Judecată în prima instanţă cu aplicarea art. 320^1 C.pr.pen. Contestare, în apel, a cuantumului sumelor dobândite în urma valorificării drogurilor şi supuse confiscării de către prima instanţă. Efecte. Neagravarea situaţiei în propria cale de atac. In dub
| Comentarii |
|
Legea nu cere ca prin declaraţia dată, inculpatul să recunoască şi pretenţiile civile eventual formulate în cauză, ba, dimpotrivă, art.320/1 alin.5 C.proc.pen., prevede posibilitatea de a disjunge soluţionarea acţiunii civile atunci când se impune administrarea de probe în dovedirea acesteia, probe care sunt necesare exclusiv în situaţia unei nerecunoaşteri a pretenţiilor civile ori a unei recunoaşteri parţiale a acestora de către inculpat,(situaţie în speţa de faţă).
Raportat la împrejurarea că apărătorul inculpatului nu a solicitat disjungerea laturii civile, pentru administrarea de probe sub aspectul dovedirii în concret a sumelor obţinute de inculpat în urma valorificării drogurilor, opţiunea pentru soluţionarea cauzei în regimul reglementat de art. 3201 C.proc.pen. impune ca aceasta să aibă loc exclusiv, pe baza probelor strânse de procuror în faza de urmărire penală, atât sub aspect penal, cât şi civil.
O disjungere a laturii civile în faza procesuală a apelului nu este posibilă întrucât s-ar crea inculpatului o situaţie mai grea, în propria cale de atac, fiind lipsit totodată de un dublu grad de jurisdicţie.
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 63/A din 29 martie 2012
Tribunalul Cluj prin sentinţa penală nr.443/D din 15.11.2011, a condamnat pe inculpatul M.R.G.,în baza art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2
C.pen., art.74 lit.a şi c, 76 lit.d C.pen., art.320/1 C.pr.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de:1(un) an şi 10 (zece) luni închisoare.
În baza art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.a şi c, 76 lit.e C.pen., art.320/1 C.pr.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, la pedeapsa de:-2 (două) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a C.pen., constată că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b C.pen., contopeşte pedepsele stabilite pentru acestea şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de:-1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare.
S-a făcut aplic. art.71, 64 lit.a teza a II-a C.pen.
În temeiul art.81 C.pen.,s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 10 luni, prev. de art.82 C.pen.
Potrivit art.359 C.pr.pen.,s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, prev. de art.83 C.pen.
S-a făcut aplic. art.71 alin.5 C.pen.
A fost condamnat inculpatul C.B.:
În baza art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.a şi c, 76 lit.d C.pen., art.320/1 C.pr.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de:1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.
În baza art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.a şi c, 76 lit.e C.pen., art. 320/1 C.pr.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, la pedeapsa de: 2( două) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a C.pen., s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b C.pen., contopeşte pedepsele stabilite pentru acestea şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de:1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.
S-a făcut aplic. art.71, 64 lit.a teza a II-a C.pen.
În temeiul art.81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare 3 ani şi 4 luni, prev. de art.82 C.pen.
Potrivit art.359 C.pr.pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art.83 C.pen.
S-a făcut aplic. art.71 alin.5 C.pen.
A fost condamnat inculpatul P.A.:
În baza art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.a şi c, 76 lit.d C.pen, art. 320/1 C.pr.pen., art.14 lit.c din Legea nr.143/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de:1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.
În baza art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.a şi c, 76 lit.e C.pen., art. 320/1 C.pr.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, la pedeapsa de: 2 (două) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a C.pen., s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b C.pen., contopeşte pedepsele stabilite pentru acestea şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de:1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.
S-a făcut aplic. art.71, 64 lit.a teza a II-a C.pen.
În temeiul art.81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 4 luni, prev. de art.82 C.pen.
Potrivit art.359 C.pr.pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, prev. de art.83 C.pen.
S-a făcut aplic. art.71 alin.5 C.pen.
În baza art.350 al.3 lit.b C.pr.pen., s-a revocat măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii M.R.G., C.B. şi P.A. şi dispune punerea deîndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
În baza art.88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat timpul detenţiei preventive începând cu data de 19.09.2011 şi până la zi.
În temeiul art.17 alin.1 din Legea nr.l43/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul M.R.G. a cantităţii de 206,3 grame rezină de cannabis (cantităţi rămase în urma analizelor de laborator); de la inculpatul C.B. a cantităţii de 16,4 grame rezină de cannabis (cantitate rămasă în urma analizelor de laborator), de la inculpatul P.A. a cantităţii de 28,7 grame rezină de cannabis (cantitate rămasă în urma analizelor de laborator), iar în temeiul art.18 alin.1 din aceeaşi lege dispune distrugerea drogurilor confiscate.
