Tentativă de omor deosebit de grav. Tentativă de omor. Distincţie. Lipsire de libertate în mod ilegal. încadrare juridică
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 557 din 4.12.2002 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 200 din 8.10.2002 a Tribunalului Buzău şi s-a descontopit pedeapsa de 8 ani închisoare în pedepsele componente de 8 ani, respectiv, 4 ani închisoare. în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., în art. 20 raportat la art. 176 lit. c C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e C. pen. şi din art. 189 alin. 1, cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., în art. 189 alin. 1 şi 2 cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., pentru care acelaşi făptuitor a fost condamnat la 7 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 3 mai 2002, partea vătămată s-a întors de la Bucureşti şi, negăsindu-şi concubina acasă, s-a dus la fratele acesteia, inculpatul C.C., să-1 întrebe unde se află. Acesta i-a spus că este internată la Spitalul Săpoca, din cauza purtării sale necorespunzătoare faţă de ea. La un moment dat, pe fondul unor discuţii tensionate, inculpatul a lovit cu un ciomag, peste picioare, partea vătămată, a trântit-o la pământ, a legat-o de mâini şi de picioare, continuând să o lovească, după care a legat-o de piciorul patului. La ora 3,00 dimineaţa, inculpatul a dezlegat victima, care a zăcut până în dimineaţa zilei de 4 mai 2002, când ajutată de fiica concubinei sale, a plecat din locuinţa inculpatului şi a ajuns pe prundul râului Râmnicu Sărat, unde a rămas până a doua zi, 5 mai 2002, când s-a deplasat cu mare greutate în centrul comunei Buda, judeţul Buzău, de unde a fost transportată la spital, suferind o intervenţie chirurgicală.
Tribunalul Buzău a schimbat încadrarea juridică reţinută prin rechizitoriu, din tentativă la omor deosebit de grav, în infracţiunea de tentativă la omor simplu, cu motivarea că art. 176 lit. c C. pen. condiţionează încadrarea juridică în omor deosebit de grav de faptul ca persoana respectivă să mai fi comis ulterior un omor, iar inculpatul a fost condamnat anterior pentru o infracţiune de tentativă de omor.
In ceea ce priveşte infracţiunea de lipsire de libertate, s-a considerat că actele de violenţă intră în conţinutul laturii obiective a infracţiunii de tentativă de omor, iar fapta nu poate fi încadrată în art. 189 alin. 2 C. pen., ci în art. 189 alin. 1 C. pen.
Curtea de apel a opinat că nu este necesar ca omorul anterior să fie un omor consumat pentru a reţine infracţiunea prevăzută de art. 174-176 lit. c C. pen., antecedentele făptuitorului putând fi şi o tentativă de omor. Legiuitorul, caracterizând antecedentele făptuitorului, se referă la săvârşirea anterioară a altui omor, deci a unei infracţiuni de omor; or, potrivit art. 144 C. pen., prin săvârşirea unei infracţiuni se înţelege comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora, ca autor, instigator sau complice. în al doilea rând, din punctul de vedere al periculozităţii sociale a inculpatului, nu există deosebiri esenţiale între cel care comite o tentativă de omor, moartea persoanei neproducându-se datorită unor împrejurări independente de voinţa acestuia şi cel ce săvârşeşte un omor consumat, din moment ce, în ambele cazuri, săvârşirea unui nou omor denotă o aceeaşi gravă lipsă de respect faţă de viaţa omului.
în ceea ce priveşte cea de a doua faptă dedusă judecăţii, aceea de lipsire de libertate în mod ilegal, sentinţa tribunalului este nelegală. Deoarece inculpatul a reţinut victima, a legat-o de mâini şi de picioare ca să nu fugă, a bătut-o continuu cu un ciomag, cu pumnii, cu picioarele, punându-i viaţa în primejdie, încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 189 alin. 2 C. pen., şi nu alin. 1, cum în mod greşit a reţinut prima instanţă. Nu are relevanţă faptul că acţiunile agresive ale inculpatului intră şi în conţinutul infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav, atâta timp cât victima a fost supusă unor suferinţe, iar viaţa ei a fost pusă în pericol.
C.A. Ploieşti, decizia penală nr. 557 din 4.12.2002
