Ucidere din culpă. Soluţionarea laturii civile. Cheltuieli cu monumentul funerar. Lipsa caracterului voluptoriu. Parastase viitoare.
| Comentarii |
|
Daune eventuale. Cerere pentru obligarea inculpatului la plata creditului contractat de către victimă. Lipsa raportului de cauzalitate între infracţiune şi împrumutul efectuat de defunct
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 1688 din 29 noiembrie 2012
Judecătoria Cluj-Napoca prin sentinţa penală nr. 884 din 13 iulie 2012, în baza
art. 178 al. 2 din C. pen. cu aplicarea art. 3201 din C.p.p. şi art.74 lit. a şi 76 din C.pen. a
condamnat pe inculpatul B.A.C., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 şi 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării şi
stabileşte termenul de încercare de 2 ani şi 10 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen.s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că pentru autovehiculul condus de către inculpat la data de 17 aprilie 2009 a fost încheiată poliţa de asigurare din data de 23 ianuarie 2009 de către S.C.
B.A.V. S.A. valabilă în perioada 26 ianuarie 2009 - 25 iulie 2009, iar asiguratorul va răspunde în condiţiile şi limitele legii şi ale contractului de asigurare.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C.civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către părţile civile Z.M. şi Z.O. şi a obligat inculpatul la plata sumei de 60.000 euro, echivalent în lei la data plăţii, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C.civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă T.A.L. şi a obligat inculpatul la plata sumei de 69500 lei, reprezentând daune materiale şi la plata sumei de 50.000 euro, echivalent în lei la data plăţii, reprezentând daune morale. Respinge celelalte pretenţii ca fiind neîntemeiate.
S-a constatat că CLINICA DE NEUROCHIRURGIE CLUJ-NAPOCA cu sediul în Cluj-Napoca, Victor Babeş, nr. 43, jud. Cluj nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p.a obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
În temeiul art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu, de 100 lei a fost suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Urmărirea penală a început împotriva inculpatului prin rezoluţia din data de 18 septembrie 2009, confirmată de către procuror la data de 21 septembrie 2009.
Urmare a sesizării unui accident de circulaţie petrecut la data de 17 aprilie 2009, în jurul orei 21.00, s-a efectuat o cercetare la faţa locului şi în prezenţa martorului asistent
S.I. s-au reţinut următoarele:
Incidentul s-a petrecut în localitatea Cluj-Napoca, pe str. Calea Floreşti în dreptul imobilului cu nr. 75, la intersecţia cu str. Agronomilor, pe sensul de circulaţie spre Calea Mănăştur. Circulaţia se desfăşura în dublu sens, cu două benzi pe sensul spre centru şi trei benzi în sensul opus.
Sensul de circulaţie pe care s-a produs incidentul avea o lăţime de 11,20 m, din care 3,75 m banda a doua şi 4,45 m banda întâi, lângă bordură fiind parcate autovehicule în spic. Sensurile de circulaţie erau delimitate prin marcaj longitudinal dublu continuu, cu excepţia intersecţiei, unde era marcaj continuu şi discontinuu pentru sensul Calea Mănăştur - Podul N, ceea ce permitea autovehiculelor care circulau în această direcţie să vireze spre stânga pe str. Agronomilor. Viteza maximă admisă pentru acel sector de drum era de 50 km/h, drumul era în aliniament, fără declivităţi, cu uşoară pantă pe sensul de circulaţie spre Calea Mănăştur, era noapte, dar vizibilitatea era bună în condiţiile iluminatului public în funcţiune.
La faţa locului a fost identificat autovehiculul orientat cu faţa spre Podul N şi oprit pe banda întâi a sensului opus, care prezenta următoarele avarii: portiera dreapta îndoită, partea laterală dreapta îndoită, prag dreapta îndoit şi geam lateral dreapta spart. Pe mijlocul părţii carosabile a fost identificată motocicleta marca Yamaha, culcată pe partea dreaptă cu roata din faţă orientată spre strada Agronomilor şi care prezenta avarii la toate compartimentele. Ambele autovehicule erau în stare bună de funcţionare, având verificările tehnice la zi şi anvelope corespunzătoare.