În baza art.17 alin.2 din Legea nr.143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi, în favoarea statului, a sumelor de bani dobândite prin valorificarea drogurilor de risc, după cum urmează: 12.500 lei de la inculpatul M.R.G.; 4.550 lei de la inculpatul C.B.; 3.750 lei de la inculpatul P.A..
În baza art.118 lit.b C.pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţii C.B. şi P.A. a cântarelor electronice ridicate cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare, folosite la săvârşirea infracţiunilor.
În baza art.357 al.2 lit.c C.pr.pen. rap. la art. 163 şi urm. C.pr.pen., s-a dispus menţinerea sechestrelor asiguratorii dispuse prin ordonanţele 188D//P/2011 a DIICOT- Serv. Teritorial Cluj din data de 06.10.2011 asupra sumelor de 9.700 lei aparţinând inculpatului M.R.G. şi respectiv 3.667 lei aparţinând inculpatului P.A.
În baza art.191 C.pr.pen., au fost obligaţi inculpaţii M.R.G. şi C.B. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 2.400 lei, fiecare, iar pe inculpatul P.A. la suma de 2.600 lei.
Împotriva soluţiei instanţei de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul M.R.G..
Prin motivele scrise şi orale Parchetul a solicitat admiterea căii de atac promovate, majorarea sancţiunilor ca efect al înlăturării circumstanţelor atenuante şi în principal schimbarea modalităţii de executare a pedepselor rezultante pentru inculpaţii M.R.G., C.B., P.A. în sensul dispunerii privării de libertate a acestora, iar în subsidiar, majorarea cuantumului sancţiunilor aplicate aceloraşi inculpaţi, ca efect al înlăturării circumstanţelor atenuante eronat reţinute în favoarea lor, cu aplicarea dispoziţiilor art.86/1 şi următoarele C.pen.privind suspendarea executării sub supraveghere. Solicită înăsprirea sancţiunilor întrucât susţine că nu se impune a fi reţinute în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prev.de art.74 C.pen., având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare al actelor materiale comise, încercarea de a atrage un număr ridicat de persoane în activitatea infracţională, împrejurarea că inculpatul M.R. nu este la prima confruntare cu legea penală, apreciind că pedepsele aplicate, cu suspendarea condiţionată, nu contribuie la reeducarea inculpaţilor.
Prin apelul său, inculpatul M.R.G. a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei tribunalului doar sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul că potrivit art.17 alin.2 din Legea 143/2000 suma de bani ce trebuia confiscată de la el era de 2.952,5 lei şi nu de 12.500 lei, cum eronat a reţinut prima instanţă.
Apărătorul inculpatului M.R. solicită să se dispună reducerea sumei de bani reţinută ca fiind dobândită prin valorificarea drogurilor de risc şi confiscată în temeiul art.17 alin.2 din Legea 143/2000, de la 12500 lei la 2952,5 lei. Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Prin sentinţa instanţei de fond s-a dispus confiscarea sumei de 12.500 lei de la inculpat, aceasta fiind nejustificată şi nesusţinută de starea de fapt reţinută în rechizitoriu şi de probatoriul administrat în cauză. Cuantumul sumei putea fi cu uşurinţă determinat printr-un calcul matematic, deoarece în rechizitoriu este descrisă detaliat activitatea inculpaţilor, prin raportare la fiecare cumpărător în parte, cu precizarea cantităţii de droguri vândută şi a sumei de bani obţinute. Probele dosarului atestă că M.R. a pus în vânzare între 119 g şi 143,8 g de rezină de cannabis, obţinând în urma valorificării o sumă cuprinsă între 2952,5 lei şi 3615 lei. În virtutea principiului in dubio pro reo, având în vedere că nu se cunoaşte cantitatea exactă de droguri comercializată de inculpat şi valoarea astfel obţinută, suma care poate fi confiscată în temeiul art.17 alin.2 din Legea 143/2000 este cea minimă, de 2952,5 lei, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului.
