Furt calificat având ca obiect un autoturism. Complicitate. Soluţionarea laturii civile. Daune morale
| Comentarii |
|
Din punctul de vedere al realizării conţinutului infracţiunii de furt, nu interesează cui aparţine dreptul de proprietate sau de coproprietate asupra bunului, relevant fiind numai că, în momentul săvârşirii furtului, bunul se afla în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane; aşadar, urmărind să dobândească fără drept posesia unor bunuri din detenţia altuia, inculpatul acţionează cu intenţia de a fura. Împrejurarea că inculpatul se credea îndreptăţit a i se restitui o sumă de bani de către partea vătămată, este fără relevanţă sub aspectul analizat şi nu exclude conştiinţa însuşirii pe nedrept a lucrurilor în cauză, atâta timp cât el cunoştea că partea vătămată are drept de proprietate asupra acelor lucruri şi le-a luat din posesia acesteia fără consimţământul său.
Pentru existenţa complicităţii nu este necesară o înţelegere, prealabilă sau concomitentă, între autor şi complice; ceea ce se cere, sub aspect subiectiv, este numai ca respectivul complice să fi cunoscut ceea ce urmăreşte autorul şi să fi voit să-l ajute, dorind sau acceptând rezultatul infracţiunii la a cărei săvârşire a contribuit.
În privinţa daunelor morale cerute de partea civilă, vătămată prin infracţiunea de furt al autoturismului, solicitarea apare ca nefondată, întrucât orice sustragere a unui bun material din patrimoniul persoanei fizice implică o suferinţă a acesteia, inerentă dispariţiei lucrului, dar care nu dă dreptul unei reparaţii nepatrimoniale. Nu se poate susţine că partea civilă ar fi un colecţionar de obiecte de artă, iar colecţiile sustrase reprezintă valori spirituale superioare daunelor materiale, doar în aceste condiţii lipsirea victimei de aceste lucruri ar reprezenta un prejudiciu moral, cauzat prin lezarea sentimentelor sale.
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 399/R din 9
martie 2012
Judecătoria Năsăud prin sentinţa penală nr.207 din 29.11.2011, a condamnat pe inculpatul B.C.V., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1, lit. ,,a"", ,,e"" şi ,,i"" , alin.4 Cod Penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. ,,a"" şi art. 76 alin. 1 lit. ,,a"", alin. 2 Cod Penal.
A condamnat pe inculpatul G.I.C., la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 - art.209 alin.1, lit. ,,a"", ,,e"" şi ,,i"" , alin.4 Cod Penal.
A condamnat pe inculpatul R.D.A., la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1, lit. ,,a"", ,,e"" şi ,,i"", alin.4 Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. ,,b"" Cod Penal.
A condamnat pe inculpatul C.C.I., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1, lit. ,,a"", ,,e"" şi ,,i"", alin.4 Cod Penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. ,,a"" şi art. 76 alin. 1 lit. ,,a"", alin. 2 Cod Penal.
În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod Penal s-a aplicat inculpaţilor pedepsele accesorii prev. de art. 64 alin. 1, lit. ,,a"" teza a II-a şi lit. ,,b"" Cod Penal.
În baza art. 88 Cod Penal s-a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaţilor prin prezenta sentinţă penală, durata reţinerii şi arestării preventive a fiecărui inculpat începând cu data de 08.01.2011 pentru fiecare inculpat la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod Penal s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a respins ca neîntemeiată cererea părţii civile S.C. privind obligarea inculpaţilor în solidar la plata sumei de 10.840 lei despăgubiri civile şi 10.000 lei daune morale.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată în cauză de partea civilă S.C. privind atribuirea în natură, în deplină proprietate şi folosinţă a autoturismului marca BMW X6 cu serie şasiu WBAFGxxxxxxxxxxx.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de partea civilă S.C. privind instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca BMW 318 cu nr. de înmatriculare XX-12-XXX şi serie şasiu WBAVCxxxxxxxxxxxx.
S-a admis cererea formulată de partea civilă S.C. R.G. S.R.L. Bucureşti, privind restituirea în natură a autoturismului marca BMW X6 cu serie şasiu WBAFGxxxxxxxxxxx, şi în consecinţă:
-s-a dispus restituirea în natură a autoturismului marca BMW X6 cu serie şasiu WBAFGxxxxxxxxxxx părţii civile S.C. R.G. S.R.L., aflat în custodia părţii vătămate - părţii civile S.C.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de partea civilă S.C. R.G. S.R.L. prin administratorul acesteia privind obligarea inculpaţilor la plata sumei de 86.858 euro cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus atribuirea în natură a autoturismului marca BMW 318 cu nr. de înmatriculare XX-12-XXX şi serie şasiu WBAVCxxxxxxxxxxxx, aflat în prezent în custodia I.P.J. Bistriţa-Năsăud, în favoarea numitului M.V.G., având calitatea de proprietar al acestui autoturism.
Împotriva sentinţei judecătoriei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud, inculpaţii G.I.C., C.C.I., B.C. şi R.D.A. şi partea civilă S.C..
Prin motivele scrise şi orale ale recursului, procurorii au solicitat casarea soluţiei Judecătoriei Năsăud şi rejudecând dosarul, a se aplica faţă de cei patru inculpaţi pedepsele complementare ale interzicerii unor drepturi faţă de reţinerea în sarcina lor a art.209 alin.4 C.pen.; majorarea pedepsei pentru inculpatul B.C.; restituirea autoturismului marca BMW 318 cu nr.de înmatriculare XX-12-XXX, inculpatului G.I.C.; restituirea în natură către partea civilă S.C. a autoturismului BMW X6. În susţinerea motivelor de mai sus, au învederat că în cauză nu a fost introdus cumpărătorul autoturismului BMW 318 numitul M.V.G., condiţii în care judecata conform art.317 trebuie să vizeze faptele şi persoanele trimise în judecată, astfel că se impune restituirea vehiculului către inculpatul G.. Învederează că deoarece partea civilă S.C. a fost cumpărător de bună credinţă al autovehiculului BMW X6 se impune restituirea către el a autoturismului conform art.1909 alin.2 C.civ.
Inculpaţii prin motivele scrise şi orale, au solicitat achitarea în temeiul art.10 lit.c rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. întrucât infracţiunea nu a fost comisă de ei, iar în subsidiar, dacă se va reţine vinovăţia lor, apreciază că se impune aplicarea unor pedepse minime a căror executare să fie suspendată condiţionat conform art.81
C.pen. Pe de altă parte, inculpaţii au contestat încadrarea juridică dată de parchet în art.209 alin.4 C.pen.rap.la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,e,i C.pen.pentru inculpatul
B. şi complicitate la aceeaşi infracţiune pentru inculpaţii G., C. şi R. (pentru acesta şi cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.), învederând că valoarea autoturismului sustras este sub 200.000 lei, nefiind incidente în speţă prevederile art.146 C.pen.
Prin motivele scrise şi orale, partea civilă S.C. a solicitat obligarea în solidar a inculpaţilor la plata sumei totale de 10.840 lei cu titlu despăgubiri civile din care suma de 10.000 lei reprezintă contravaloarea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii automobilului BMW X6 sustras din posesia sa iar suma de 840 lei reprezintă cheltuielile făcute de acesta cu carburantul pentru transport la locul de muncă (sat Tărpiu - mun. Piteşti),
-obligarea inculpaţilor la plata sumei de 10.000 lei cu titlu daune morale, şi a cheltuielilor judiciare în sumă totală de 21.800 lei din care suma de 20.000 lei reprezentând onorariu avocat, iar suma de 1800 lei reprezentând deplasările acestuia şi ale apărătorului său ales, la instanţă, atribuirea în natură în deplină proprietate şi folosinţă a autoturismului marca BMW X6, sustras de inculpaţi din posesia sa, instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca BMW 318 cu nr. de înmatriculare XX-12-XXX deţinut de inculpatul G.I.C..
Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursurile parchetului, inculpaţilor şi părţii civile:
Premisa coerenţei şi predictibilităţii sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării şi aplicării normelor de drept.
În operaţiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să desluşească voinţa legiuitorului în edictarea acestora.
Una din cele mai utilizate metode de interpretare şi, de regulă prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiţia previzibilităţii legii.
În acest sens, înAvizul nr.11 din 2008 al Consiliului consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti se arată că „examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea atât a conţinutului regulii de drept cât şi a aplicării sale şi contribuie la calitatea sistemului judiciar”.
Existenţa unor contradicţii între probe şi mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse şi nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultateori al celor care au strâns şi administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesenţiale, nerelevante pentru aflarea adevărului şi corecta stabilire a situaţiei de fapt, dar altele pot afecta judicioasa desluşire a stării de fapt şi în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.
În unele cazuri, contradicţiile invocate de părţi sunt consecinţa evaluării subiective a probatoriului administrat şi constituie o motivare a apelului sau recursului.
Potrivit art.63 alin.2 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor şi formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziţii de includere a capacităţii apreciative a instanţei în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens şi cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de
Ministri ai Statelor Membre asupra Independenţei eficacităţii şi rolului judecătorilor, potrivit căreia “judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente şi să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcţiile lor”.