A fost identificat conducătorul autovehiculului în persoana inculpatului care a declarat că în jurul orei 20.45 conducea autovehiculul spre Podul N, iar la intersecţia cu str. Agronomilor a oprit şi a semnalizat intenţia de a vira stânga. A observat un autovehicul de culoarea albă care circula din sensul opus pe banda întâi şi care a efectuat virajul la dreapta pe str. Agronomilor, iar după ce acest autovehicul a efectuat virajul la dreapta inculpatul a pus în mişcare autovehiculul pe care îl conducea, dar după ce a parcurs aproximativ un metru a simţit o izbitură în partea dreaptă care a determinat rotirea autovehiculului său. După ce a coborât a constatat că a intrat în coliziune cu o motocicletă pe care se aflau două persoane de sex masculin. Pe întreg parcursul procesului penal inculpatul şi-a menţinut aceeaşi poziţie relevată odată cu cercetarea la faţa locului, precizând în mod constant că nu a văzut motocicleta venind pe sensul opus.
Victima Z.A.A. a fost găsită pe banda a doua, sensul de mers spre centru loraşului, orientată cu capul spre str. Agronomilor, perpendicular pe axul drumului, în timp ce i se acordau primele îngrijiri mediale. Pasagerul de pe motocicletă, respectiv martorul S.I.L. a fost găsit în aceeaşi poziţie ca şi victima Z.A.A..
La faţa locului au fost identificaţi martorii oculari B.V.D. şi M.A.H., primul fiind conducătorul autovehiculului care a circulat pe sensul opus celui pe care circula inculpatul şi care a efectuat virajul la dreapta pe str. Agronomilor înainte ca inculpatul să iniţieze virajul la stânga pe aceeaşi stradă.
Pentru lămurirea stării de fapt şi pentru stabilirea dinamicii accidentului instanţa a audiat mai mulţi martori, respectiv oculari B.V.D., M.A.H. şi S.I.L.. Acest din urmă
martor, pasager pe motocicleta condusă de către victima Z.A.A., nu işi aminteşte decât momentul trecerii pe sub Podul N şi lumina de la farurile autovehiculului condus de către inculpat în momentul în care a virat stânga în faţa motocicletei. Împrejurarea că a văzut luminile farurilor autovehiculului condus de către inculpat trecând-i prin faţa ochilor are relevanţă deosebită întrucât, dacă martorul a sesizat momentul în care inculpatul a iniţiat virajul la stânga, înseamnă că şi inculpatul trebuia să aibă în câmpul vizual motocicleta care venea din sensul opus.
Martorul M.A. a declarat că se deplasa pe jos spre autoturismul său parcat în apropierea intersecţiei str. Calea Floreşti cu str. Agronomilor, puţin după intersecţie spre Calea Mănăştur. Nu a văzut momentele anterioare coliziunii, dar a auzit zgomotul făcut de impactul dintre autoutilitară şi motocicletă, iar când s-a întors a constatat că motocicleta care era culcată pe asfalt descriind o mişcare de rotaţie, venea dinspre Floreşti şi a intrat în coliziune cu autoutilitara care efectua un viraj la stânga pe str. Agronomilor. A văzut că farurile motocicletei nu erau pornite, la fel şi farurile autoutilitarei, iar inculpatul care a ieşit din maşină era în stare de şoc şi a spus jur că nu la văzut. Martorul a fost persoana care a apelat serviciul de urgenţă 112. Totodată martorul a precizat că a auzit zgomotul motorului autovehiculului condus de către victimă de la semaforul electric situat la aproximativ 200 de metri de locul impactului şi a apreciat că motocicleta a parcurs distanţa în aproximativ 2 secunde, în condiţiile în care vizibilitatea era bună deşi se înserase, iar spre Floreşti era o vizibilitate de aproximativ 300 de metri.
