 gr canabis, contra sumei de 4,5 milioane, din care inculpatul M.R.L. i-a dat lui S.N. 500.000 lei, pe care i-a împărţit cu inculpatul J.H.J..
Legat de relaţia sa cu inculpatul M.R.L., inculpatul S.N. a arătat că l-a cunoscut pe acesta în urmă cu câteva luni, când se afla împreună cu un prieten pe nume N., căruia i-a spus că doreşte să consume canabis şi căruia i-a cerut să-i prezinte o persoană care să-i vândă acest produs. Cu această ocazie, a cumpărat de la inculpatul M.R.L. un gram de canabis contra sumei de 500.000 lei.
Inculpatul M.R.L. a confirmat susţinerile inculpatului S.N. cu privire la acest aspect, arătând că atunci când a fost sunat de inculpatul S.N. şi a acceptat întâlnirea, a ştiut că acesta l-a contactat în legătura cu o cantitate de canabis care urma sa fie achiziţionată.
În data de 16 octombrie 2006, atât inculpatul J.H.J. cât şi inculpatul S.N. au fost contactaţi de martorul F.I. pentru a procura o nouă cantitate de droguri.
În acest sens, S.N. şi J.H.J. s-au întâlnit cu M.R.L., după care s-au deplasat împreună la o sală de biliard, unde M.R.L. s-a aşezat la o masă cu R. şi martorul F.M.I. pentru a perfecta tranzacţia, timp în care cei doi s-au mişcat prin sala de biliard.
Inculpatul M.R.L. a arătat că la înţelegerea ce a avut loc între el, martorul F.M.I. şi R., nu au participat cei doi inculpaţi şi că, în final s-a înţeles cu R. să-i vândă canabis în valoare de 25 milioane lei vechi.
În după-masa aceleiaşi zile, inculpatul M.R.L. s-a deplasat în locuinţa martorei C.O., unde îşi lăsase bagajele, şi de acolo a luat cantitatea de 166,3 gr canabis, pe care urma să o livreze conform înţelegerii menţionate, însă după părăsirea locuinţei a fost prins în fragrant.
Inculpatul M.R.L. a recunoscut faptul că, în data de 16 octombrie 2006, a venit la Cluj din Botoşani pentru a face invitaţiile de nuntă şi că a fost găzduit de martora C.O. în locuinţa căreia au consumat împreună canabis. În aceeaşi seară, împreună cu martor , au vizitat o persoană ce locuieşte în cartierul Zorilor şi, cu acea ocazie a împărţit canabis celor cinci persoane aflate în acea locuinţă dar aceştia nu i-au dat nici o sumă de bani.
Această stare de fapt, stabilită din coroborarea declaraţiilor date de cei trei inculpaţi şi a martorului F.M.I., conduce la concluzia că inculpatul M.R.L. este vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art.2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi cuantumului ilicit de droguri.
Faptul că, încă de la prima întâlnire cu inculpatul S.N., a fost dispus să-i vândă acestuia canabis, având drogul asupra sa, uşurinţa cu care a acceptat tranzacţia din data de 1 septembrie 2006, deplasarea lui la Cluj şi consumul acestui produs în locuinţa martorei C.O., iar apoi în acel apartament din cartierul Zorilor şi, nu în ultimul rând, tranzacţia efectuată în ziua arestării sale, dovedesc preocupările acestuia legate de consumul şi traficul de droguri.
În legătură cu inculpatul S.N., la data de 1.09.2006, lucrătorii Compartimentului Antidrog din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj-Napoca, au stabilit că acesta consumă şi oferă spre consum droguri, încheind procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare.
În aceeaşi zi, adică la data de 1 septembrie 2006, aceştia îşi declină competenţa în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj şi, tot în aceeaşi zi, se solicită autorizarea achiziţionării către investigatorul acoperit cu numele de cod "B."colaboratorul cu numele de cod "K." a unei cantităţi de drog.
Ordonanţa de autorizare a folosirii investigatorului sub acoperire este datată tot 1 septembrie 2006, iar procesul-verbal În care se consemnează predarea drogului cumpărat de "B." de la inculpatul S.N. este datat tot 1.09.2006.
De fapt, data de 1.09.2006, reprezintă data la care se pretinde că a avut loc primul act material săvârşit de inculpaţii S.N. şi J.H.J..