Deşi formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecţie şi de conştiinţă constituie suportul raţional al demersului judiciar pentru cunoaşterea faptelor, drept garanţie a unui proces echitabil şi în concordanţă cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenţia Europeană şi Protocolul nr.7, instanţa are obligaţia de a-şi motiva soluţia dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziţie a instanţei de recurs, este reliefată şi de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că “judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile şi mijloacele de apărare invocate de părţi”.(decizia din 15 decembrie 2007)
Vinovăţia inculpaţilor G.I.C., C.C.I., B.C. şi R.D.A. în săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii rezultă atât din probele ştiinţifice cât şi din cele testimoniale administrate nemijlocit în faţa instanţei, cum ar fi declaraţiile martorilor L.D., P.P.M., S.I.D., L.V., F.I.V., C.M., S.S.P., S.D., B.C.C., B.G.C., U.C.M., care se coroborează perfect cu planşele fotografice depuse la dos.u.p., cuprinzând urmele papilare ale inculpatului G.I.C., cu procesele verbale de efectuare a percheziţiei corporale; procesele verbale de constatare ale infracţiunilor, actele de identificare a autoturismului sustras BMW X6, procesele verbale de percheziţie ale acestui
autovehicul; planşele fotografice întocmite cu ocazia examinării telefonului
inculpatului G.; verificările efectuate cu privire la traficul de telefonie al aceluiaşi inculpat; procesele verbale de recunoaştere ale inculpaţilor după fotografii.
Dând sens şi dispoziţiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanţa de fond a reţinut şi apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ţinând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincţie între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale şi a judecăţii, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor.
Pe de altă parte, declaraţiile acestora, date în faza judecăţii şi în faza de
urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se
coroborează cu alte probe.
Sintetizând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenţei dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).
Judecătoria Năsăud a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situaţiei de fapt expusă în considerentele hotărârii şi a vinovăţiei inculpaţilor.
Curtea de Apel analizând probele de la dosar constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanţe cu privire la situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiunilor deduse judecăţii.
Deşi inculpaţii-recurenţi au negat constant comiterea faptelor, afirmând că au fost condamnaţi pe nedrept, susţinerile acestora nu au suport probator.
Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpaţi, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile.
Înainte de a analiza cererea procurorilor de majorare a sancţiunii pentru inculpatul B. şi de aplicare a pedepselor complementare, Curtea va trebui să verifice subzistenţa în cauză a vinovăţiei celor patru inculpaţi în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost deferiţi justiţiei şi condamnaţi în primă instanţă.
În esenţă, Curtea reţine ca stare de fapt următoarele:
În seara de 13.11.2010, în mun. Bucureşti, autoturismul marca BMW X6, cu numărul de identificare WBAFGxxxxxxxxxxx şi numărul de înmatriculare Y-15-YYY, a fost sustras prin violenţă din posesia numitului P.C.M. de două persoane rămase necunoscute. Autoturismul a fost furat cu cheia în contact iar în interiorul său se afla, printre alte bunuri şi documente, permisul de conducere al numitului P.C.M..
În ziua de 08.01.2011, în jurul orelor 16:00, partea vătămată S.C. a sesizat organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraş Năsăud cu privire la faptul că persoane necunoscute i-au sustras autoturismul marca BMW X6, cu număr de identificare WBAFGyyyyyyyyyyyy şi numărul de înmatriculare A-19-AAA, în timp ce era parcat în faţa Restaurantului “L.” de pe b-dul Grănicerilor din oraşul Năsăud.
În jurul orelor 16:30, în localitatea Salva, pe DN17D, organe de poliţie din cadrul Poliţiei Oraş Năsăud au identificat în trafic autoturismul în cauză, procedând la oprirea acestuia şi au constatat că la volanul autoturismului se află inculpatul
B.C.V..
Inculpatul B.C.V. a declarat organelor de poliţie că autoturismul îi aparţine şi a prezentat actele sale de indentificare, cartea de identitate a autoturismului cu seria E305207 şi certificatul de înmatriculare cu seria B002355842.
După sosirea la locul opririi inculpatului, partea vătămată S.C. a prezentat organelor de poliţie contractul de vânzare-cumpărare încheiat între el şi S.C. “D.U.S.”
S.R.L. având ca obiect autoturismul marca BMW X6, înmatriculat cu numărul A-19-AAA şi având numărul de identificare WBAFGyyyyyyyyyyyy.
La controlul corporal efectuat asupra inculpatului B.C.V. au fost identificate mai multe bancnote, un spray cu piper, un aparat cu electroşocuri, 4 cartele telefonice ( Orange, Cosmote, 2 cartele de telefonie fixă), cartea sa de identitate, o poliţă de asigurare auto nr. 2000205600, emisă de Generali, pentru autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare XX-12-XXX, 3 telefoane mobile marca Nokia, o pereche de mănuşi din material textil, 3 permise de conducere aparţinând numiţilor P.C.M.,
D.B. şi B.C.M., o carte de identitate aparţinând numitului D.B., un certificat înmatriculare al autoturismului marca BMW X6, cu numărul de înmatriculare B-38-BBB şi numărul de identificare WBAFGaaaaaaaaaaa şi alte bunuri. Despre bunurile identificate asupra sa inculpatul B.C.V. a declarat că toate îi aparţin cu excepţia celor 3 permise de conducere şi a cărţii de identitate pe care le-a găsit în oraşul Piteşti.
Organele de poliţie au stabilit că în cursul aceleiaşi zile, pe raza oraşului Năsăud, a mai fost observat un autoturism marca BMW ceea ce, coroborat cu faptul că asupra inculpatului B.C.V. a fost identificată o poliţă de asigurare auto pentru un autoturism marca BMW, i-a determinat pe aceştia să reţină că autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare XX-12-XXX are legătură cu furtul investigat şi prin mijloace operative s-a reuşit identificarea şi oprirea în trafic a autoturismului mai sus menţionat în municipiul Reghin, jud. Mureş.
La bordul autoturismului marca BMW cu numărul de înmatriculare XX-12-XXX au fost identificaţi inculpaţii G.I.C., C.C.I. şi R.D.A..
Autoturismul marca BMW 318, XX-12-XXX, a fost văzut în oraşul Năsăud de martorul P.P.M. în jurul orelor 14:00, parcat în faţa Magazinului A. situat pe bd. Grănicerilor, de agentul principal de poliţie B.V. în jurul orelor 14:30, în trafic, pe str. Vasile Naşcu şi de agentul şef adjunct de poliţie F.V. în intervalul 14:30 - 15:00, parcat în faţa Magazinului AXA.
Cu ocazia verificării autoturismului marca BMW 318, înmatriculat cu numărul XX-12-XXX, organele de poliţie au identificat un laptop marca Samsung, model NP-N310, mai multe articole de îmbrăcăminte, o pereche de mănuşi din material textil, cartea de identitate şi certificatul de înmatriculare ale autoturismului BMW 318, XX-12-XXX, 3 cartele telefonice Cosmote, 2 telefoane mobile ( Nokia şi Sony Ericsson ) şi alte bunuri.
La controalele corporale efectuate asupra inculpaţilor depistaţi pe raza municipiului Reghin au fost identificate următoarele categorii de bunuri: asupra inculpatului G.I.C. actele sale de identitate (carte de identitate şi paşaport turistic), un telefon mobil Nokia 16162 cu cartelă Orange, un telefon Nokia 1800 cu cartelă Cosmote, un telefon Vodafone cu cartelă Vodafone, un stick-memory Vodafone, o cheie auto BMW, 2 carcase de chei auto cu sigla BMW, 4 acumulatori de telefoane mobile, suma de 1761 lei şi alte bunuri; asupra inculpatului C.C.I. a fost identificat permisul de conducere, un telefon Nokia cu cartelă Cosmote şi acumulator, un telefon Nokia cu cartelă Orange cu acumulator, o pereche de mănuşi din material textil, un spray cu piper şi alte bunuri iar asupra inculpatului R.D.A. a fost identificate permisul de conducere şi paşaportul turistic, 4 cartele telefonice (Vodafone, Lyca Mobile, Orange, Cosmote ) împreună cu alte bunuri şi documente.
Din cercetările efectuate de organele de urmărire penală, coroborate cu declaraţiile martorilor, părţii vătămate şi inculpaţilor rezultă că în ziua de 07.01.2011, inculpaţii B.C.V., G.I.C. şi C.C.I. au plecat din municipiul Piteşti la bordul autoturismului marca BMW 318, cu numărul XX-12-XXX, în direcţia Oradea unde sau întâlnit cu inculpatul R.D.A. şi, împreună cu acesta, s-au deplasat până în oraşul Năsăud.
În acea localitate, inculpatul G.I.C. folosindu-se de telefonul Nokia 1800 a trimis sms-uri către numărul de telefon 0768888799 corespunzător cartelei dispozitivului GPS instalat pe autoturismul marca BMW X6 aflat în posesia părţii vătămate S.C. iar sms-urile primite automat conţineau coordonatele geografice (latitudine şi longitudine) şi viteza de deplasare din acel moment ale autoturismului marca BMW X6, informaţii pe care inculpatul le-a introdus în aplicaţia Google Earth şi astfel a localizat pe hartă poziţia exactă a autoturismului menţionat mai sus.