Declaraţia martorului B.V. a fost una substanţială cu privire la dinamica evenimentelor. Martorul avea autovehiculul parcat pe sensul de deplasare spre Calea Mănăştur, a ieşit din parcare printr-o manevră de mers înapoi, fără să fi stânjenit alţi participanţi la trafic, după care a pornit spre înainte grăbindu-se întrucât avea o problemă familială urgentă, iar după aproximativ 100-150 de metri a ajuns la intersecţia cu str. Agronomilor, unde a iniţiat virajul la dreapta de pe banda întâi. Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, a precizat că deşi efectua un viraj la dreapta de pe banda întâi, datorită obişnuinţei s-a asigurat în toate cele trei oglinzi şi nu a văzut luminile vreunui autovehicul care să fi venit din spate, dar a văzut ceva ca şi o umbră. Totodată a văzut că pe sensul opus, la limita marcajului care delimitează sensurile de deplasare, autovehiculul condus de către inculpat care s-a poziţionat pentru a efectua un viraj la stângă pe str. Agronomilor. Martorul a iniţiat virajul la dreapta şi înainte de a finaliza virajul în unghi de 90 de grade, respectiv când încă era cu spatele maşinii pe str. Calea Floreşti a auzit zgomotul făcut de coliziune, moment în acre a acţionat brusc frână, autovehiculul oprindu-se cel mai probabil instantaneu având în vedere viteza redusă cu care trebuie să fi efectuat virajul martorul. Această împrejurare este esenţială cu privire la faptul că inculpatul a iniţiat virajul la stânga imediat ce martorul a iniţiat virajul la dreapta, acordându-i astfel prioritate de a intra primul pe str. Agronomilor. Consecutiv, de vreme ce inculpatul a iniţiat virajul la stânga imediat în urma martorului aşteptând numai ca acesta să iniţieze virajul la dreapta, gândindu-se probabil că până va traversa banda a doua martorul va fi fiind deja încadrat pe strada Agronomilor, este de presupus că a fost foarte atent la manevrele martorului, ceea ce face ca atenţia la banda a doua de circulaţie din sensul opus să nu fi fost una efectivă. Cel mai probabil, ajungând la intersecţia cu strada Agronomilor inculpatul s-a asigurat pentru autovehiculele care circulau din sensul opus identificând doar autovehiculul condus de către martorul B., pe
care l-a urmărit în timp ce efectua manevra la dreapta fără ca apoi să se mai sigure o dată în timp ce efectua virajul la stânga cu privire la alte autovehicule. La fel este cert să inculpatul nu a văzut venind motocicleta condusă de către victima Z.A.A., însă, dacă martorul S.I.L. a văzut autovehiculul condus de către inculpat şi acesta din urmă trebuia şi putea să vadă autovehiculul condus de către victima Z.A.A.. S-a reţinut aşadar în sarcina inculpatului o culpă fără prevedere în condiţiile art. 19 al. 1 pct. 2 lit. b din C.pen.
Raţionamentele instanţei extrase din declaraţiile martorilor sunt întărite de demersul ştiinţific materializat prin raportul de expertiză criminalistică nr. 148/29 septembrie 2011. Astfel, analizând urmele lăsate de pneurile motocicletei şi fragmentele din componentele celor două autovehicule s-a reţinut fără dubii că cele două autovehicule au intrat în coliziune pe banda a doua raportat la sensul de deplasare al motocicletei, la limita cu banda întâi, după ce victima a frânat violent, însă văzând că nu poate evita coliziunea datorită vitezei sporite a încercat o manevră de evitare a autoutilitarei prin stânga, însă datorită deceleraţiei a pierdut controlul şi a intrat în coliziune aproape frontală cu autovehiculul condus de către inculpat. În urma analizării urmelor de deformare plastică a celor două autovehicule vom reţine şi noi că viteza motocicletei din momentul impactului a fost de 58 km/h, iar la momentul iniţial al frânării 77 km/h, raportat la lungimea urmelor de frânare şi la viteza de impact.
S-a constatat aşadar că la un moment imediat anterior coliziunii victima Z.A.A. conducea motocicleta cu o viteză superioară celei legale admise pe acel sector de drum, iar această împrejurare a favorizat şi determinat producerea accidentului, căci în condiţiile unei viteze în limitele admise pe acel sector de drum ar fi putut fi evitat accidentul. S-a constatat aşadar o culpă concurentă a victimei în dinamica producerii evenimentului rutier.
