Tâlhărie. Coautorat. Realizarea atât a laturii obiective cât şi a laturii subiective. Realizarea de către autor doar a actelor de violenţă
| Comentarii |
|
In ceea ce priveşte coautoratul în cazul infracţiunii de tâlhărie , acesta există şi atunci când unii dintre participanţi au contribuit direct numai la realizarea actelor de violenţă , iar alţii numai la sustragerea bunurilor, deoarece atât folosirea violenţei cât şi sustragerea bunurilor, fiind incluse în conţinutul tâlhăriei, prin săvârşirea oricăreia dintre aceste activităţi se realizează în parte latura obiectivă a infracţiunii.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 46/A din 20 martie 2007
Prin sentinţa penală nr.540 din 15 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a respins cererea formulată prin avocatul desemnat din oficiu de inculpatul G.V.M. privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a din C.pen. în infracţiunea de lovire prev. şi ped. de art. 180 alin. 2 din C.pen.
Au fost condamnaţi inculpaţii:
I.D.A., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. 2 lit. b. c şi alin. 21 lit. a din C.pen. la 7 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a
- c din C.pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 din C.pen.
În baza art. 350 din C.pr.pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 din C.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive din 28.06.2006 la zi.
G.V.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. 2 lit. b şi c şi alin. 21 lit. a din C.pen. la 7 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a
- c din C.pen., în condiţiile prevăzute în art. 71 din C.pen.
În baza art. 88 din C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea preventivă pe timp de 24 ore începând cu data de 28.06.2006.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate L.D., în sumă de 150 euro a fost recuperat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
În seara de 27 iunie 2006 inculpaţii I.D.A. şi G.V.M., care se cunosc de mai mult timp, au consumat bere la chioşcul din faţa Fabricii "Părplast" din Sighetu Marmaţiei Împreună cu martorul Ş.G., ulterior alăturându-se acestui grup şi martorul I.D., tatăl inculpatului I.D.A..
La un moment dat a sosit la chioşc partea vătămată L.D., care era sub influenţa băuturilor alcoolice şi, deşi nu cunoştea pe nimeni din grup, s-a oferit să le plătească de băut. După ce partea vătămată a plătit două sau trei rânduri de bere, vânzătoarea de la chioşc a refuzat să-i mai servească, motiv pentru care la iniţiativa părţii vătămate s-au deplasat În Staţia de benzină "Lukoil" unde partea vătămată a cumpărat bere de la magazinul alimentar din incinta staţiei. Apoi şi-au continuat drumul spre un alt bar dar întrucât barul era închis s-au dus în parcul "Grădina Morii" şi s-au oprit în apropierea unei bănci unde au continuat să consume bere din sticlele ce le aveau asupra lor.
Pe traseu, martorul I.D. a încercat de mai multe ori să-l determine pe fiul său inculpatul I.D.A. să plece împreună acasă dar acesta a refuzat. Astfel, înainte ca inculpaţii, partea vătămată şi martorul Ş.G. să ajungă în parcul" Grădina Morii ", martorul I.D. s-a despărţit de grup şi în drum spre casă s-a oprit la Poliţia Sighetu Marmaţiei şi a sesizat faptul că un grup de tineri, printre care şi fiul său intenţionează să-l tâlhărească pe partea vătămată, aspect consemnat în raportul nr. 24360/28.06.2006 al Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei.
In timp ce cei rămaşi în grup consumau băuturi alcoolice în parc, inculpatul I.D.A. i-a aplicat părţii vătămate L.D. mai multe lovituri cu pumnii în faţă în urma cărora partea vătămată s-a prăbuşit la pământ, după care i-a scos portmoneul dintr-un buzunar de la pantaloni, l-a golit de bani şi l-a aruncat spre banca pe care era aşezat martorul Ş.G., toate acestea fiind văzute atât de către martorul Ş.G. cât şi de către inculpatul G.V.M..
Partea vătămată a încercat să se ridice de la pământ dar în acel moment a fost lovită cu piciorul în piept de către inculpatul G.V.M.. Partea vătămată a căzut din nou şi atunci inculpatul I.D.A. i-a smuls de la gât lănţişorul de aur.
În tot acest timp martorul Ş.G. a rămas aşezat pe bancă şi nu s-a implicat în nici un fel în desfăşurarea incidentului, care a fost întrerupt de apariţia unei patrule auto a poliţiei ce s-a deplasat la faţa locului pentru a verifica sesizarea martorului I.D..