Curtea examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la apelul Parchetului:
Tribunalul Cluj a pronunţat soluţia atacată cu apel în temeiul art.320/1
C.proc.pen., în baza recunoaşterii vinovăţiei de către cei trei inculpaţi şi a doleanţei acestora de a se judeca procesul în baza probelor administrate de către procuror, în faza de urmărire penală.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Sub aspectul individualizării pedepselor, în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii lor, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatilor M.R.G., C.B. şi P.A. care au avut o atitudine sinceră cu privire la faptele
comise, nu posedă antecedente penale, cu excepţia inculpatului M., aşa cum rezultă din fişele de cazier, au colaborat cu organele judiciare.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.
La individualizarea tratamentului penal, instanţa de apel trebuie să efectueze o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen.
Pentru determinarea gradului de pericol social se ţine cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni. Apoi, se valorifică acest grad ţinându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.
Orice sancţiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcţie de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
Dar, fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorilor.
În cauză, Tribunalul Cluj printr-o aplicare şi corelare judicioasă a prevederilor art.74 lit.a şi c C.pen., i-a condamnat pe inculpaţi la pedepse care se situează sub minimul special prevăzut de lege, sancţiuni apreciate de către instanţa de apel ca adecvate pericolului social concret al faptelor şi făptuitorilor. De asemenea, s-a dat eficienţă şi solicitării inculpaţilor de a se judeca procesul conform art.320/1
C.proc.pen., exclusiv în baza probelor strânse în cursul urmăririi penale, beneficiind în acest context de reducerea cu o treime a limitelorsancţiunilor prevăzute de lege.
Aplicarea unor pedepse în regim de detenţie pentru inculpaţii M.R.G., C.B. şi P.A., sau înlăturarea circumstanţelor atenuante recunoscute în favoarea lor de către prima instanţă, operaţiune ce ar determina sancţiuni mai aspre, relevă caracterul inadecvat al acestora, ce ar genera serioase rezerve în legătură cu posibilităţile reale a scopului preventiv şi educativ prevăzut de lege.
Examinarea probelor administrate în faza de urmărire penală, confirmă justeţea concluziei instanţei de fond relativ la existenţa infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi deţinerea lor pentru consum propriu, a contextului în care faptele au fost comise, urmările produse, sumele de bani obţinute în urma valorificării drogurilor.
În egală măsură însă, analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de alte aspecte a căror justă cuantificare, este în măsură să orienteze instanţa de apel în menţinerea unei modalităţi de executare a pedepselor neprivative de libertate faţă de inculpaţi, aceea a suspendării executării sancţiunii conform art.81
C.pen.
Astfel, în privinţa inculpatului M.R.G. nu se poate ignora că acesta în vârstă de 33 de ani la data comiterii infracţiunilor, este încadrat în muncă în străinătate, conform actului ataşat, este căsătorit, conform actului depus la dosar, are în întreţinere un copil minor, familia sa aflându-se în Spania. Corespunde realităţii că prin sentinţa penală 764/1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare, dar a fost reabilitat de sub efectele acesteia, aşa cum rezultă din fişa de cazier ataşată dosarului, în prezent figurând, ca lipsit de antecedente penale.
La fila 41 dos.Curte, s-a depus o caracterizare extrajudiciară a inculpatului M.R.G., din partea Parohiei Apahida, “care atestă că acesta este o persoană cu reale aptitudini de receptare şi înţelegere a noului, un tânăr respectuos cu cei din jurul său, o fire modestă, un bun credincios, responsabil şi altruist”. De asemenea, în favoarea inculpatului M., s-a depus o recomandare din partea Primăriei comunei Apahida, care îl descrie “ca pe o persoană cu un comportament civilizat, care nu a fost sancţionat contravenţional,pentru niciun fel de fapte de natură a conturba ordinea şi liniştea publică”.
În privinţa tuturor inculpaţilor, prima instanţă a reţinut circumstanţele atenuante vizate de art.74 lit.a şi c C.pen.constând în aceea că au avut o conduită corespunzătoare înainte de săvârşirea prezentelor infracţiuni, fiind lipsiţi de antecedente penale, iar pe de altă parte, în cursul procesului penal, au dat dovadă de sinceritate şi regret, condiţii în care s-a dat eficienţă prevederilor art.74
C.pen.,conform art.76 C.pen.