Verificându-se folderul “Mesaje” şi sub-folderele “Intrări Curier” şi “Mesaje Expediate” de pe telefonul Nokia 1800, organele de poliţie au stabilit că inculpatul G.I.C., în ziua de 08.01.2011, a trimis mai multe sms-uri către dispozitivul GPS instalat pe autoturismul marca BMW X6 pentru a afla locaţia acestuia în mai multe rânduri, recepţionând sms-uri cu poziţia autoturismului în 6 rânduri, respectiv : la ora 10:31:15, la ora 11:10:27, la ora 12:30:51, la ora 15:10:00, la ora 15:16:51 şi la ora
15:25:41.
Primele 3 coordonate primite pe telefonul mobil de inculpatul G.I.C. corespund unor locaţii de pe DJ173B, în satul Tărpiu, localitatea de domiciliu a părţii vătămate S.C., al 4-lea şi al 6-lea sms primit de inculpatul G.I.C. conţin coordonatele unor locaţii de pe DJ173B, în comuna Rebra iar cel de-al 5-lea sms conţine pe cele ale unei locaţii dintre com. Rebra şi com. Parva.
Informaţiile identificate în telefonul inculpatului G.I.C. privind localizarea autoturismului marca BMW X6 corespund cu susţinerile părţii vătămate S.C. care a declarat că în ziua de 08.01.2011 a plecat din localitatea Tărpiu către Mănăstirea Parva împreună cu soţia şi cele 2 fiice ale sale iar la întoarcere s-au deplasat până în oraşul Năsăud pentru că fiicele sale intenţionau să servească pizza la Restaurantul “L.”.
La scurt timp după intrarea în restaurant, partea vătămată a constatat că autoturismul marca BMW X6 dispăruse din locul în care îl parcase cu puţin timp în
urmă. A sesizat imediat organele de poliţie iar autoturismul marca BMW X6 a fost identificat pe raza localităţii Salva, cu direcţia de deplasare Năsăud-Beclean, iar la volanul lui se afla inculpatul B.C.V..
După ce inculpatul B.C.V. a plecat la volanul auturismului marca BMW X6 către localitatea Salva, ceilalţi 3 inculpaţi, aflaţi în autoturismul marca BMW 310, XX-12-XXX, s-au deplasat în aceeaşi direcţie.
În localitatea Salva, autoturismul condus de inculpatul B.C.V. a fost oprit de organele de poliţie, aspect sesizat de ceilalţi inculpaţi care după ce au traversat podul peste râul Sălăuţa din localitatea Salva, inculpatul R.D.A. care se afla la volanul autoturismului marca BMW 310, XX-12-XXX, a parcat autovehiculul în dreptul imobilului cu numărul 699B, proprietate a martorei L.V. iar inculpatul C.C.I. a coborât din acesta şi s-a depărtat câteva zeci de metri către locul unde a fost oprit inculpatul B.C.V. pentru a vedea ce se întâmplă, după care s-a întors la autoturism, le-a povestit celorlalţi ce a văzut după care au pornit către oraşul Beclean, fiind depistaţi ulterior în municipiul Reghin.
Procedând la verificarea autoturismului marca BMW X6 în aplicaţia Furt Auto 2.3.2.7. în care sunt înregistrate toate autovehiculele sustrase pe teritoriul României, organele de poliţie au constatat că acesta, cu numărul de identificare WBAFGxxxxxxxxxxx figurează cu următoarea menţiune “Autoturism marca BMW X6 cu seria de caroserie WBAFGxxxxxxxxxxx şi seria motor 22527027 înregistrat în România, fabricat în 2009, de culoare negru, proprietar U.L.C., cu următoarele particularităţi : reclamat de P.C., chei în contact, motor pornit, acte în auto, tâlhărie tras din auto, furată în 13.11.2010 în Bucureşti, sector 1, sesizarea 22020 din
13.11.2010 a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti”.
Organele de poliţie, împreună cu un reprezentant al Registrului Auto Român -Reprezentanţa Bistriţa-Năsăud, au stabilit că pe numărul de identificare poansonat pe caroseria maşinii marca BMW X6, respectiv, WBAFGxxxxxxxxxxx, seaflă aplicat un autocolant având imprimat un alt număr de identificare, respectiv, WBAFGyyyyyyyyyyyy.
Din verificările efectuate de organele de poliţie referitor la actele prezentate de partea vătămată S.C. vizând provenienţa autoturismului marca BMW X6 a rezultat că la adresa menţionată ca aparţinând S.C. “D.U.S.” S.R.L. pe certificatul de înmatriculare seria B002355842, pe cartea de identitate a vehicului seria E305207, pe factura fiscală nr. 36 din 17.12.2010 şi pe contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit datat 17.12.2010, respectiv Bucureşti, str. N. nr. 39C, nu fiinţează firma de mai sus.
Organele de poliţie au stabilit că autoturismul marca BMW X6, de culoare neagră, an de fabricaţie 2009, cu numărul de identificare WBAFGyyyyyyyyyyyy şi numărul de înmatriculare B-38-BBB este deţinut de numitul A.S.L., în calitate de administrator al S.C. “D.U.S.” S.R.L. din municipiul Piteşti, fiind achiziţionat în leasing prin intermediul S.C. U.L.C. S.A. şi care susţine că şi-a pierdut în condiţii necunoscute plăcuţele de înmatriculare iar la data de 17.12.2010 a sesizat acest lucru la Secţia 2 Poliţie Piteşti.
De asemenea, organele de poliţie au stabilit că autoturismul marca BMW X6, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare A-19-AAA, are numărul de identificare WBAFGddddddddddddd şi este deţinut de numitul G.C.M., reprezentant al S.C. “P.P.” S.R.L. din mun. Slatina, care susţine că în ziua de 14.12.2010 i-au fost sustrase plăcuţele de înmatriculare ale autoturismului sesizând acest lucru la I.P.J. Olt.
Cu ocazia primelor declaraţii, inculpatul B.C.V. a susţinut că autoturismul marca BMW X6 îi aparţine, în sensul că l-ar fi vândut părţii vătămate S.C. cu suma de
47.000 euro, a primit doar suma de 22.000 euro şi că a venit să îl preia, pentru a-şi recupera diferenţa de 25.000 euro, invocând că a l-a însuşit folosindu-se de a 2-a cheie, chiar în prezenţa părţii vătămate, fiind în oraşul Năsăud unde a ajuns cu diferite maşini de ocazie şi că nu îi cunoaşte pe ceilalţi inculpaţi.
Inculpatul B.C.V. şi-a menţinut această poziţie atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, cu ocazia arestării, după care, în data de
25.03.2011, la prezentarea materialului de urmărire penală şi după ce a avut posibilitatea să discute cu ceilalţi inculpaţi, fiind toţi arestaţi preventiv, a învederat că achiesează la cele afirmate de inculpatul G.I.C..
În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, inculpatul B.C.V. a susţinut că o cunoaşte pe partea vătămată de circa 2 ani de zile, a asistat la discuţiile dintre S.C. şi inculpatul G.I.C. referitoare la cumpărarea autoturismului BMW X6, ştie că acest inculpat i-a intermediat părţii vătămate cumpărarea autovehiculului de la un cetăţean din Piteşti, a asistat la momentul în care inculpatul G.I.C. l-a împrumutat pe S.C. cu suma de 25.000 euro pentru a putea cumpăra autoturismul BMW X6, a fost la partea vătămată acasă în sat Tărpiu, com. Dumitra, împreună cu inculpatul G.I.C. şi cu martorul U.C.M. în luna decembrie 2010, a plecat din mun. Piteşti în ziua de
07.01.2011 împreună cu inculpaţii G.I.C. şi C.C.I. la rugămintea primului, nu cunoştea că autoturismul BMW X6 este dotat cu sistem GPS şi nici că inculpatul G.I.C. a localizat astfel maşina în ziua de 08.01.2011, a primit cheia autoturismului de la inculpatul G.I.C. şi că în urma unui schimb de replici cu partea vătămată a decis să se urce la volanului vehiculului BMW X6 şi să plece.
Despre actele de stare civilă şi permisele de conducere aparţinând mai multor persoane fizice, din ţară cât şi despre aparatul cu electroşocuri, toate identificate asupra sa de către organele de poliţie, inculpatul B.C.V. a declarat că le-a găsit în autoturismul marca BMW X6 pe care tocmai îl sustrăsese şi că le-a luat asupra sa.
Elementul comun care se remarca în cazul acestor documente, pe lângă faptul că ele au fost găsite toate asupra inculpatului B.C.V. este faptul că au fost pierdute sau sustrase în mun. Piteşti, localitatea de domiciliu a aceluiaşi inculpat.
Cât despre permisul numitului P.C.M., deţinătorul legal al autoturismului marca BMW X6 căruia i-a fost sustras prin violenţă vehiculul în seara zilei de
13.10.2010, în mun. Bucureşti de către 2 persoane rămase necunoscute şi care a fost identificat tocmai asupra inculpatului B.C.V. la scurt timp după ce însuşise acelaşi autoturism din posesia părţii vătămate S.C., acest aspect trebuie corelat cu informaţia cuprinsă în adresa Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Serviciul Furturi de Autovehicule nr. 273078 din 09.01.2011, respectiv, că o grupare infracţională identificată pe raza mun. Bucureşti în luna februarie 2010 era condusă de inculpatul G.I.C., din ea mai făceau parte alte 5 persoane printre care şi inculpatul
B.C.V. iar printre modurile de operare ale acesteia se număra şi acela de a vinde un autoturism de lux având montat un sistem GPS către un cumpărător de bună credinţă, după care autoturismul era sustras cu o altă cheie.