Sesizând apariţia patrulei, inculpaţii I.D.A. şi G.V.M. au fugit, primul fiind găsit ulterior acasă, al doilea fiind depistat pe o stradă din apropierea parcului. În parc au rămas numai partea vătămată şi martorul Ş.G.iar cu ocazia cercetării locului faptei a fost găsit şi portmoneul părţii vătămate în care se afla doar paşaportul. Partea vătămată a susţinut că în portmoneu a avut suma de 6 milioane lei şi 75 de euro, bani care i-au fost sustraşi prin violenţă de către inculpaţi. În urma loviturilor primite, părţii vătămate i s-au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale. În cursul urmăririi penale familia inculpatului I.D.A. a achitat părţii vătămate despăgubirile pretinse în sumă de 150 euro. Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii de tâlhărie susţinând că doar s-au bătut cu partea vătămată L.D. care a avut un comportament provocator. Existenta infracţiunii rezultă însă din declaraţiile date de partea vătămată şi martorul Ş.G. în cursul urmăririi penale precum şi din declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de către martorul I.D., tatăl inculpatului I.D.A., acestea coroborându-se cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În faţa instanţei partea vătămată L.D. şi martorul Ş.G. au revenit în mod nejustificat asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, motiv pentru care declaraţiile date de către aceştia în faţa instanţei au fost înlăturate.
Astfel, în cursul cercetării judecătoreşti partea vătămată a susţinut că ceea ce a declarat în faza de urmărire penală nu corespunde adevărului întrucât atunci când a dat declaraţiile respective era sub influenţa alcoolului. În ceea ce priveşte lănţişorul de la gât, partea vătămată a susţinut că în realitate nu i-a fost sustras, că în timpul incidentului i-a căzut în bluză şi l-a găsit peste 4-5 zile, după ce a ajuns în Italia, unde lucrează. Despre portmoneu a declarat că nu ştie să-i fi fost sustras, ci doar că a fost găsit ulterior la locul incidentului, fără banii despre care ştia că-i mai avea.
O atitudine similară a adoptat în faţa instanţei şi martorul Ş.G., care a declarat că nu-şi mai aminteşte nimic şi că atunci când a dat declaraţiile la "Poliţie" era încă sub influenţa alcoolului.
Ultimele declaraţii ale părţii vătămate sunt lipsite de credibilitate întrucât în declaraţiile date în cursul urmăririi penale atât partea vătămată cât şi martorul Ş.G. au descris cu exactitate, la fel, modul de comitere a infracţiunii, martorul Ş.G., care este un apropiat al inculpatului G.V.M., neavând nici un motiv să fie părtinitor cu partea vătămată.
Mai mult, declaraţiile părţii vătămate nu sunt veridice, fiind evident că acesta nu-şi putea găsi lănţişorul în bluză după 4-5 zile de la data incidentului, ceea ce rezultă şi din împrejurarea că străduindu-se să fie convingător partea vătămată a ajuns să afirme că în toată această perioadă nu sa dezbrăcat.
Faptul că partea vătămată L.D. şi martorul Ş.G. au revenit nejustificat asupra declaraţiilor lor rezultă şi din declaraţia dată în faţa instanţei de către martorul I.D., tatăl inculpatului I.D.A., care a confirmat faptul că în ziua următoare fiind chemat la poliţie împreună cu partea vătămată pentru a se împăca sub aspectul laturii civile a cauzei, acesta i-a spus că a fost lovit de ambii inculpaţi şi că lănţişorul şi banii i-au fost luaţi de inculpatul I.D.A..
De asemenea, martorul I.D. a mai declarat că a discutat ulterior şi cu martorul Ş.G. care i-a confirmat că părţii vătămate i-au fost sustrase bunurile menţionate.
În privinţa inculpatului G.V.M. s-a mai reţinut că din materialitatea faptelor rezultă că acesta a acţionat ştiind că acţiunea sa se alătură acţiunii exercitate de inculpatul I.D.A., astfel că, în cauză sunt întrunite toate condiţiile coautoratului.
În consecinţă, instanţa, constatând că fapta există, că ea constituie infracţiunea de tâlhărie calificată şi că a fost săvârşită de inculpaţi cu vinovăţie, a dispus condamnarea acestora la câte 7 ani închisoare şi, în condiţiile prevăzute de art. 71 din C.pen., a aplicat acestora pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a - c din C.pen.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 din C.pen. şi s-a ţinut seama de gradul concret de pericol social al faptei, de împrejurările comiterii ei, de persoana făptuitorilor şi de comportarea acestora înainte şi în timpul procesului.
În baza art. 350 din C.pr.pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului I.D.A. iar în baza art. 88 din C.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive din 28.06.2006 la zi. în baza aceluiaşi ultim temei legal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.V.M. reţinerea preventivă pe timp de 24 ore începând cu data de 28.06.2006.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate L.D. a fost recuperat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambii inculpaţi solicitând desfiinţarea acesteia ca nelegală şi netemeinică.
Analizând sentinţa atacată pe baza probelor dosarului,prin prisma motivelor de apel invocate precum şi din oficiu,Curtea reţine următoarele:
În ceea ce priveşte apelul inculpatului G.V.,acesta urmează a fi respins ca tardiv, conform prevederilor art.379 pct.1 lit.a C.pr.pen. Astfel, inculpatul a fost prezent la dezbateri în faţa instanţei la termenul din 31 octombrie 2006. La acel termen s-a amânat pronunţarea pentru data de 7.11.2006, iar apoi pentru data de 15.11.2006. Prin urmare, îi sunt aplicabile prevederile art.363 alin.3 C.pr.pen., care arată că termenul de apel de 10 zile curge de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri. Întrucât inculpatul a introdus apel abia la data 13.12.2006 este evident că acesta a fost tardiv introdus.