În aceste condiţii instanţa a reţinut culpa inculpatului în proporţie de 60%, iar cea a victimei în proporţie de 40%.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2646/III/201/11 mai 2009 s-a stabilit că moartea victimei Z.A.A. a survenit la data de 17 aprilie 2009, a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutiv rupturilor viscerale în cadrul unui politraumatism care s-a putut produce prin mecanismul de proiectare pe un plan dur în urma unui accident rutier din data de 17 aprilie 2009. Aşadar între fapta inculpatului şi rezultat există raport de cauzalitate.
Fapta inculpatului B.A.C. care la data de 17 aprilie 2009, în jurul orei 21.00 în timp ce conducea autoutilitara pe str. Calea Floreşti dinspre str. Calea Mănăştur schimbând direcţia de mers spre stânga pe str. Agricultorilor fără sa se asigura corespunzător şi efectiv că la efectuarea manevrei nu pune în pericol pe ceilalţi participanţi la trafic, a intrat în coliziune cu motocicleta marca Yamaha, care rula din sensul opus, coliziune în urma căreia a decedat conducătorul motocicletei, victima Z.A.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 şi 2 din C.pen..
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii se realizeaza printr-o activitate de ucidere, care consta intr-o actiune, inculpatul realizand o actiune interzisa de lege si anume conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fara a acorda prioritate de trecere autovehiculului care circula din sensul opus.
Urmarea imediată consta in moartea unei persoane, in cauza victima Z.A.A..
Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată este dovedita cu certitudine de intreg materialul probator administrat in cauza. Chiar in raportul de expertiza medico-legala se arata ca exista o legatura de cauzalitate directa intre leziunile traumatice cauzate de accidentul rutier şi decesul victimei.
Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma culpei fără prevedere reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b C. pen., inculpatul neprevazand rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa îl prevadă. Inculpatul nu s-a asigurat suficient ori în mod efectiv conducând cu o viteză net superioară limitei maxime de viteză pe acel sector de drum, declanşând astfel starea de pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic care nu au obligaţia de a presupune încălcarea normelor legale de către ceilalţi conducători auto pentru a-şi regla conduita în acest sens.
In ceea ce priveste posibilitatea de prevedere, ea se analizeaza prin raportare la imprejurarile concrete in care s-a desfasurat actiunea si la caracteristicile subiective ale autorului. Raportat la împrejurările concrete ale actiunii, instanta constata ca inculpatul trebuia şi putea să prevadă că manevra sa creează o stare de pericol pentru autovehiculele care circulau din sensul opus.
Instanţa a retinut şi culpa victimei care dacă ar fi circulat cu viteza în limitele legale admise pentru acel sector de drum ar fi evitat producerea coliziunii.
Asadar, instanta a constatat ca fapta inculpatului este o fapta tipica, prevazuta de legea penala, care prezinta pericol social si a fost savarsita cu vinovatie, urmand a condamna inculpatul la pedeapsa inchisorii.
La individualizarea pedepsei instanţa a ţinut seama de prev. art. 72 din C.pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea săvârşită de către inculpat cu aplicarea art. 320A1 din C.p.p., de gradul culpei fără prevedere caracterizată prin neglijenţă, culpa concurentă a victimei, de conduita anterioară şi ulterioară a inculpatului, atitudinea procesuală onestă a inculpatului, precum şi de vârsta acestuia. S-a reţinut faptul că inculpatul este la prima abatere de la normele penale şi în considerarea art. 52 al. 1 din C.pen. în baza art. 178 al. 2 din C. pen. cu aplicarea art. 320A1 din C.p.p. şi art.74 lit. a şi 76 din C.pen. a condamnat pe inculpatul B.A.C. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ţinând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală şi juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice.
