Tâlhărie. Smulgerea unui lănţişor de la gât
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 101 din 7.03.2002, Tribunalul Botoşani l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. d şi e C. pen., reţinând că pe timp de noapte s-a oferit să conducă o fată de la discotecă spre casă şi pe drum, prin surprindere, i-a smuls lănţişorul din aur de la gât, părăsind-o în fugă.
Apelul inculpatului, care viza schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de furt calificat, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 156 din 13.05.2002.
Art. 211 alin. 1 C. pen. sancţionează ca fiind infracţiune de tâlhărie furtul săvârşit, prin altele, prin întrebuinţarea de violenţe.
Violenţa la care se referă texul, ca acţiune adiacentă, care, alături de acţiunea principală, de furt, realizează elementul material al infracţiunii de tâlhărie, nu trebuie prevăzută de art. 180-182 C. pen. Aceasta se poate materializa şi în alte genuri de acţiuni brutale îndreptate împotriva persoanei vătămate (smulgerea lănţişorului, a poşetei, a ceasului de la mână etc.), cu condiţia ca ele să fi fost de natură a-i înfrânge împotrivirea ce a opus-o ori ar fi putut să o opună la deposedarea sa.
In cazul infracţiunii de furt, victima nu opune rezistenţă întrucât nu ştie că este deposedată, sau nu se poate apropia de lucrul ameninţat, spre a-1 apăra.
în cazul infracţiunii de tâlhărie, dimpotrivă, persoana vătămată ştie că va fi deposedată dar nu poate împiedica producerea rezultatului, fie pentru că opunerea ei a fost anihilată, fie pentru că nu îndrăzneşte să se opună, din teamă sau din slăbiciune.
în speţă, opoziţia părţii vătămate a fost anihilată prin smulgerea brutală, prin surprindere, a lănţişorului, urmată de imposibilitatea fizică a victimei de a-1 împiedica pe agresor să dispară cu lucrul însuşit, elemente ce dau conţinut infracţiunii de tâlhărie.
Spre deosebire de sustragerea unui obiect personal (ceas, inel, lănţişor) de la o persoană în stare de ebrietate, care doarme pe bancă, situaţie în care este realizată doar infracţiunea de furt, întrucât acea persoană nu numai că nu era în măsură să opună rezistenţă, dar nici măcar nu putea fi conştientă că este deposedată de bunul său.
Decizia nr. 156 din 13 mai 2002 a rămas definitivă prin nerecurare.
C.A. Suceava, decizia penală nr. 156 din 13.05.002