În ceea ce priveşte apelul inculpatului I.D., acesta va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Raportat la solicitarea apărătorului inculpatului de a se dispune restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale, aceasta nu poate fi primită raportat la împrejurarea că prin Legea nr.356/2006 de modificare a C.pr.pen., art.333 care privea restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, a fost abrogat. În actuala reglementare este posibilă doar restituirea pentru refacerea urmăririi penale conform art.332 C.pr.pen. când cercetarea s-a efectuat de un alt organ decât cel competent, însă doar când s-a constatat acest aspect înainte de începerea dezbaterilor.
În ceea ce priveşte motivul de apel constând în desfiinţarea sentinţei ca nelegală întrucât este lovită de nulitate absolută, pentru cele trei motive enumerate de apărătorul inculpatului, Curtea de asemenea îl va respinge având în vedere următoarele:
La data de 28 iunie 2006, după sesizarea Poliţiei Sighetu Marmaţiei cu privire la cele întâmplate,într-adevăr inculpatul a dat primele declaraţii fără a fi asistat de către un apărător, fiind reţinut la ora 6,oo, însă în aceeaşi zi a dat declaraţia la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş fiind asistat de către apărător, odată cu punerea în mişcare a acţiunii penale, în aceeaşi zi fiind de altfel şi arestat de către judecător (a se vedea mandatul de arestare preventivă nr.41/28 iunie 2006 emis de Tribunalul Maramureş), cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale. În aceste condiţii, Curtea apreciază că această neregularitate nu poate afecta întregul proces penal desfăşurat până în acest moment, singura sancţiune posibilă fiind doar anularea primelor declaraţii date de inculpatul I. fără a fi asistat de un apărător, aspect ce nu poate duce la desfiinţarea sentinţei ca fiind lovită de nulitate absolută.
În ceea ce priveşte încălcarea prev. art.228 al.3 şi 6 C.pr.pen. invocată de asemenea în motivele de apel, în sensul că rezoluţia de începere a urmăririi penale emisă de organul de cercetare penală este supusă confirmării motivate a procurorului ce exercită supravegherea activităţii de cercetare penală, rezoluţie ce trebuia comunicată inculpatului, aceasta nu constituie un caz de nulitate absolută prev. de art.197 al.2 C.pr.pen. astfel că, fiind o nulitate relativă, trebuia invocată cel mai târziu la primul termen de judecată cu procedura completă în faţa primei instanţe.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de nulitate absolută invocat de apărătorul inculpatului, în sensul că rechizitoriul trebuia confirmat de către procurorul ierarhic superior sau de către primul procuror, de asemenea urmează a fi respins având în vedere modificările aduse Codului de procedură penală, fiind abrogate aceste dispoziţii (a se vedea art.209 al.5,6 C.pr.pen. în actuala reglementare).
Trecând la soluţionarea fondului cauzei Curtea constată că instanţa în urma probatoriului administrat în cauză a stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a reieşit vinovăţia inculpatului I.D. în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit.b,c şi al.2/1 lit.a C.pen., încadrarea juridică dată faptei de către instanţă fiind de asemenea cea corectă.
Astfel, chiar dacă nu s-a dovedit împrejurarea că a existat o înţelegere anterioară din partea inculpaţilor în sensul agresării părţii vătămate în vederea sustragerii de bunuri, infracţiunea a fost comisă prin aceea că inculpatul I. l-a lovit pe partea vătămată, iar după ce acesta s-a prăbuşit la pământ i-a sustras portmoneul dintr-un buzunar de la pantaloni, l-a golit de bani şi l-a aruncat spre banca pe care stătea martorul Ş., toate acestea fiind văzute de inculpatul G. Când partea vătămată a încercat să se ridice a fost lovită cu piciorul în piept de către inculpatul G.V. Ori, practica judiciară a statuat că în ceea ce priveşte coautoratul în cazul infracţiunii de tâlhărie , acesta există şi atunci când unii dintre participanţi au contribuit direct numai la realizarea actelor de violenţă , iar alţii numai la sustragerea bunurilor, deoarece atât folosirea violenţei cât şi sustragerea bunurilor, fiind incluse în conţinutul tâlhăriei, prin săvârşirea oricăreia dintre aceste activităţi se realizează în parte latura obiectivă a infracţiunii.
În acest context, se constată că în mod corect au fost înlăturate de către prima instanţă declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului Ş. date în faţa instanţei , acestea necoroborându-se cu restul probelor dosarului, respectiv cu declaraţiile martorului I.D., tatăl inculpatului I.D., cu procesul verbal de sesizare, precum şi cu declaraţiile date de aceştia în faza urmăririi penale, nefiind justificate aceste reveniri.
De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, cât şi persoana inculpatului, pedeapsa fiind judicios individualizată, neimpunându-se modificarea acesteia.
Faţă de aceste considerente, Curtea în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul inculpatului, va menţine starea de arest a inculpatului I.D. şi va deduce din pedeapsă durata arestării preventive , începând cu data de 28.06.2006 şi până la zi. (Judecător Viorel-Virgil Andreieş)