În baza art. 81 şi 82 din C.pen., considerând că scopul pedepsei, aşa cum a fost instituit potrivit art. 53 din C.pen., poate fi atins şi fără executarea efectivă raportat la persoana inculpatului şi la perspective reale de revizuire a conduitei pe viitor, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării stabilind termenul de încercare de 2 ani şi 10 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Despre latura civilă:
S-a constatat că pentru autovehiculul condus de către inculpat la data de 17 aprilie 2009 a fost încheiată poliţa de asigurare din data de 23 ianuarie 2009 de către S.C.
B.A.V. S.A. valabilă în perioada 26 ianuarie 2009 - 25 iulie 2009, iar asiguratorul va răspunde în condiţiile şi limitele legii şi ale contractului de asigurare.
S-a reţinut că fapta inculpatului săvârşită din culpă fără prevedere a produs un prejudiciu material părţilor civile, constând în cheltuielile făcute ca urmare a accidentului din data de 17 aprilie 2009, respectiv cheltuielile cu ceremonia funerară, obiceiurile creştineşti de după înmormântare şi placa funerară amplasată în apropierea locului accidentului, precum şi un prejudiciu moral, constând în pierderea intempestivă şi violentă a fiului, respectiv a fratelui părţilor civile, în vârstă de 27 de ani.
Amploarea ceremoniilor funerare şi a obiceiurilor creştineşti de după înmormântare pe de o parte, probează într-o măsură suficientă cheltuielile făcute, iar pe de altă parte relevă persoana şi personalitatea victimei Z.A.A., precum şi preţuirea celor din jur şi relaţiile familiale foarte apropiate. Instanţa şi-a format convingerea cu privire la ireversibila tragedie resimţită de părinţii şi sora victimei şi la imposibilitatea organică de acceptare a dispariţiei premature a fiului, respectiv a fratelui lor. În acest context, acţiunea civilă având ca obiect daunele morale, pe lângă efectul reparator, trebuie să fie şi o recunoaştere publică şi împotriva inculpatului a suferinţelor părţilor vătămate.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C.civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către părţile civile Z.M. şi Z.O. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 60.000 euro, echivalent în lei la data plăţii, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C.civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă T.A.L. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 69500 lei, reprezentând daune materiale şi la plata sumei de 50.000 euro, echivalent în lei la data plăţii, reprezentând daune morale.
S-a reţinut că partea vătămată Z.M. a renunţat la renunţat la punctul al treilea din constituirea de parte civilă, respectiv la contravaloarea cheltuielilor cu pomenirile canonice din 40 în 40 de zile.
Cât priveşte obligarea inculpatului la plata sumei de 83.963 de euro, reprezentând contravaloarea creditului contractat şi nerambursat de către victima Z.A.A., dar preluat de către partea civilă T.A.L., s-a reţinut că este un credit ipotecar care a fost contractat pentru achiziţionarea unui mobil. Ca urmare a deschiderii succesiunii partea civilă a preluat atât pasivul succesoral, cât şi activul, ceea ce înseamnă că în patrimoniul său se regăseşte contravaloarea creditului ipotecar, rezultând că nu sunt întrunite elementele componente ale unei pagube. Nefiind îndeplinită o condiţie a răspunderii civile delictuale, acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.
Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, părţile civile T.A.L., Z.M., Z.O., inculpatul B.A.C. şi asigurătorul.
Prin motivele scrise şi orale Parchetul a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinţei judecătoriei şi rejudecând dosarul, a se dispune condamnarea inculpatului B.A.C. la o pedeapsă a închisorii într-un cuantum sporit cu suspendarea condiţionată a acesteia şi înlăturarea art.3201 C.proc.pen., care a fost aplicat greşit.
Inculpatul prezent în instanţă, a arătat că îşi retrage recursul promovat.