În privinţa inculpatului C.B., Curtea reţine că acesta este în vârstă de 29 de ani, nu posedă antecedente penale, iar din caracterizările depuse la dosar, extrajudiciar, de către locatarii din blocul în are locuieşte, rezultă că acesta „nu a avut probleme cu autorităţile, este harnic, liniştit, pasionat de sport şi a fost implicat în mod direct în realizarea lucrărilor de reabilitare termică a imobilului în care domiciliază”. La fila 10 din dosarul tribunalului, numitul P.F. atestă că inculpatul C.B. a desfăşurat activitate în construcţii şi în domeniul amenajărilor interioare, fiind bine caracterizat de către cei care au intrat în contact cu el”. De asemenea, la f.12 dos.tribunal, este ataşat un certificat de merit în serviciul militar, din care rezultă că inculpatul C.B. la 17 iunie 2004 a obţinut rezultate foarte bune în procesul de instrucţie, având o conduită exemplară pe timpul stagiului militar.
La dozarea şi individualizarea pedepselor cât şi a modalităţii de executare a acestora, instanţele trebuie să ţină seama de cantităţile de droguri traficate, urmările produse, sumele de bani obţinute în urma valorificării acestora, perioada de timp în care s-a derulat activitatea infracţională, caracterul continuat sau nu, al infracţiunii.
Probele dosarului relevă că inculpatul M.R.G. a vândut consumatorilor o cantitate de 500 gr.rezină de cannabis. Activitatea infracţională a fost derulată pe o perioadă de 9 luni din ianuarie până în septembrie 2011, ceea ce a imprimat faptei caracterul continuat.
Probele dosarului nu evidenţiază că inculpaţii s-au ocupat în mod organizat, vreme îndelungată de săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri, ele atestând din contră, că faptele din prezenta cauză au un caracter accidental, ţinând de anturajul negativ al inculpaţilor, de vârsta tânără a acestora, ce demonstrează lipsa experienţei de viaţă şi nereprezentarea consecinţelor nocive ce pot surveni pentru viaţa şi libertatea lor, în cazul antrenării acestoraîn asemenea grupuri infracţionale.
În privinţa inculpatului C.B., Tribunalul Cluj a reţinut ca fiind incidente circumstanţele atenuante vizate de art.74 lit.a şi c C.pen., constând în împrejurarea că nici acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în faţa instanţei de fond a
dorit să beneficieze de prevederile art.320/1 C.proc.pen., judecata efectuându-se în baza probelor administrate de procuror în faza de urmărire penală.
În sarcina inculpatului C. se reţine că a comercializat cantitatea de 190 gr.rezină de cannabis. Activitatea infracţională s-a derulat pe o perioadă de 9 luni din ianuarie-septembrie 2011.
Referitor la inculpatul P.A., Curtea reţine că este în vârstă de 34 ani, nu posedă antecedente penale, a avut o atitudine sinceră şi de cooperare cu organele judiciare, optând totodată pentru soluţionarea cauzei în baza probelor strânse de procuror în faza de urmărire penală.
Activitatea infracţională a inculpatului a vizat o durată de 9 luni, derulată din ianuarie-septembrie 2011 şi a avut ca obiect înstrăinarea unei cantităţi reduse, de 150 gr.rezină de cannabis.
Curtea reţine în favoarea tuturor inculpaţilor semnificaţia conţinutului circumstanţelor judiciare atenuante prevăzute în art.74 alin.1 lit.a şi c C.pen. apreciind just că acestea îşi găseau aplicabilitatea, în raport cu persoana lor, deoarece ei au avut o conduită bună anterior faptelor din prezentul dosar, nu posedă antecedente penale, - (cu excepţia inculpatului M. care în anul 1998 a suferit o condamnare la pedeapsa cu închisoarea, dar în privinţa căreia a intervenit reabilitarea), - împrejurare ce constituie o stare de normalitate de altfel, dar în acelaşi timp au demonstrat şi o atitudine corectă faţă de familie şi întreg contextul relaţiilor sociale, în fapt inculpaţii nemaifiind implicaţi până în prezent în infracţiuni de acest gen, evenimentele din prezentul dosar având un caracter izolat.
Infracţiunile de trafic de droguri de risc şi deţinerea de asemenea substanţe pentru consum propriu, au fost comise pe o perioadă de 9 luni, având un caracter continuat.
Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei, este esenţial condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanţei judecătoreşti datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei şi periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, şi durata sancţiunii şi natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art.72
C.pen., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a sancţiunii afectează temeinicia şi legalitatea hotărârilor judecătoreşti de condamnare.
În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, pune în evidenţă caracterul just al sancţiunilor aplicate dar mai ales al modalităţii de executare a acestora, Tribunalul acordând cuvenita semnificaţie unor împrejurări ale dosarului, respectiv că inculpaţii M.R.G., C.B. şi P.A. nu posedă antecedente penale, au manifestat deplină sinceritate, inculpaţii M. şi C. sunt încadraţi în muncă şi pozitiv caracterizaţi de persoanele cu care au intrat în interacţiune, astfel că privarea lor de libertate, ar avea consecinţe extrem de nefavorabile, greu de evaluat, faţă de circumstanţele reale ale faptelor şi raportat la cele personale ale inculpaţilor.