În afară de actele indicate, nu există la dosar nimic care să confirme pe ce s-a bazat bănuiala în ceea ce-l priveşte pe S.N. iar despre numele lui J.H.J. nici măcar nu se face pomenire, decât după această dată.
Martorul F.I., pe care minorul J.H.J. l-a catalogat de drept amic, iar investigatorul sub acoperire/drept colaborator, a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că "pe J. l-am sunat pentru a face legătura între R. şi S.N., ştiind că este prieten cu S.N." şi că a făcut acest lucru la sugestia lui R., care ştia de vânzările anterioare efectuate de S.N..
Acest martor a avut multe reticente în fata instanţei, refuzând să dea relaţii complete şi clare, poziţie pe care, probabil, că a avut-o şi în faţa investigatorului şi a condus la acest mod d derulare a evenimentelor.
După episodul_septembrie 2006, la care au participat toţi cei trei inculpaţi, împrejurare recunoscută de toţi trei, în procesele verbale întocmite în cauză apar evidenţiate şi numele inculpaţilor M.R.L. şi J.H.J. .
Cu toate acestea, în cauză se dispune doar efectuarea unor cercetări sumare referitoare la inculpatul S.N., pentru ca la data de 18.09.2006, ca şi când nu se ştia nimic despre cele petrecute la 1 septembrie 2006, se întocmeşte un nou proces-verbal în care se precizează că, urmare a verificărilor efectuate, s-a stabilit că S.N. cumpără droguri de la un individ pe nume Robi, şi un alt proces-verbal .în care se consemnează că inculpatul S.N. este ajutat în activitatea sa de distribuire de un individ pe nume" I.”.
Ignorând şi aceste procese-verbale, la data de 19.09.2006 se solicită autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor purtate de inculpatul S.N. şi numitul "R." deşi, pentru elucidarea situaţiei, dat fiind faptul că era cunoscut şi numărul de telefon a lui J.H.J. se impunea interceptarea convorbirilor purtate şi acest inculpat.
În cauză se procedează la interceptarea convorbirilor purtate de cei doi, împreună sau cu diverse persoane.
Despre conţinutul acestor interceptări, ce au valoarea de probe în procesul penal, nu se fac nici un fel de referiri ,deşi era necesară coroborarea lor cu celelalte probe din dosar.
Participarea inculpaţilor S.N. şi J.H.J. la efectuarea celor două tranzacţii trebuie apreciată prin raportare la dispoziţiile art.68 Cod proc.penală care prevăd că este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.
În cazul inculpatului minor J.H.J., această determinare rezultă din toate probele dosarului declaraţiile celor doi inculpaţi, notele de redare a convorbirilor telefonice, declaraţia martorului F.I..
Raportat la cele arătate mai sus, instanţa a apreciat că inculpatul J.H.J. a comis fapta reţinută în sarcina sa în urma faptului că a fost determinat.
Insistenţa cu care acest minor a fost abordat de martorul F.I., colaborator al poliţiei, conduce la concluzia că, în lipsa acestor intervenţii minorul nu ar fi comis infracţiunea.
În cazul inculpatului S.N., derularea acestui proces, s-a datorat unor informaţii, consemnate în procesul-verbal de constatare a unor acte premergătoare, în care se arată că „în baza informaţiilor obţinute de lucrătorii Compartimentului Antidrog şi a investigaţiilor şi verificărilor efectuate, am stabilit faptul că numitul S.N., consumă şi oferă spre vânzare droguri”.
Se pare că aceste informaţii nu au fost suficient verificate dacă, în baza lor şi în aceeaşi zi, sau întocmit atâtea acte şi s-a autorizat folosirea unui investigator sub acoperire pentru ca, în final, să se ajungă la concluzia că un minor a fost determinat să-şi convingă prietenul să caute un vânzător de droguri pentru „un alt prieten”.
În cazul de faţă, inculpatul S.N. vinovat de faptul că a consumat droguri, a fost determinat şi la trafic de droguri, atâta timp cât nu s-a dovedit implicarea sa anterioară în astfel de activităţi.
Împotriva sentinţei Tribunalului Cluj, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând desfiinţarea acesteia, în parte, sub aspectul laturii penale a cauzei şi, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpaţilor S.N. şi J.H.J. pentru infracţiunea pentru care au
fost trimişi în judecată şi, să se dispună înlăturarea dispoziţiilor art. 64 lit.c C.pen. în privinţa inculpatului M.R.L.