Părţile civile prin apărător ales au solicitat admiterea recursului, condamnarea inculpatului prin înlăturarea art.3201 C.proc.pen., la o pedeapsă care să reflecte pericolul social sporit al faptei şi recurentului, reţinerea în sarcina inculpatului a unui procent mai mare de culpă, obligarea acestuia la plata daunelor materiale în sumă de 26.900 lei reprezentând contravaloarea monumentului funerar şi a plăcuţei comemorative ridicate în memoria victimei, acordarea sumei de 51.000 euro contravaloarea unui credit contractat de către defunctul Z.A.A., obligarea inculpatului la plata către părţile civile Z.O. şi Z.M. a sumei de câte 60.000 euro sau echivalentul în lei al acesteia, învederând că instanţa de fond din eroare a menţionat doar obligarea recurentului B. la suma de 60.000 euro, pentru ambele recurente, obligarea inculpatului la plata sumei de 34.000 lei reprezentând contravaloarea parastaselor ce vor fi organizate până la împlinirea a 7 ani de la decesul victimei, iar în final obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avute de părţile civile în sumă de 20.500 lei, în faza de urmărire penală, instanţă de fond şi recurs.
Asigurătorul prin motivele scrise de recurs a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale acordate prin hotărârea judecătoriei, părţilor civile, acestea contribuind la îmbogăţirea fără just temei, a recurentelor.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul Parchetului:
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că sentinţa instanţei de fond este nelegală, sub aspectul eronatei aplicări a disp.art.3201 C.proc.pen., câtă vreme cauza a fost judecată potrivit procedurii dreptului comun, administrându-se atât probe testimoniale, cât şi ştiinţifice, ceea ce a determinat stabilirea unei sancţiuni în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a reţinut că judecătoria la data de 21.02.2012 a adus la cunoştinţa inculpatului B.A.C. că are posibilitatea legală de a cere judecarea acestei cauze în condiţiile art.3201 C.proc.pen., dar acesta prezent fiind, nu a optat pentru aplicarea acestui text de lege, împrejurare atestată în cuprinsul încheierii de la f.100 dosar instanţă fond.
Aşa fiind, cu aceeaşi ocazie, judecătoria a dispus soluţionarea procesului prin aplicarea dispoziţiilor comune de judecată, condiţii în care a procedat la ascultarea părţilor din proces precum şi a martorilor.
Din verificarea pieselor dosarului, inclusiv a minutei, rezultă fără dubiu că Judecătoria Cluj-Napoca deşi a soluţionat cauza conform procedurii obişnuite, a reţinut eronat în favoarea inculpatului prevederile art.3201 C.proc.pen., reducându-i sancţiunea aplicată cu 1/3.
Pe cale de consecinţă, Curtea va admite ca fondat recursul promovat de Parchet în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen., va casa sentinţa instanţei de fond 884 din 13 iulie 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi menţinând în favoarea inculpatului B.A.C. circumstanţele atenuante deja reţinute de către Judecătorie, faţă de lipsa antecedentelor penale, sinceritatea acestuia, îl va condamna la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a acesteia, conform art.81 C.pen., pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, înlăturând dispoziţiile art.3201 C.proc.pen. La dozarea şi
individualizarea pedepsei s-au avut în vedere disp.art.72 şi 52 C.pen., sancţiunea aplicată contribuind la o reinserţie socială reală a acestuia.
În baza 359 din C.p.p.se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Se va face aplicarea art. 71,64 lit. a teza a II-a C.p.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. se va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe perioada suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
Cu privire la recursul părţilor civile:
CEDO reaminteşte că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părţi, determină statul de a pune capăt acelei încălcări şi de a elimina consecinţele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecinţelor acestei încălcări, art.41 din Convenţia Europeană conferă Curţii competenţa de a acorda o reparaţie în favoarea părţii vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunţă în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, şi prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor şi a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum şi din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincţia între prejudiciul material şi cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
Curtea apreciază ca fiindfondată solicitarea părţii civile T.A.L. vizând acordarea contravalorii monumentului funerar şi a plăcuţei comemorative edificată în memoria victimei Z.A.A., în cuantum de 26.900 lei, probată prin înscrisuri şi martori, întrucât tradiţia şi morala, impun rudelor ori altor persoane, care au fost ataşate afectiv de victimă să edifice în memoria ei un monument funerar.