În sfârşit, ţinând seama şi de intervalul de timp însumând 8 luni de la comiterea faptelor şi până la soluţionarea apelului, există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepselor poate fi atins şi în condiţiile suspendăriiexecutării acestora, nefiind necesară privarea de libertate a celor trei inculpaţi sau majorarea sancţiunilor şi înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestora şi de către prima instanţă.
Pentru motivele ce preced, apelul Parchetului apare ca nefondat, urmând a se respinge în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Cu privire la apelul inculpatului M.R.G.:
Potrivit art.320/1 C.proc.pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, pe care le poate administra la acest termen de judecată.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că la termenul de judecată din 10 noiembrie 2011, la Tribunalul Cluj, cei trei inculpaţi au solicitat soluţionarea cauzei în baza art.320/1 C.proc.pen., respectiv în baza probelor strânse de procuror în faza de urmărire penală.
Din încheierea de amânare a pronunţării de la aceeaşi dată, rezultă că apărătorul ales al inculpatului M.R.G. a contestat cuantumul sumei dobândită în urma valorificării drogurilor, propusă spre confiscare de către procurorii DIICOT, Tribunalul Cluj însă neoptând pentru disjungerea laturii civile, în vederea administrării de probe, în faţa instanţei, sub acest aspect.
Având în vedere cele susţinute de avocatul ales al inculpatului M., Tribunalul Cluj trebuia să aibă în vedere la admisibilitatea cererii de soluţionare a cauzei în temeiul art.320/1 C.proc.pen., ca recunoaşterea faptelor să fie totală, atât sub aspect penal, cât şi sub aspect civil.
Legea nu cere ca prin declaraţia dată, inculpatul să recunoască şi pretenţiile civile eventual formulate în cauză, ba, dimpotrivă, art.320/1 alin.5 C.proc.pen., prevede posibilitatea de a disjunge soluţionarea acţiunii civile atunci când se impune administrarea de probe în dovedirea acesteia, probe care sunt necesare exclusiv în situaţia unei nerecunoaşteri a pretenţiilor civile ori a unei recunoaşteri parţiale a acestora de către inculpat,(situaţie în speţa de faţă).
Faţă de împrejurarea că prima instanţă, nu a disjuns soluţionarea laturii civile a dosarului, în vederea administrării de probe cu privire la sumele de bani dobândite de apelant în urma valorificării drogurilor, optând pentru judecarea concomitentă a celei penale şi a celei civile, în apel, nu se poate da curs celor susţinute de inculpat, deoarece şi Curtea apreciază că acesta, prevalându-se de disp.art.320/1 C.proc.pen., a achiesat la probele strânse de procuror în faza de urmărire penală, dorind ca instrumentarea speţei să se efectueze exclusiv în baza acelor dovezi, din prima fază a procesului penal.
O disjungere a laturii civile în această fază procesuală, nu este posibilă, întrucât s-ar crea inculpatului o situaţie mai grea, în propria cale de atac, fiind lipsit totodată de un dublu grad de jurisdicţie. Pe de altă parte, o asemenea soluţie nu se impune, deoarece aşa cum se indică şi în rechizitoriul Parchetului „la stabilirea sumei de 12.500 lei obţinută de inculpatul M.R.G., în urma comercializării drogurilor de risc, s-a avut în vedere că acesta a vândut cantitatea de aproximativ 500 gr.cu suma de 25 lei/gr. Suma stabilită în această modalitate este cea minimă, ce se putea realiza, având în vedere că nu s-a putut dovedi cantitatea exactă de droguri, comercializată de inculpat, astfel că la calculul acesteia s-a reţinut principiul „in dubio pro reo”.
În sinteză, raportat la împrejurarea că apărătorul inculpatului nu a solicitat disjungerea laturii civile, pentru administrarea de probe sub aspectul dovedirii în concret a banilor obţinuţi de inculpat în urma valorificării drogurilor, opţiunea pentru soluţionarea cauzei în regimul reglementat de art. 320/1 C.proc.pen., impune ca aceasta să aibă loc exclusiv, pe baza probelor strânse de procuror în faza de urmărire penală, atât sub aspect penal, cât şi civil.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat, în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen. (Judecător Delia Purice)<