Fapta reţinută în sarcina inculpatului B.C.V. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în sensul că acesta a luat autoturismul marca BMW X6 din posesia părţii vătămate S.C. fiind ajutat, cu intenţie, de inculpaţii G.I.C., C.C.I. şi R.D.A., în timp ce se aflau într-un loc public, pe bd. Grănicerilor din oraşul Năsăud şi prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase.
Ajutorul primit de inculpatul B.C.V. de la inculpatul G.I.C. pentru a comite infracţiunea reţinută în sarcina sa, s-a manifestat atât înainte cât şi după săvârşirea furtului, după cum urmează: inculpaţii au plecat împreună din mun. Piteşti, la bordul autoturismului marca BMW 318, XX-12-XXX, deţinut de inculpatul G.I.C., au străbătut sute de km până în oraşul Năsăud unde inculpatul G.I.C. a localizat
autoturismul BMW X6, i-a dat cheia cu care inculpatul B.C.V. a descuiat şi pornit autoturismul sustras, după care s-a deplasat cu vehiculul BMW 318 cu nr. XX-12-XXX, înaintea autoturismului BMW X6, indicându-i astfel inculpatului B.C.V. traseul pe care urma să-l parcurgă.
Conform declaraţiilor inculpaţilor B.C.V. şi G.I.C., acesta din urmă avea interesul de a-şi recupera o sumă de bani dată cu împrumut părţii vătămate S.C..
Ajutorul dat de inculpatul C.C.I. s-a realizat prin faptul că acest inculpat a plecat din mun. Piteşti împreună cu inculpaţii B.C.V. şi G.I.C., deţinea permis de conducere categoria B şi putea conduce autoturismul BMW 318 cu nr. de înmatriculare XX-12-XXX, (lucru pe care l-a şi făcut ), s-a aflat tot timpul până la comiterea faptei în prezenţa inculpatului B.C.V. şi a inculpatului G.I.C., a asistat la discuţiile dintre cei doi şi în mod evident avea cunoştinţă despre ceea ce urma să se petreacă.
Inculpatul C.C.I. a coborât din autoturismul BMW 318 cu nr. de înmatriculare XX-12-XXX, în localitatea Salva, s-a deplasat câteva zeci de metri pentru a vedea ce se întâmplă cu inculpatul B.C.V. când acesta a fost oprit de organele de poliţie, s-a întors la autoturism şi a povestit celorlalţi 2 inculpaţi ce a văzut, după care au plecat.
Inculpatul R.D.A. s-a întâlnit cu ceilalţi 3 inculpaţi în mun. Oradea fiind de acord că parcurgă sute de km până în oraşul Năsăud alături de aceştia, a asistat la discuţiile purtate în interiorul autoturismului BMW 318 cu nr. de înmatriculare XX-12-XXX, a putut constata eforturile depuse de inculpatul G.I.C. pentru a localiza autoturismul marca BMW X6, s-a aflat la volanul autoturismului BMW 318 când acesta era parcat în dreptul Magazinului AXA din Năsăud, iar inculpatul B.C.V. sustrăgea autoturismul marca BMW X6 la o distanţă de maxim 100 metri şi a condus vehiculul BMW 318când aceasta rula în faţa autoturismului sustras, s-a aflat la volanul autoturismului BMW 318 când a staţionat o perioadă scurtă în loc. Salva şi apoi a plecat către Beclean.
De precizat că inculpatul G.I.C. avea permisul suspendat (conform propriilor declaraţii) iar inculpaţii ştiau de la bun început că merg la Năsăud după un autoturism, iar cineva, altul decât inculpatul B.C.V., trebuia să conducă autoturismul BMW 318 cu nr. de înmatriculare XX-12-XXX, ambii inculpaţi, atât C.C.I. cât şi R.D.A. fiind desemnaţi să îndeplinească această sarcină.
Având sprijinul celorlalţi inculpaţi, recurentul B.C.V. se putea concentra exclusiv pe sustragerea autoturismului BMW X6 şi avea siguranţa că prietenii săi sunt alături de el, în celălalt vehicul.
De altfel, inculpatul B. a declarat că îi era teamă de partea vătămată S.C., ştiind că se ocupă cu cămătăria şi că este o persoană violentă.
Toate bunurile descoperite asupra recurenţilor şi anume, aparate cu electroşocuri, recipiente cu piper, (spray), demonstrează faptul că aceştia s-au organizat în prealabil, împărţindu-şi sarcinile în interiorul grupului infracţional, după care au acţionat, punând în aplicare planul de însuşire al vehiculului părţii vătămate S..
Latura subiectivă a infracţiunii de furt calificat reţinută în sarcina inculpatului
B.C.V. este realizată sub forma intenţiei directe, fiind evident că acesta şi-a dat seama că ia autoturismul din posesia părţii vătămate, nu a avut consimţământul ei, iar însuşirea s-a realizat cu un scop nedrept.
Justificarea inculpaţilor B.C.V. şi G.I.C. în sensul că partea vătămată ar fi avut o datorie la ultimul dintre ei (un împrumut folosit la achiziţionarea BMW-ului X6) iar că însuşirea vehiculului s-ar fi făcut în acest scop, de dezdăunare a inculpatului G., va fi înlăturată ca neveridică, Curtea învederând următoarele:
Şi practica judiciară constantă a instanţei supreme atestă că activitatea inculpaţilor recurenţi se circumscrie laturii subiective a infracţiunii de furt “împrejurarea că inculpaţii se credeau îndreptăţiţi la luarea unor bunuri din posesia părţii vătămate, deoarece aveau de încasat o sumă de bani de la aceasta, condiţionând restituirea bunurilor de o împrejurare incertă — plata pretinsei datorii — este lipsită de relevanţă în ceea ce priveşte existenţa laturii subiective a infracţiunii de furt calificat şi nu înlătură intenţia de însuşire”.
În acelaşi sens, tot instanţa supremă a decis că “invocarea de către inculpat a unui drept asupra bunului sustras este irelevantă, valorificarea pretenţiilor patrimoniale nefiind permisă decât pe căile prevăzute de lege”.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o altă speţă a decis că “intenţia de furt există şi în situaţia în care autorul faptei a luat bunurile fără consimţământul proprietarului, sub pretext că acesta refuză să-i înapoieze o sumă de bani împrumutată”. Aceeaşi instanţă a statuat că “din punctul de vedere al realizării conţinutului infracţiunii de furt, nu interesează cui aparţine dreptul de proprietate sau de coproprietate asupra bunului, relevant fiind numai că, în momentul săvârşirii furtului, bunul se afla în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane; aşadar, urmărind să dobândească fără drept posesia unor bunuri din detenţia altuia, inculpatul acţionează cu intenţia de a fura”. Într-o altă decizie, instanţa supremă a învederat că “împrejurarea că inculpatul se credea îndreptăţit a i se restitui o sumă de bani de către partea vătămată, este fără relevanţă sub aspectul analizat şi nu exclude conştiinţa însuşirii pe nedrept a lucrurilor în cauză, atâta timp cât el cunoştea că partea vătămată are drept de proprietate asupra acelor lucruri şi le-a luat din posesia acesteia fără consimţământul său”.
Susţinerile inculpaţilor recurenţi, în sensul că deposedarea părţii vătămate S. nu s-a făcut în scopul însuşirii pe nedrept, ci pentru a recupera datoria victimei către inculpaţi, sunt contrazise de probe şi totodată, fără relevanţă în ce priveşte existenţa infracţiunii şi încadrarea ei juridică, restabilirea unor drepturi pretins încălcate neputându-se face prin acte de însuşire a bunului, ci numai pe căile prevăzute de lege.
Aşa fiind, Curtea reţine că fapta inculpatului B.C.V. care în ziua de 08.01.2011, ajutat de inculpaţii G.I.C., C.C.I. şi R.D.A., care aflându-se pe bulevardul Grănicerilor din oraşul Năsăud, prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, a sustras autoturismul marca BMW X6, în valoare de peste 200.000 lei, din posesia părţii vătămate S.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.”a”, ”e”, ”i”, alin. 4 Cod penal .
Nu va putea fi acceptată apărarea inculpaţilor, în sensul că valoarea autoturismului sustras este sub 200.000 lei, deoarece din adresa de la f.46
u.p.respectiv din factura nr.36 din 17.12.2010 întocmită de furnizorul SC D.U.S. SRL Bucureşti, rezultă că preţul vehiculului este de 223.200 lei. Mai mult, în faţa instanţei de judecată la f.874 din scriptul depus de distribuitorul BMW Autotransilvania rezultă că valoarea unui autoturism nou BMW X6 an de fabricaţie 2009, este de 64.498 euro având TVA inclus. Pentru aceste considerente, nu se va schimba încadrarea juridică în forma furtului calificat fără reţinerea agravantei de la alin.4 al art.209 C.pen. Nu va putea fi avută în vedere expertiza depusă la dosar în faţa judecătoriei întrucât proba ştiinţifică nu are o bază legală, expertul aplicând la modul de calcul al valorii autovehiculului, coeficienţi de piaţă, nereglementaţi printr-un text
legal. Mai mult, coeficientul de uzură al autoturismului, nu este dovedit printr-un mod de calcul legal avut în vedere de către acesta şi care să poată fi supus cenzurii de către organele judiciare.