Cheltuielile efectuate de aparţinătorii defunctului pentru ridicarea unui monument funerar, sunt determinate de evenimentul morţii, reprezentând o daună economică şi, în consonanţă cu principiul reparării integrale, trebuie recuperată de la autorul faptei ilicite sau persoana chemată să răspundă civil. Monumentul funerar constituie un mod de exprimare a sentimentului de pioşenie şi de cinstire a celui decedat şi este locul unde cei apropiaţi se pot reculege, astfel că nu poate fi apreciat ca o cheltuială voluptorie, ci o pagubă, care implică repararea ei.
Pe cale de consecinţă, va fi obligat inculpatul B.A.C. la plata sumei de 26.900 lei daune materiale în favoarea părţii civile T.A.L..
Nu vor fi acceptate însă de către instanţa de recurs, cheltuielile viitoare în sumă de 34.000 lei, reprezentând contravaloarea parastaselor ce vor fi organizate anual până la împlinirea a 7 ani de la decesul victimei, întrucât atunci când paguba este doar posibil să se producă, dar nu se pot stabili întinderea şi nici certitudinea sa, suntem în prezenţa unei daune eventuale, care nu va putea antrena repararea sa.
Aceste despăgubiri constând în organizarea unor comerări ulterioare ale victimei, vor putea fi solicitate de către aparţinători, pe calea unei acţiuni civile separate, în momentul în care prejudiciul suportat de aceştia va fi cert şi actual.
Concluzia Curţii este justificată de împrejurarea că decesul unei persoane implică pentru cei apropiaţi, care au avut faţă de ea sentimente de afecţiune, şi organizarea unor comemorări ulterioare. Morala creştină impune pomeniri la diferite intervale de timp de la decesul victimei, care sunt efectuate potrivit obiceiului locului şi presupun cheltuieli ce sunt suportate de către cei apropiaţi defunctului, constituind prejudiciu economic.
Membrii familiei defunctului trebuie să ţină seama de imperativul moral şi mentalitatea religioasă a colectivităţii din care fac parte, de obiceiurile tradiţionale care consacră anumite manifestări ale sentimentului de pietate şi impun organizarea acestor comerări pentru respectarea cultului morţilor. In realizarea acestor norme morale, ele organizează comemorări, care implică anumite cheltuieli. Prejudiciul reprezentat de costurile efectuate pentru organizarea pomenirilor ulterioare, este unul subsecvent şi repararea integrală înseamnă acoperirea atât a celui iniţial, cât şi a celuilalt.
Aşa fiind, suma de 34.000 lei reprezentând o daună eventuală, va putea fi recuperată de către aparţinători, pe calea unei acţiuni civile separate, în momentul în care ea va deveni certă.
In privinţa obligării inculpatului la plata creditului de 51.000 euro, contractat de către victimă, Curtea reţine că din moment ce între obligaţia de restituire a împrumutului din partea victimei şi infracţiunea comisă de inculpat, nu există raport de cauzalitate, în mod judicios nu va fi admisă acţiunea civilă a aparţinătorilor, în legătură cu diferenţa rămasă nerambursată din datorie.
Aşadar, se vor respinge celelalte pretenţii civile ale aparţinătorilor.
Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului şi a părţilor civile vor rămâne în sarcina statului, conform art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.
Fondată este şi critica vizând greşita obligare a inculpatului B.A.C. la plata sumei de doar 60.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea părţilor civile Z.O. şi M., câtă vreme potrivit constituirii de parte civilă a acestora, ataşată dosarului, rezultă fără dubiu că au cerut din partea recurentului B., achitarea sumei de câte 150.000 euro pentru fiecare, iar instanţa de fond a admis în parte solicitările lor. Mai mult, este evidentă eroarea materială strecurată în hotărârea instanţei de fond, câtă vreme judecătorul a acordat unei singure părţi civile suma de 50.000 euro (lui T.A.L.), este clar şi fără echivoc că suma de 60.000 euro stabilită în favoarea părţilor civile Z., se referă la câte
60.000 euro pentru fiecare dintre aceştia, sens în care va fi admis recursul părţilor civile.
În baza art.14, 346 C.proc.pen., rap.la art.998 C.civ., va obliga inculpatul la plata sumei de câte 60.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând daune morale către părţile civile Z.M. şi Z.O..
