Trafic de droguri. Deţinere de droguri în vederea consumului. Infracţiune continuă. Infracţiune continuată. Diferenţiere
| Comentarii |
|
Infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 este o infracţiune continuă, nesusceptibilă de formă continuată.
O infracţiune este continuă atunci când elementul său obiectiv, odată ajuns la momentul său consumativ, trebuie în mod firesc să se prelungească în timp, prelungire care nu se va curma decât printr-o manifestare nouă, în sens contrar. Ceea ce se prelungeşte în timp este deci faptul, nu urmările lui.
La infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, se poate vorbi de săvârşirea acesteia în formă continuată în ipoteza în care activitatea fizică ce constituie elementul obiectiv al infracţiunii s-a prelungit în timp, prin repetare, dar pe baza aceleiaşi rezoluţii delictuoase.
(Decizia nr. 523 din 9 iulie 2004 — Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 652 din 14.05.2004, pronunţată în Dosarul nr. 1216/2003, Tribunalul Bucureşti- Secţia a ll-a penală a dispus, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor penale din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, în infracţiunile de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, şi de deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal.
în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, art. 74 alin. 1 lit. c) din Codul penal, art. 76 alin. 1 lit. a) din Codul penal şi art. 80 alin. 1 şi alin. 2 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată.
în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), d) şi e) din Codul penal, pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 35 pct. 2 lit. a) din Codul penal.
în temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, art. 74 alin. 1 lit. c) din Codul penal, art. 76 alin. 1 lit. d) din Codul penal şi art. 80 alin. 1 şi 2 din Codul penal, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată.
în temeiul art. 33 lit. a) din Codul penal raportat la art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, a contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate, aşa încât s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
în temeiul art. 35 alin. 1 din Codul penal, a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), d) şi e) din Codul penal pe o perioadă de 5 ani, a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 66 din Codul penal.
în temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare durata arestului preventiv, începând cu data de 12.02.2003 la zi.
în temeiul art. 350 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantităţii de 0,39 g heroină.
în temeiul art. 18 alin. (1) şi alin. (3) din aceeaşi lege, s-a dispus distrugerea cantităţii de 0,27 g heroină, rămasă după efectuarea determinărilor fizico-chimice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 11.02.2003, lucrătorii de poliţie din cadrul IGPR - Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Bucureşti, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au oprit pentru control un autoturism condus de martorul de la urmărirea penală M.M. în torpedoul autoturismului se afla o punguţă din plastic conţinând 3 comprimate de metadonă pentru consumul propriu şi, întrucât acesta a declarat că este consumator de heroină de aproximativ 2 ani şi jumătate, pe care o procura de la martorul de la urmărirea penală C.A. şi de la inculpatul B.C., s-a procedat la înserierea şi marcarea criminalistică a două bancnote în valoare de câte 100.000 lei fiecare, pe care martorul de la urmărire penală M.M. i le-a înmânat inculpatului pe data de 12.02.2003, primind o doză de heroină, după care inculpatul a intrat într-un imobil situat în Bucureşti, unde locuieşte şi martorul de la urmărirea penală C.A., iar la percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului, aflat în casă, au fost găsite atât cele două bancnote primite de la martorul de la urmărirea penală M.M., cât şi o sticluţă cu capac de culoare alb transparent, în care se aflau 9 doze de heroină, destinate vânzării.
De asemenea, s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 164 din 17 noiembrie 1995 a Tribunalului Bucureşti, din Dosarul nr. 121/1995, rămasă definitivă pe data de 18 decembrie 1998, inculpatului B.C. i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, din a cărei executare a fost liberat condiţionat pe data de 1 ianuarie 2000, cu un rest de 408 zile închisoare rămas neexecutat.
Din analiza probelor de la dosar, tribunalul a apreciat că faptele penale comise de inculpatul B.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (i) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal şi deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept în formă continuată, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.C., invocând netemeinicia hotărârii. Inculpatul a solicitat să se dispună reducerea pedepsei.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat, în apelul declarat de inculpat şi în favoarea acestuia un nou motiv de apel, criticând hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei reţineri a art. 41 alin. 2 din Codul penal cu privire la infracţiunea de deţinere de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, întrucât această infracţiune nu este susceptibilă de forma continuată, din însăşi formularea textului rezultând că este vorba de o infracţiune continuă.
Apelul este întemeiat, în sensul celor ce urmează:
Curtea, analizând hotărârea primei instanţe, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, a apreciat că în mod greşit s-a reţinut aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, atât pentru infracţiunea de trafic de droguri, cât şi pentru infracţiunea de deţinere de droguri.
Pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, Curtea a apreciat că aceasta este o infracţiune continuă, nesusceptibilă de forma continuată.
O infracţiune este continuă atunci când elementul său obiectiv, odată ajuns la momentul consumativ, trebuie, în mod firesc, să se prelungească în timp, prelungire care nu se va curma decât printr-o manifestare nouă, în sens contrar. Ceea ce se prelungeşte în timp este deci faptul, nu urmările lui.
La infracţiunile continui, verbul care desemnează elementul obiectiv al infracţiunii (verbum regens) ne arată o activitate de durată, de exemplu: a păstra, a rămâne, a reţine, a deţine.
Prin urmare, la infracţiunea de deţinere de droguri, pentru care legiuitorul foloseşte verbul "a deţine", nu se poate reţine forma continuată, întrucât prelungirea în timp este de natura acestei infracţiuni.
Spre deosebire de infracţiunea de deţinere de droguri, la infracţiunea de trafic de droguri se poate vorbi de săvârşirea acesteia în formă continuată în ipoteza în care activitatea fizică ce constituie elementul obiectiv al infracţiunii s-a prelungit în timp prin repetare, dar pe baza aceleiaşi rezoluţii delictuoase.
în speţă, însă, constatăm că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru o repetare de acţiuni de trafic de droguri, ci pentru o singură astfel de acţiune.
în aceste condiţii, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi, rejudecând pe fond, a înlăturat aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal de la ambele infracţiuni, după ce a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului.
Având în vedere că, potrivit art. 42 din Codul penal, reţinerea infracţiunii continuate constituie o cauză de agravare a pedepsei, ca o consecinţă a înlăturării aplicării art. 41 alin. 2 din Codul penal, a redus şi pedeapsa aplicată inculpatului pentru fiecare infracţiune, apreciind astfel întemeiat motivul de apel invocat de inculpat sub acest aspect.
Ca urmare, a admis apelul declarat de inculpatul B.C. împotriva Sentinţei penale nr. 652 din 14.05.2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a Il-a penală, în Dosarul nr. 1216/2003.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, în fond: A înlăturat aplicarea art. 33 şi 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal şi a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate, precum şi aplicarea art. 35 din Codul penal. A înlăturat aplicarea art. 334 din Codul de procedură penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, art. 74 alin. (1) lit. c) din Codul penal, art. 76 din Codul penal şi art. 80 din Codul penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
în baza art. 65 din Codul penal şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b) din Codul penal pe o durată de 5 ani.
în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, art. 74 alin. (1) lit. c) din Codul penal, art. 76 din Codul penal şi art. 80 din Codul penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
în baza art. 33 şi art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b) din Codul penal, conform art. 35 din Codul penal.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