Aşa fiind, proba ştiinţifică vizând modul de calcul al valorii autovehiculului, va fi înlăturată ca neconcludentă, nepertinentă, ea necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă ataşate dosarului.
Fapta reţinută în sarcina inculpatului G.I.C., aceea de complicitate la furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, este probată prin: inculpatul G.I.C. a venit în oraşul Năsăud împreună cu inculpatul B.C.V. şi cu ceilalţi doi inculpaţi la bordul autoturismului BMW 318, XX-12-XXX, deţinut de primul inculpat, folosindu-se de un laptop conectat la internet cu ajutorul căruia a accesat aplicaţia Google Earth şi a introdus coordonatele geografice obţinute de la sistemul GPS montat pe autoturismul BMW X6 cu ajutorul telefonului Nokia 1800 identificat de organele de poliţie asupra sa, a localizat autoturismul BMW X6 şi i-a dat o cheie de contact inculpatului B.C.V. cu care acesta a sustras autoturismul din posesia părţii vătămate S.C..
Inculpatul G.I.C. a susţinut că îl împrumutase pe S.C. cu suma de 25.000 euro la momentul achiziţionării de către acesta a autoturismului BMW X6 şi că partea vătămată nu i-a mai restituit banii aşa cum se înţeleseseră, astfel că a venit în oraşul Năsăud pentru a discuta cu victima dar nu a contactat-o şi nici nu s-a deplasat la domiciliul său, în schimb a localizat autoturismul şi i-a dat o cheie inculpatului
B.C.V., cu care acesta a sustras autoturismul.
Astfel, împrejurarea că inculpatul G.I.C. i-a dat lui S.C. suma de 25.000 euro este confirmată de inc.B.C.V. şi de martorul U.C.M., prieten al celor 2 inculpaţi dar negată vehement de partea vătămată. Nu există un act notarial care să confirme acest împrumut, nici măcar o chitanţă de mână, nimic, în condiţiile în care suma de 25.000 euro ar proveni, după cum susţine inculpatul G.I.C. din ipotecarea unui imobil şi a unui teren, ambele din mun. Piteşti.
Pentru dovedirea provenienţei sumei pe care a împrumutat-o lui S.C., inculpatul G.I.C. a prezentat instanţei două contracte de împrumut cu garanţie imobiliară autentificate la notar, în legătură cu care instanţa de fond a reţinut următoarele: ambele contracte sunt încheiate, în calitate de debitori, de părinţii inculpatului G.I.C., ambele sunt în valoare de 35.000 euro şi au termen de restituire 30 de zile de la momentul autentificării, unul este legalizat la data de 25.03.2009 cu garanţia unui teren de 509 mp din mun. Piteşti, cel de-al 2-lea este autentificat în data de 07.10.2010 cu garanţia apartamentului de 3 camere situat la adresa de domiciliu a inculpatului G.I.C. şi unde locuieşte mama acestuia şi în prezent.
Nu rezultă de nicăieri dacă banii împrumutaţi de părinţii inculpatului G.I.C. se aflau în posesia şi la dispoziţia acestuia în luna decembrie 2010.
Inculpatul G.I.C. este singurul dintre inculpaţi care vorbeşte despre sistemul GPS montat pe autoturismului BMW X6, recunoaşte că a trimis sms-uri de pe telefonul său către acest sistem şi că a introdus coordonatele primite în aplicaţia Google Earth pentru a localiza autoturismul sustras şi susţine că a aflat de existenţa acestui sistem şi de numărul de telefon care îl accesa, de la persoana care i-ar fi vândut autoturismul părţii vătămate S.C., în mun. Piteşti.
Cheia cu care inculpatul B.C.V. a descuiat şi pornit autoturismul marca BMW X6 în momentul în care l-a sustras i-a fost dată de inculpatul G.I.C. care susţine că această cheie o are tocmai de la S.C., care i-a dat-o ca o garanţie a returnării sumei de
25.000 euro. Partea vătămată neagă însă această împrejurare.
Inculpaţii B.C.V., G.I.C. şi C.C.I. au plecat din mun. Piteşti la bordul autoturismului marca BMW 318 cu nr. XX-12-XXX, deţinut de inculpatul G.I.C., s-au
deplasat în mun. Oradea unde s-au întâlnit cu inculpatul R.D.A. şi toţi patru au ajuns în oraşul Năsăud cu acelaşi autoturism.
După ce inculpatul B.C.V. a sustras autoturismul marca BMW X6 şi se deplasa pe relaţia Năsăud-Salva, în faţa sa, rula autoturismul marca BMW 318, XX-12-XXX, în care se aflau ceilalţi 3 inculpaţi.
Punerea la dispoziţie a autoturismului marca BMW 318 pentru a ajunge la locul faptei şi a pleca de acolo este evident o altă formă în care inculpatul G.I.C. l-a ajutat pe inculpatul B.C.V. să comită infracţiunea de furt calificat.
Inculpatul G.I.C. l-a ajutat pe inculpatul B.C.V. şi prin prezenţa sa, şi a celorlalţi 2 inculpaţi care au venit în oraşul Năsăud la rugămintea lui, în apropierea locului comiterii faptei, având în vedere că recurenţii de mai sus l-au perceput pe S.C.
ca fiind o persoană periculoasă ( ” am vrut totodată să evit un scandal deoarece
ştiam că este ( S.C. ) cetăţean rrom şi era posibil să denatureze o eventuală discuţie” -inculpatul G.I.C. - fila 231 ).
La percheziţia domiciliară efectuată de organele de poliţie la locuinţa inculpatului G.I.C. a fost identificat un permis de conducere pe numele M.N. şi un certificat de înmatriculare seria 007707108 care prezenta urme de ştergere ale menţiunilor privind datele autovehiculului.
Din cercetările efectuate s-a stabilit că permisul de conducere pe numele M.N. a fost sustras în ziua de 27.12.2008 din localitatea Bolintin Deal, jud. Giurgiu împreună cu autoturismul marca BMW 320i de către persoane necunoscute.
Inculpatul a susţinut că permisul de conducere emis pe numele M.N. l-a găsit într-un autoturism marca BMW fabricat în 1994 şi cumpărat de el la sfârşitul anului 2008 din mun. Piteşti.
Referitor la certificatul de înmatriculare seria 007707108 care prezenta urme de ştergere ale menţiunilor privind datele autovehiculului inculpatul G.I.C. a declarat : ”despre acest document nu pot da relaţii” - fila 629.
Luând în considerare telefoanele mobile, cartelele telefonice, documentele personale (permise, cărţi de identitate), documentele de identificare auto, spray-urile cu piper, aparatul cu electroşocuri, carcasele de chei tip BMW, mănuşile din material textil, toate identificate asupra inculpaţilor, sistemul GPS instalat fraudulos pe autoturismul marca BMW X6, înscrisurile privind achiziţionarea BMW-ului X6 şi actele de provenienţă a acestuia, puse la dispoziţia organelor de cercetare penală de către partea vătămată şi care ridică suspiciuni majore şi evidente că sunt false, instanţa de recurs ajunge la aceeaşi concluzie cu a primei instanţe vizând vinovăţia deplină a recurenţilor în faptele de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave.
Aşa fiind, în mod judicios s-a reţinut şi în sarcina inculpatului G. complicitatea la furt calificat prev.de art.26 raportat la art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.”a”, ”e”, ”i”, alin. 4 Cod penal, constând în aceea că la data de 08.01.2011, fiind pe bulevardul Grănicerilor din oraşul Năsăud, împreună cu inculpaţii C.C.I. şi R.D.A., l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul B.C.V. ca prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, să sustragă autoturismul marca BMW X6, în valoare de peste
200.000 lei, din posesia părţii vătămate S.C...
Complicitatea la furt calificat reţinută în sarcina inculpatului C.C.I. se probează cu: ajutorul dat cu intenţie inculpatului B.C.V. de a sustrage autoturismul marca BMW X6 din posesia părţii vătămate S.C., prin deplasarea din mun. Piteşti până în oraşul Năsăud împreună cu acesta şi cu inculpatul G.I.C., a condus autoturismul marca BMW 318 cu nr. de înmatriculare XX-12-XXX, pe anumite porţiuni din drumul parcurs până în oraşul Năsăud, a fost tot timpul în prezenţa celor 2 inculpaţi şi era la curent cu planurile acestora, fiind în cunoştinţă de cauză referitor la infracţiunea ce urma a fi comisă. De asemenea, în momentul în care inculpatul
B.C.V. sustrăgea autoturismul marca BMW X6 se afla împreună cu ceilalţi 2 inculpaţi la o distanţă de sub 100 metri în autoturismul marca BMW 318, iar după ce inculpatul B.C.V. a fost oprit de organele de poliţie în localitatea Salva, inculpatul
C.C.I. a coborât din vehiculul în care se afla, s-a deplasatînapoi câteva zeci de metri pentru a vedea ce i se întâmplă primului inculpat, s-a întors la autoturismul din care a coborât, a povestit ce văzuse celorlalţi 2 inculpaţi, după care au părăsit zona.