Criticile formulate de părţile civile vizând greşita aplicare a art.3201 C.proc.pen., în favoarea inculpatului sunt fondate, pentru motivele expuse în considerentele deciziei, când au fost analizate obiecţiunile procurorilor, astfel că nu vor mai fi reiterate.
În mod judicios a fost reţinută de către judecătorie culpa concurentă a inculpatului în cuantum de 60% şi a victimei de 40% la producerea accidentului, raţionament la care magistratul fondului a ajuns în urma examinării concluziilor probelor ştiinţifice şi a celor testimoniale şi care va fi însuşit şi de către Curte.
Astfel, din raportul de expertiză criminalistică nr. 148/29 septembrie 2011 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj rezultă fără dubiu că „accidentul s-a produs atât din cauza neacordării priorităţii de trecere, cu ocazia manevrei de viraj spre stânga, de către inculpat, cât şi din cauza deplasării motocicletei, condusă de către victimă, cu o viteză superioară, celei maxime admise, pe acel segment de drum”.
Raportat la procentul de culpă reţinut în sarcina inculpatului şi a victimei la producerea accidentului, Curtea îl va obliga pe inculpat să achite părţilor civile, suma de 12.300 lei cheltuieli judiciare la urmărire penală, fond şi recurs.
Pentru motivele ce preced se va admite ca fondat recursul părţilor civile T.A.L., Z.M. şi Z.O., în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen., împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care o va casa în latura penală şi civilă după cum a fost învederat în considerentele deciziei.
Cu privire la recursul inculpatului B.A.C.:
Inculpatul personal în şedinţa publică din 29 noiembrie 2012, a învederat că-şi retrage recursul precum şi cererea vizând prelungirea dreptului de circulaţie, astfel că instanţa de recurs în baza art.3854 rap.la art.369 C.proc.pen., va lua act de poziţia inculpatului.
Cu privire la recursul asigurătorului:
Prin art.48 din Legea 136/1995 modificată, se prevede că „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terţilor prin accidente de autoturisme.” Aceste prevederi legale impun obligativitatea încheierii şi menţinerii valabilităţii contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice şi juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente „se pot exercita şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei”.
Conform art.54 alin.4 din Legea 136/1995 modificată, „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, asiguraţii sunt obligaţi să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie.” De aici rezultă voinţa legiuitorului de a limita poziţia procesuală a societăţii de asigurare la
calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilităţi de apărare atât în nume propriu, cât şi prin subrogare în drepturile asiguratului.
Este de observat că din nicio prevedere a legii menţionate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, aşa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispoziţiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligaţiei asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziţiei sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Natura juridică a obligaţiei pe care şi-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art.1000 alin.1 din Codul civil, precum şi de răspunderea comitenţilor pentru prejudiciul cauzat de prepuşii lor, la care se referă alin.3 al aceluiaşi articol.
Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziţie specială a legii civile, deoarece prin Legea 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societăţii de asigurare în calitate de „asigurător de răspundere civilă” fără a se face trimitere la vreo dispoziţie care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.
Aşadar, din analiza dispoziţiilor legale şi a principiilor de drept enunţate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe art.998 C.civ. - temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată.
Pe cale de consecinţă, rezultă că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene, partea civilă poate obţine rambursarea prejudiciului material şi moral în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum şi caracterul rezonabil al cuantumului. Din actele depuse la dosar, rezultă că, instanţa de fond a stabilit în echitate, sumele de câte 60.000 euro pentru fiecare dintre părţile civile Z.O. şi Marcel şi 50.000 euro pentru partea civilă T.A.L.
Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilităţile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită (art.14 C.proc.pen.).
Aşa fiind, Curtea apreciază că soluţionarea laturii civile de către prima instanţă a fost judicioasă, urmând a fi menţinută, neimpunându-se reducerea cuantumului daunelor morale.
Aşadar, se va respinge ca nefondat recursul asigurătorului în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
În baza art.192 alin.2 C.proc.pen., inculpatul şi asigurătorul vor achita statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare în recurs. (Judecător Delia Purice)