S-a arătat în motivele de apel că, instanţa nu a interpretat şi valorificat corect probele legal administrate în cauză, acelaşi material probator fiind apreciat concludent pentru condamnarea unuia dintre inculpaţi, dar insuficient şi nelegal administrat, pentru ceilalţi inculpaţi care, din acest motiv, au fost achitaţi.
Instanţa nu a adus nici un argument juridic pentru nevaliditatea proceselor-verbale, de care se face vorbire în considerentele hotărârii, mijloacele de investigare specială au fost autorizate de procuror sau, chiar de către instanţă, sunt permise de lege ( art.21-22 din Legea 143/2002), iar legea nu prevede condiţii speciale pentru profilul moral al colaboratorilor.
Nu s-a dovedit în cauză, atitudinea activă, determinantă, a investigatorului sub acoperire sau a colaboratorului acestuia, în sensul luării rezoluţiei infracţionale de către cei doi inculpaţi, ce au fost achitaţi.
Rezultă din declaraţiile inculpaţilor că, frecventau cercuri în care, ştiau că există persoane interesate de droguri şi că, s-au implicat în aceste activităţi din dorinţa de a se afirma în grupul lor social, astfel că, în aceste condiţii, acţiunile infracţionale s-ar fi realizat şi fără contribuţia investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului său. Notele de redare a convorbirilor telefonice, reflectă clar, modalitatea de abordare lipsită de constrângeri şi implicarea voluntară a inculpaţilor în aceste tranzacţii.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor. art.64 lit.c C.pen. faţa de inculpatul M.R.L., aceasta este obligatorie doar în cazul existenţei ipotezei legale, însă în speţă, inculpatul nu s-a folosit de vreo funcţie, profesie sau activitate pentru săvârşirea infracţiunii, astfel că aplicarea uni astfel de interdicţii este inutilă.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate şi a reglementărilor în materie, Curtea constată următoarele:
S-a reţinut de către instanţă, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi, nemijlocit în faza de judecată, că inculpatul M.R.L., în perioada septembrie-octombrie 2006, în mod repetat, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a oferit, vândut, pus în vânzare şi deţinut, fără drept, canabis şi rezină de canabis, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2002 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen.
S-a dovedit aşadar, că inculpatul nu se afla la prima acţiune de acest fel , în momentul când i s-a propus, la solicitarea inculpatului S.N., să vândă droguri investigatorului sub acoperire. Era deja angrenat în asemenea activităţi, astfel că, şi fără intervenţia investigatorului sub acoperire, s-ar fi implicat oricum în operaţiuni cu droguri.
În privinţa celorlalţi doi inculpaţi însă, se constată că, în mod întemeiat instanţa a apreciat că, faptei pentru care au fost trimişi în judecată, îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv intenţia, pentru a putea constitui infracţiunea de trafic de droguri de risc.
Rezultă din materialul probator că, inculpatul S.N. a cumpărat pentru consum propriu o singură dată, canabis , de la inculpatul M.R.L. cu suma de 500.000 Rol. Alte date, cu privire la operaţiuni de trafic de droguri în care să fi fost implicat inculpatul, înainte de a fi contactat de investigatorul sub acoperire, nu există la dosar.
Există la dosar un proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 1 septembrie 2006, în care se precizează că s-a stabilit, în baza informaţiilor obţinute de către lucrătorii Compartimentului Antidrog că numitul S.N., consumă şi oferă spre vânzare droguri, mai multor tineri pe raza municipiului Cluj-Napoca. Deşi se vorbeşte de mai mulţi tineri care îşi procură droguri de la acest inculpat, de efectuarea unor acte premergătoare, nu există la dosar nici o dovadă în acest sens sau măcar , minime date din care să rezulte, cel puţin indicii care să conducă la bănuiala că inculpatul oferea droguri spre vânzare. Abia la data de 13 septembrie 2006, se dispune de către procuror delegarea unor lucrători de poliţie pentru strângerea datelor privind săvârşirea de către acest inculpat a infracţiunii de trafic de droguri, identificarea şi audierea persoanelor care au
cumpărat droguri de la S.N. , lucru care, de altfel, nu s-a realizat niciodată (rezoluţie procuror), această dispoziţie deci, fiind dată după ce, la 1 septembrie 2006, avusese loc deja prima tranzacţie , cu colaboratorul investigatorului sub acoperire, cu nume de cod „K”.