La controlul corporal efectuat de organele de poliţie asupra inculpatului C.C.I. la momentul depistării în mun. Reghin au fost identificate 2 telefoane mobile Nokia, unul cu cartelă Orange şi unul cu cartelă Cosmote, ambele cu acumulator, o pereche de mănuşi din material textil, un spray cu piper şi permisul de conducere al inculpatului.
În primele declaraţii consemnate la organele de cercetare ale poliţiei judiciare şi în faţa instanţei cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă, inculpatul C.C.I. a declarat că a plecat din mun. Piteşti în seara zilei de 07.01.2011 doar împreună cu inculpatul G.I.C. la bordul autoturismului marca BMW 318, XX-12-XXX, pe care l-a condus până în mun. Oradea unde s-au întâlnit cu inculpatul R.D.A. şi care a condus apoi autoturismul spre Cluj Napoca - Reghin, perioadă în care el a dormit, trezindu-se cu puţin timp înainte de a fi opriţi de organele de poliţie din mun. Reghin. Nu a fost în oraşul Năsăud, nu l-a văzut pe inculpatul B.C.V.,şi îl cunoaşte din mun. Piteşti, fiind vecin de bloc, dar nu are nicio legătură cu furtul autoturismului marca BMW X6.
În faţa instanţei de fond, inculpatul C.C.I. şi-a schimbat declaraţia susţinând că a plecat din mun. Piteşti împreună cu inculpatul G.I.C. şi cu inculpatul B.C.V., s-au deplasat în mun. Oradea unde s-au întâlnit cu inculpatul R.D.A., îndreptându-se spre Năsăud.
Inculpatul C.C.I. a susţinut că a condus autoturismul marca BMW 318 cu nr. de înmatriculare XX-12-XXX, de la Bistriţa la Năsăud, şi apoi prin această localitate, că a văzut când inculpatul B.C.V. a coborât din autoturism şi a mai susţinut că inculpatul G.I.C. i-a spus acestuia să-l caute pe S.C., el şi cu ceilalţi doi inculpaţi încercând să facă acelaşi lucru, plimbându-se cu maşina prin oraş. Deodată au ieşit din Năsăud şi au văzut un autoturism marca BMW X6 oprit de poliţie, şi că inculpatul G.I.C. ar fi spus că inculpatul B.C.V. a comis o greşeală, apoi au continuat drumul, a oprit autovehiculul în care se aflau, după care au decis să plece către mun. Piteşti, fiind opriţi de poliţie în mun. Reghin.
Probele dosarului atestă că inculpatul C.C.I. a fost implicat alături de ceilalţi doi inculpaţi, B.C.V. şi G.I.C., în săvârşirea infracţiunii de furt calificat, încă de la momentul deplasării din mun. Piteşti. Unul dintre motivele pentru care a fost luat alături de cei 2 inculpaţi este acela de a avea cine să conducă autoturismul marca BMW 318 cu nr.XX-12-XXX, după ce vehiculul marca BMW X6 era sustras, dovadă în sensul acesta este tocmai atitudinea inculpaţilor de a nu lua legătura telefonic sau în orice alt mod cu S.C..
Un alt motiv pentru care inculpatul C.C.I. a ajuns în oraşul Năsăud, este acela de a le acorda ajutorinculpaţilor B.C.V. şi G.I.C. dacă lucrurile ar fi luat o întorsătură violentă, în cazul confruntării cu S.C., dovadă fiind spray-ul cu piper identificat de organele de poliţie asupra sa.
Referitor la sistemul GPS şi la accesarea lui de către inculpatul G.I.C., inculpatul C.C.I. susţine că nu cunoaşte nimic şi că nu l-a văzut pe inculpatul G.I.C. folosind laptopul, susţinere care va fi înlăturată de către Curte ca neveridică, deoarece cei doi recurenţi se aflau în acelaşi autovehicul, activitatea derulată de fiecare dintre ei putând fi observată de celălalt.
După comiterea faptei de către inculpatul B.C.V., autoturismul marca BMW model 318 cu nr. de înmatriculare XX-12-XXX, în care se afla şi inculpatul C.C.I. a rulat din oraşul Năsăud către localitatea Salva în faţa autoturismului marca BMW X6, iar după ce acesta a fost oprit de un echipaj de poliţie, lucru observat de ceilalţi 3 inculpaţi ocupanţi ai autoturismului BMW 318, inculpatul R.D.A. care îl conducea, l-a oprit în faţa imobilului cu nr. 699B, proprietate a martorei L.V..
Martora L.V. l-a indicat pe inculpatul C.C.I., ca fiind cel care a coborât din autoturism, s-a îndepărtat şi, apoi, a revenit la acesta. Aceeaşi martoră susţine că inculpaţii au devenit foarte agitaţi atunci când recurentul C.C.I. le-a povestit ce a văzut că i se întâmplă inculpatului B.C.V. şi au plecat de la locul respectiv.
Afirmaţiile martorei L.V. sunt confirmate de fratele său, martorul L.D. care se afla în ziua de 08.01.2011, în intervalul orar 16:20-16:30, la locuinţa surorii lui situată în localitatea Salva, nr. 699B, în faţa căreia au oprit autoturismul marca BMW 318, XX-12-XXX, inculpaţii G.I.C., R.D.A. şi C.C.I..
Activitatea inculpatului C.C.I. care în ziua de 08.01.2011, fiind pe bulevardul Grănicerilor din oraşul Năsăud, împreună cu inculpaţii G.I.C. şi R.D.A., l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul B.C.V. ca prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, să sustragă autoturismul marca BMW X6, în valoare de peste
200.000 lei, din posesia părţii vătămate S.C., întruneşte elementele complicităţii la furt calificat prev. de art. 26 raportat la art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.”a”, ”e”, ”i”, alin. 4 Cod penal.
Referitor la activitatea infracţională a inculpatului R.D.A. se constată următoarele:recurentul s-a întâlnit cu ceilalţi 3 inculpaţi în cursul nopţii de 7/8.01.2011, la marginea mun. Oradea, la acel moment el cunoscându-l doar pe inculpatul G.I.C. cu care, dorea să deschidă un restaurant în Germania. După ce a discutat un timp cu inculpatul G.I.C., inculpatul R.D.A. s-a decis să se deplaseze cu aceştia către oraşul Năsăud.
Apărarea inculpatului R. chiar şi în faţa Curţii de Apel, unde a fost ascultat nemijlocit şi prin care relevă că s-a hotărât să se deplaseze cu ceilalţi recurenţi până la Bistriţa, întrucât datorită faptului că era în stare de ebrietate, se temea de un scandal conjugal, nu poate fi primită, fiind dată de complezenţă şi pentru a scăpa de răspunderea penală ce-i incumbă.
În acelaşi sens trebuie interpretată şi declaraţia dată în faţa organelor de
poliţie.
În faţa instanţei de judecată, cu prilejul soluţionării propunerii de arestare, inculpatul R.D.A. admite că a fost contactat de inculpatul G.I.C. cu care s-a întâlnit în apropiere de mun. Oradea şi că a fost de acord să-l însoţească pe acesta până la Târgu Mureş. A aflat pe drum că inculpatul G.I.C. are de recuperat o sumă de bani de la cineva din oraşul Năsăud. Apoi, a precizat că a venit în Bistriţa cu soţia şi cumnatul său cu un autoturism marca Peugeot alb iar în acest oraş s-a urcat în autoturismul în care se afla inculpatul G.I.C. şi o altă persoană. În final, a refuzat să semneze declaraţia.
Curtea reţine că probele dosarului, cele testimoniale şi ştiinţifice, relevă că inculpatul R.D.A. s-a deplasat cu ceilalţi 3 inculpaţi din mun. Oradea până în oraşul Năsăud la rugămintea inculpatului G.I.C. ştiind ce intenţionează acesta să facă, a fost prezent în autoturism când inculpatul G.I.C. a accesat aplicaţia Google Earth şi a localizat autoturismului marca BMW X6, deşi neagă că l-ar fi văzut pe acesta folosind laptopul, s-a aflat în autoturismul marca BMW 318 cu nr.XX-12-XXX, când inculpatul B.C.V. a sustras autoturismul marca BMW X6, la o distanţă de maxim 100 de metri de locul în care se afla parcat autoturismul deţinut de partea vătămată S.C., a condus autoturismul marca BMW 318 către localitatea Salva, a oprit vehiculul în faţa
imobilului martorei L.V., l-a aşteptat pe inculpatul C.C.I. să vină şi să povestească ce a observat că i se întâmplă inculpatului B.C.V., după care s-a deplasat către Beclean.
Curtea reţine că activitatea infracţională a inculpatului R.D.A. constituie complicitate la furt calificat cu consecinţe deosebit de grave prev.de art.26 C.pen.rap.la art.208 alin.1, 209 lit.a,e,i şi alin.4 C.pen.cu aplic.art.37 lit.b C.pen.deoarece:
Complicitatea este caracterizată printr-o activitate de ajutorare, de înlesnire, legată în mod mijlocit şi indirect de cea care constituielatura obiectivă a infracţiunii, unită cu intenţia de a ajuta, a înlesni comiterea unei infracţiuni. Potrivit instanţei supreme „este complice la infracţiunea de furt calificat acela care, consimţind să dea ajutor autorului pentru săvârşirea faptei, a cunoscut activitatea pe care trebuia să o presteze, deci putea şi trebuia să-şi dea seama că participă la înfăptuirea unei infracţiuni”. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că „nu există complicitate decât dacă cel care ajută sau înlesneşte săvârşirea unei infracţiuni are reprezentarea că fapta sa va constitui un ajutor dat autorului în comiterea acelei infracţiuni şi doreşte producerea acestui rezultat sau acceptă eventualitatea sa”.
Practica judiciară este unanimă când relevă că „pentru existenţa complicităţii nu este necesară o înţelegere, prealabilă sau concomitentă, între autor şi complice; ceea ce se cere, sub aspect subiectiv, este numai ca respectivul complice să fi cunoscut ceea ce urmăreşte autorul şi să fi voit să-l ajute, dorind sau acceptând rezultatul infracţiunii la a cărei săvârşire a contribuit”.
De asemenea, instanţele au statuat că „o persoană poate fi considerată complice numai atunci când prin activitatea sa intenţionată a contribuit la săvârşirea faptei stabilită în sarcina autorului; nimeni nu poate fi tras la răspundere penală, ca şi complice, pentru o faptă a autorului - fără nicio legătură cu activitatea sa - pe care nu a cunoscut-o şi nu a prevăzut-o. Simpla prezenţă a unei persoane la locul săvârşirii infracţiunii nu este suficientă pentru a se conchide că prin aceasta ea ar fi intenţionat să înlesnească sau să ajute la comiterea infracţiunii, din moment ce nu s-a stabilit că ar fi cunoscut sau prevăzut intenţia autorului”. Practica judiciară a relevat că „pentru existenţa complicităţii nu este suficient un act material de natură să ajute la săvârşirea unei infracţiuni, ci mai trebuie ca acesta să fie făcut cu intenţia de a ajuta la săvârşirea infracţiunii respective. Învinuirea de complicitate este neîntemeiată dacă în cauză se stabileşte că inculpatul a contribuit în mod obiectiv la infracţiunea săvârşită de autor, fără însă să fi cunoscut intenţia infracţională a acestuia. Prevederea, ca element al intenţiei complicelui, trebuie să cuprindă, în primul rând, toate împrejurările de fapt care formează latura obiectivă a conţinutului infracţiunii săvârşite de autor, iar, în al doilea rând, legătura cauzală dintre propriile sale acţiuni şi infracţiunea comisă de autor. Pe baza celui de al doilea element, intenţia complicelui trebuie să conţină conştiinţa acestuia că acţiunile sale creează condiţiile necesare, care dau autorului, posibilitatea de a săvârşi infracţiunea. Intenţia poate fi directă, când se doreşte survenirea rezultatului şi indirectă, când se admite în mod conştient intervenirea lui”.
Literatura a statuat că „sub aspectul existenţei complicităţii nu interesează dacă acel complice a avut sau nu vreun folos în schimbul ajutorului pe care l-a dat autorului la săvârşirea infracţiunii”. Nu în ultimul rând, practica a relevat că „există complicitate, sub aspectul laturii subiective şi atunci când complicele, fără a fi dorit rezultatul infracţiunii comise de autor, a prevăzut producerea lui şi l-a acceptat. În toate cazurile, indiferent de forma concretă în care se săvârşeşte complicitatea, înţelegerea între complice şi autor, trebuie să fie anterioară sau cel mult, concomitentă săvârşirii faptei”.
Aşa fiind, Curtea apreciază că fapta inculpatului R.D.A. care în ziua de
08.01.2011, fiind pe bulevardul Grănicerilor din oraşul Năsăud, împreună cu inculpaţii G.I.C. şi C.C.I., l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul B.C.V. ca prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, să sustragă autoturismul marca BMW X6, în valoare de peste 200.000 lei, din posesia părţii vătămate S.C., întruneşte elementele constitutive a faptei pentru care a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul parchetului.
Fiind dovedită fără echivoc vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor deduse judecăţii, Curtea nu va accepta solicitarea recurenţilor de a se dispune achitarea lor în temeiul art.10 lit.c C.proc.pen., deoarece evidenţa identităţii dintre autorii infracţiunii şi persoana inculpaţilor este indubitabilă, astfel că va trece la individualizarea judiciară a sancţiunilor ce se impun pentru reeducarea acestora conform art.72 şi 52 C.pen.
Potrivit art. 72 din Codul penal, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Sub aspectul individualizării pedepselor în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii lor, dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor B.C.V., G.I.C., C.C.I., care au avut o atitudine parţial sinceră cu privire la faptele comise, nu posedă antecedente penale, aşa cum rezultă din fişele de cazier, au colaborat cu organele judiciare, conform apărărilor formulate, astfel că în sarcina acestora instanţa de recurs apreciază ca fiind oportună reţinerea circumstanţelor atenuante vizate de art.74 lit.a C.pen.
În privinţa inculpatului R.DA., care se află în stare de recidivă postexecutorie, Curtea va reţine circumstanţele atenuante vizate de art.74 lit.c C.pen.constând în comportarea sinceră în cursul procesului şi înlesnirea descoperirii participanţilor la infracţiune, condiţii în care se va da eficienţa cuvenită împrejurărilor favorabile stabilite în sarcina recurenţilor, cu consecinţa scăderii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând
constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, art. - 52 alin. l -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni".
La individualizarea tratamentului penal, instanţa de recurs trebuie să efectueze o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen.
Pentru determinarea gradului de pericol social se ţine cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni. Apoi, se valorifică acest grad ţinându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.
Orice sancţiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcţie de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
Dar, fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorilor.
În speţă, Judecătoria Năsăud, i-a condamnat pe inculpaţi la pedepse severe, care în urma admiterii recursurilor acestora conform art.385/15 pct.2 lit.d, vor fi redusede către Curte după cum urmează: pentru inculpatul B.C.V., se va aplica pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzutăde art.208 alin.1, art.209 alin.1, lit. a, e şi i , alin.4 C.p. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a şi art. 76 alin. 1 lit. a şi alin. 2 C.p.; pentruinculpatul G.I.C., pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiuneade furt calificat prevăzutăde art. 26 C.p. raportat la art. 208 alin.1,art. 209 alin.1, lit. a, e şi i , alin.4 C.p. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a şi art. 76 alin. 1 lit. a şi alin. 2 C.p.; pentru inculpatul R.D.A., pedeapsa de 8 aniînchisoare pentru săvârşirea complicităţiila infracţiunea defurt calificat prevăzutăde art. 26 C.p. raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, e şi i, alin.4 C.p. cu aplicarea art. 74 lit. c , 76 lit. aC.p. şi 37 lit. b C.p.; pentruinculpatul C.C.I., pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea defurt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1art. 209 alin. 1, lit. a, e şi i, alin.4 C.p. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a şi art. 76 alin. 1 lit. a şi alin. 2 C.p.
În baza art. 71 alin. 1 şi 2 C.p. se vor aplica inculpaţilor pedepsele accesorii
prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a şi lit. b C.p.
În baza art. 88 Cod Penal se va deduce din durata pedepselor aplicate
inculpaţilor reţinerea şi arestul preventiv al fiecăruiaîncepând cu data de 08.01.2011 şi până la zi.
Solicitarea procurorilor de aplicare a unei pedepse majorate, inculpatului B. cu păstrarea modului de executare,relevă caracterul inadecvat al unei asemenea sancţiuni, ce ar genera serioase rezerve în legătură cu posibilităţile reale a scopului preventiv şi educativ prevăzut de lege, astfel că aceasta nu va putea fi admisă.
Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei, este esenţial condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanţei
judecătoreşti datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei şi periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, şi durata sancţiunii şi natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art.72 C.pen., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a sancţiunii afectează temeinicia şi legalitatea hotărârilor judecătoreşti de condamnare.
În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, a pus în evidenţă caracterul just al sancţiunilor aplicate, dar mai ales al modalităţii de executare a acestora, de către Curtea de Apel, instanţa acordând cuvenita semnificaţie unor împrejurări ale dosarului, respectiv că inculpaţii B., G. şi C. nu posedă antecedente penale, au manifestat parţială sinceritate şi regret, sunt elemente tinere, necăsătoriţi, fără copii minori, astfel că aplicarea unor pedepse exagerate, la prima încălcare a legii penale ar avea consecinţe extrem de nefavorabile, greu de evaluat, faţă de circumstanţele reale ale faptelor şi raportat la cele personale ale inculpaţilor.
În sfârşit, ţinând seama şi de intervalul de timp însumând 1 an şi 2 luni de la comiterea faptei şi până la soluţionarea recursului, există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepsei poate fi atins şi în condiţiile recunoaşterii circumstanţelor atenuante, nefiind necesară majorarea cuantumului sancţiunii pentru inculpatul B..
Nu va putea fi onorată nici solicitarea procurorilor de aplicare faţă de inculpaţii recurenţi a pedepselor complementare a interzicerii unor drepturi, întrucât conform art.76 alin.3 C.pen.”când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru fapta săvârşită, poate fi înlăturată”.