Că nu existau date despre acest inculpat că şi anterior ar fi oferit sau vândut droguri, rezultă şi din derularea cercetărilor, care s-au realizat cu o maximă operativitate, ce pune sub semnul îndoielii chiar posibilitatea realizării acestora, intr-un timp extrem de scurt. Astfel, la 1 septembrie 2006 are loc sesizarea din oficiu despre faptul că inculpatul consumă şi distribuie droguri pe raza municipiului Cluj-Napoca, deşi nu există un proces-verbal de sesizare din oficiu, ci se face referire de această împrejurare în cadrul referatului de declinare a competenţei, tot la 1 septembrie 2006 se constată şi efectuarea unor acte premergătoare privind acelaşi aspect, în aceeaşi zi se autorizează şi folosirea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului său şi procurarea de către aceştia de droguri precum şi interceptarea postului telefonic folosit de inculpat şi tot în aceeaşi zi are loc şi prima tranzacţie.
Aceeaşi stare de fapt se regăseşte şi in cazul inculpatului J.H.J., neexistând date la dosar, care să indice implicarea sa în activităţi de trafic de droguri, anterior contactării de către amicul său
F.I., in fapt colaboratorul cu nume de cod „ K”. Audiat în calitate de martor, acesta a arătat că, l-a abordat pe inculpat la sugestia numitului R. ( investigatorul sub acoperire cu nume de cod „B” ), pentru a-i face legătura cu inculpatul S.N., despre care „R” ştia că mai vânduse droguri. Primele indicii cu privire la acest inculpat apar şi se consemnează abia la data de 18 septembrie 2006, în sensul că ar fi persoana, pe nume „I.” care îl ajută pe S.N. în activitatea de distribuire a drogurilor, deci ulterior primei tranzacţii din 1 septembrie 2006 şi, apoi la 17 octombrie 2006, în chiar ziua celei de a doua tranzacţii, în sensul existenţei unei înţelegeri între acesta şi ceilalţi doi inculpaţi de a distribui droguri pe raza unor localităţi din judeţul Cluj, dar şi din alte judeţe.
Rezultă deci, din probele de la dosar, că cei doi inculpaţi au acţionat, îndemnaţi fiind de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia, neexistând o rezoluţie infracţională proprie, în privinţa lor.
Se ştie că, pentru ca o faptă să constituie infracţiune, este necesar ca ea să fie comisă cu vinovăţie, in cazul infracţiunii de faţă, cu intenţie. De asemenea, atitudinea psihică a făptuitorului, este determinată de factorul volitiv (voinţa) şi factorul intelectiv. Pentru a exista vinovăţia, nu este suficient să existe voinţa de a săvârşi fapta, ci este necesar şi ca această voinţă să fie liber determinată, lipsită de orice constrângeri din afară. Constrângerea se va înţelege nu neapărat în sensul obişnuit al cuvântului, de obligare, de forţare fizică sau morală, ci în sensul legii penale, aşa cum este prevăzut în art.68 alin.1 C.pen. - este oprit a se întrebuinţa îndemnuri, în scopul obţinerii de probe. Ori, în cauză, tocmai acest tip de intervenţie, din afară, s-a folosit -„îndemnul” celor doi inculpaţi de a lua legătura cu M.R.L., pentru procurarea de droguri şi, deci pentru obţinerea de probe care să-i incrimineze.
Este o falsă problemă, cea invocată în motivele de apel, în sensul că s-au încălcat de către instanţă principiile de interpretare şi valorificare a probelor legal administrate, prev. de art. 63-68
C.pr.pen., respectiv că acelaşi material probator a fost apreciat concludent pentru condamnarea inculpatului M.R.L. R.L., dar insuficient şi nelegal administrat cu privire la ceilalţi doi inculpaţi.
Instanţa nu a statuat că sunt invalidate anumite mijloace de probă (procese-verbale ce constată elemente probatorii) şi că nu pot fi folosite în procesul penal, nu pot fi avute în vedere la soluţionarea cauzei, ci doar că, participarea inculpaţilor S.N. şi J.H.J. la efectuarea celor două tranzacţii trebuie apreciată prin raportare la dispoziţiile art. 68 C.pr.pen.
Astfel, în privinţa inculpatului M.R.L., nu există la dosar date că, acesta ar fi fost provocat în vreun fel, determinat să comită fapta reţinută în sarcina sa, ci el era angrenat deja dinainte în activităţi cu droguri, şi a comis faptele deliberat, fără nici o determinare, influenţă din afară, doar la simpla solicitare a inculpatului S.N., iar pentru aceasta s-au avut în vedere anumite mijloace de probă : declaraţiile inculpatului însăşi - care recunoaşte că a deţinut şi consumat canabis , că a oferit sau vândut şi altor persoane, spre consum, această substanţă ( numiţilor „G”, „ H.”, prietenei sale
C., învinuitei C.O., inculpatului S.N.); declaraţiile inculpatului S.N. ; declaraţiile învinuitei C.O.; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice; procesul-verbal de prindere în flagrant.
În privinţa inculpaţilor S.N. şi J.H.J., au fost avute în vedere alte mijloace de probă, care dovedesc îndemnul celor doi inculpaţi, de a procura droguri - procesul-verbal din 1 septembrie 2007, cu referire la inculpatul S.N., care i-a predat colaboratorului „K.” prima cantitate de droguri; declaraţiile inculpaţilor, ale colaboratorului „K.” - martorul F.I.; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului S.N. cu colaboratorul .
Nu se contestă în nici un caz, legalitatea mijloacelor de investigare specială folosite-investigatorul sub acoperire si colaboratorul acestuia, în cauză acestea fiind folosite în baza şi în condiţiile legii, conform dispoziţiilor art. 21-22 din Legea nr.143/2000, respectiv cu autorizarea procurorului şi, pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă.
Nimic nu opreşte organele de urmărire penală să se sprijine şi pe asemenea surse probatorii, însă folosirea şi ulterior, valorificarea lor de către instanţă pentru a justifica o condamnare, trebuie să fie circumscrise garanţiilor prevăzute de lege.
Legea specială, nu indică şi modalitatea în care se pot obţine mijloacele de probă de către persoanele autorizate, limitele în care ele pot acţiona în acest scop, dar aceste omisiuni sunt acoperite de dispoziţiile Codului de procedură penală în materia probelor, mai exact, dispoziţiile. art. 68 C.pr.pen.
Potrivit art. 68 alin.2 C.pr.pen. este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe, iar potrivit alin. 1 din acelaşi articol, este oprit a se întrebuinţa, printre alte mijloace - îndemnurile - în scopul de a se obţine probe.
Ori, în lumina acestor dispoziţii, precum şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, nu se poate accepta ca persoanele autorizate, să depăşească limitele activităţii cu care au fost investiţi, manifestând iniţiativă şi determinând săvârşirea faptelor. Atâta vreme cât, în cauză, nu s-a dovedit că fără intervenţia investigatorului acoperit şi a colaboratorului acestuia, infracţiunea tot s-ar fi săvârşit de către cei doi inculpaţi care, nu au fost găsiţi şi cu alte cantităţi de stupefiante asupra lor, decât cea solicitată de aşa-zişii cumpărători (inculpatul S.N.), nu au antecedente penale care să justifice că ar mai fi fost cercetaţi sau condamnaţi pentru acest gen de infracţiuni, iar învinuirea se sprijină doar pe constatările agenţilor autorizaţi - nu se poate pronunţa o condamnare faţă de aceştia, fără a se încălca dreptul lor la un proces echitabil.
În acest sens, este şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului ( hotărârea din 9 iunie 1998, Teixeira de Castro c. Portugaliei ), în care s-a considerat că activitatea poliţiştilor a depăşit pe aceea a unui agent infiltrant, deoarece ei au provocat infracţiunile, nefiind dovedit că, fără intervenţia lor, infracţiunea tot s-ar fi săvârşit, astfel că, folosirea lor în procedura penală a privat pe reclamant de un proces echitabil, fiind încălcate dispoziţiile art.6 din Convenţie.
Faţă de considerentele, mai sus expuse, Curtea constată legală şi temeinică soluţia primei instanţe, de achitare inculpaţilor S.N. şi J.H.J. (Judecător Ana Covrig)