Reinserţia socială reală şi pozitivă a inculpaţilor nu va putea fi realizată decât prin executarea pedepselor într-un loc de detenţie, fiind exclusă, faţă de gravitatea deosebită a faptelor şi valoarea prejudiciului cauzat părţii vătămate, suspendarea condiţionată a sancţiunilor aplicate acestora conform art.81 C.pen.
Latura civilă a fost nelegal rezolvată de către instanţa de fond:
Susţinerile părţii vătămate S.C. în sensul că a cumpărat autoturismul BMW X6 la un târg public cu profil auto, din Piaţa Vitan din Bucureşti, se coroborează cu declaraţiile martorului S.D., care a asistat la tranzacţie.
Buna credinţă a cumpărătorului în perfectarea convenţiei de vânzare-cumpărare este probată prin faptul că el a încheiat cu vânzătorul un contract pentru înstrăinarea unui autoturism folosit, iar apoi în schimbul remiterii preţului convenit, el a primit de la vânzător certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a autovehiculului, factură şi chitanţă pentru suma plătită, precum şi o cheie de contact, vânzătorul susţinând că cea de a doua cheie a pierdut-o. De asemenea, partea vătămată a comparat seria de identificare a autoturismului înscrisă în acte cu cea poansonată pe şasiul caroseriei, constatând că acestea corespund, precum şi numărul de înmatriculare. Toate aceste documente au fost de natură să-i creeze cumpărătorului convingerea că vânzarea-cumpărarea se realizează în condiţii de legalitate, pierderea uneia dintre cheile de contact, nefiind un lucru neobişnuit. La dosar nu există dovezi în sensul că în momentul cumpărării autoturismului partea vătămată S.C. ar fi ştiut că acesta este furat şi nu poate face obiectul unei asemenea tranzacţii. În aceste condiţii, buna lui credinţă nu poate fi înlăturată, iar potrivit art.1909 C.civ., vechea reglementare, „posesia de bună credinţă a unui bun îl apără pe posesor întocmai ca şi pe proprietar”. Dată fiind buna credinţă a părţii vătămate S. la achiziţionarea autoturismului BMW X6, organele de urmărire penală prin ordonanţa
din 14.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud au stabilit obligaţia acestuia de a-l păstra în custodie şi de a nu-l înstrăina până la finalizarea cauzei.
Raporturile dintre partea civilă SC R.G. SRL (deţinătoarea legală a vehiculului BMW X6) şi inculpaţi, în procesul de faţă, nu pot fi analizate, aceasta nici nu a fost introdusă în speţă prin rechizitoriu, ele putând face obiectul unei acţiuni civile în despăgubiri, faţă de soluţionarea prin prezenta decizie a laturii penale a cauzei, care a statuat vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunii de furt calificat a autoturismului reclamat. Pentru aceleaşi argumente nu au fost onorate nici solicitările acestei părţi civile privind obligarea inculpaţilorla plata sumei de 86.858 euro, reprezentând contravaloarea asigurării achitată de firmă pentru vehicul.
Având în vedere că repararea pagubei cauzată părţii civile S. este posibilă prin restituirea în natură a bunului, acesta aflându-se în custodia victimei, Curtea va aprecia ca fondate recursurile atât a Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, cât şi a părţii vătămate conform art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen., va casa sentinţa judecătoriei şi va dispune restituirea în natură către partea civilă S.C. a autoturismului marca BMW X6 cu seria şasiu WBAFGxxxxxxxxxxx an de fabricaţie 2009, aflat în custodia sa, şi va înlătura dispoziţia de restituire a acestui autoturism către partea civilă SC R.G. SRL, criteriul echităţii trebuind a fi avut în vedere de către instanţa de recurs, el presupunând existenţa unei corespondenţe între prejudiciu şi dimensiunea despăgubirii. (cauza Comingersoll c/a Portugaliei 2004).
De asemenea, este fondată şi solicitarea părţii civile de obligare în solidar a inculpaţilorla plata daunelor cauzate de imposibilitatea folosirii autoturismului sustras şi a plăţii contravalorii motorinei achitate martorului B.C.C., care l-a transportat în cursul anului 2011, cu diferite ocazii, la mai multe târguri prin ţară,pentru a-şi vinde marfa (haine de piele şi blană).
Aşa fiind, în baza art.14, 346 C.proc.pen.rap.la art.998 C.civ., Curtea va obliga inculpaţiiB.C.V., G.I.C., R.D.A., C.C.I. să-i plătească în solidar părţii civile S.C. suma de 10.840 leidespăgubiri civile. (lipsa de uz a autovehiculului şi contravaloarea motorinei achitată martorului B.).
În privinţa daunelor morale cerute, Curtea apreciază solicitarea ca nefondată, întrucât orice sustragere a unui bun material din patrimoniul persoanei fizice, implică o suferinţă a acesteia, inerentă dispariţiei lucrului, dar care nu dă dreptul unei reparaţii nepatrimoniale. Nu se poate susţine că partea civilă ar fi un colecţionar de obiecte de artă, iar colecţiile sustrase reprezintă valori spirituale superioare daunelor materiale, doar în aceste condiţii lipsirea victimei de aceste lucruri ar reprezenta un prejudiciu moral, cauzat prin lezarea sentimentelor sale faţă de artă. Întrucât în speţă, nu s-a dovedit cauzarea unui asemenea prejudiciu moral părţii civile, Curtea va respinge cererea acesteia de obligare a inculpaţilor la plata daunelor morale în sumă de 10.000 lei.
Câtă vreme recursul părţii civile S.C. a fost admis, Curtea va respinge solicitarea acestuia de obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare.
Cu privire la cererea Parchetului şi a inculpatului G. de restituire în natură a autoturismului marca BMW 318 seria şasiu WBAVCxxxxxxxxxxxx cu numărul de înmatriculare BC-27- MKW, Curtea reţine că potrivit art.317 C.proc.pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare al instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.
Este de remarcat că prin dispozitivul rechizitoriului a fost introdusă ca parte civilă doar S.C., astfel că statuarea instanţei în sensul atribuirii în natură a vehiculului de mai sus, numitului M.V.G., proprietar al autoturismului, persoană faţă de care nu s-a desfăşurat procesul penal, apare ca nelegală. Corespunde realităţii că în cursul anului 2010, M.V.G. a cumpărat autoturismul BMW 318, ce a fost înmatriculat pe
numele fiului său M.V.G., deoarece dorea să i-l dea cadou. În luna decembrie 2010 M.V. a acceptat oferta de cumpărare a vehiculului din partea inculpatului G., ocazie cu care acesta i-a precizat că intenţionează să revândă acel autoturism, astfel că va fi contactat de noul proprietar, pentru întocmirea formalităţilor de înmatriculare, pe numele celui din urmă.
Art.1252 C.civ., precizează că „vânzarea-cumpărarea este perfectă de îndată ce părţile s-au înţeles asupra lucrului şi a preţului, chiar dacă bunul sau plata nu s-a realizat în momentul încheierii contractului”.
Aşa fiind, în momentul în care M.V. a cumpărat autoturismul BMW 318, a devenit proprietar al acestuia, fiind fără relevanţă împrejurarea că vehiculul a fost înmatriculat pe numele fiului său, calitate pe care şi-a păstrat-o până în momentul în care cumpărătorul a convenit cu inculpatul G. să vândă şi respectiv să cumpere autoturismul de mai sus.
Chiar dacă în cursul procesului prezent, inculpatul G. nu a făcut dovada contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numitul M.V.G., în condiţiile în care el deţinea atât autoturismul cu cheia de contact cât şi certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a vehiculului, acestea atestă dreptul său de proprietate asupra autoturismului marca BMW 318 seria şasiu WBAVCxxxxxxxxxxxx cu numărul de înmatriculare BC-27- MKW, prin raportare şi la disp.art.10 alin.5 din OG 78/2000 privind omologarea şi eliberarea cărţii de identitate ce prevăd că „la înstrăinarea vehiculului ultimul proprietar al acestuia are obligaţia de a transmite dobânditorului cartea de identitate”.
Nu în ultimul rând, existenţa sau inexistenţa dreptului de proprietate al inculpatului G. asupra autoturismului de mai sus, nu a făcut obiectul laturii civile a prezentului proces penal, astfel că atribuind vehiculul numitului M.V.G. şi recunoscând acestuia din urmă dreptul de proprietate asupra bunului, prima instanţă a depăşit limitele principiului disponibilităţii, aplicabil şi cu ocazia judecării laturii civile a unei cauze penale, conferind un drept unei persoane care nici nu-l solicitase, şi nici nu era parte în dosar.
Aşa fiind, solicitările procurorului şi aleinculpatului G. fiind întemeiate, recursurile vor fi admise conform art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen., şi Curtea va dispune restituirea către inculpatul G.I.C. a autoturismului marca BMW 318 seria şasiu WBAVCxxxxxxxxxxxx cu numărul de înmatriculare BC-27- MKW.
Va respinge totodată cererea părţii civile S.C. de instituire a sechestrului asigurător asupra acestui autoturism, înlăturând atribuirea în natură a acestui vehicul către M.V.G., câtă vreme partea civilă S. şi-a recuperat paguba, prin restituirea în natură a vehiculului, însuşit pe nedrept de către inculpaţi.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate. (Judecător Delia Purice)
