VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ. FAPTĂ CARE NU PREZINTĂ GRADUL DE PERICOL SOCIAL AL UNEI INFRACŢIUNI.
| Comentarii |
|
în cazul unui accident rutier, inexistenţa unui raport de cauzalitate între acesta şi decesul victimei, deşi aceasta a necesitat 80 zile îngrijiri medicale, viteza redusă cu care a circulat inculpatul, încălcările majore ale regulilor de circulaţie de către victimă, temeiul achitării este art.10 lit.b1 C.pr.pen. şi nu art.10 lit.d C.pr.pen., iar condiţiile aplicării art.181 C.pen., trebuie să fie întrunite cumulativ şi motivate ca atare în concret de instanţă.
Prin sentinţa penală nr.138 din 12 februarie 1999, în baza art.11 pct.2, lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., inculpatul C.N. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.184 alin.2 şi 4 C.pen.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile , acestea fiind obligate la despăgubiri către spitalele în care a fost internată victima.
în fapt, instanţa a reţinut că pe DN 5B, în sensul de mers Giurgiu-Ghimpaţi, în dreptul km.25 + 800 m., de pe raza comunei Schitu, judeţul Giurgiu, inculpatul a condus autoturismul Aro 244, cu viteză redusă (22 km/h), având pe scaunul din dreapta pe tatăl său. Inculpatul a lovit în partea din spate un atelaj hipo, condus de victimă şi care transporta lemne ce depăşeau cu 1,50 m. gabaritul căruţei şi nu erau semnalizate. în plus, atelajul nu era dotat cu felinar sau materiale reflectorizante, care să permită, pe timp de noapte, şi în condiţii de vizibilitate redusă (ploaie şi carosabil umed), observarea lui.
S-a mai reţinut ca inculpatului nu i se poate imputa vreo culpă în producerea accidentului soldat cu vătămarea victimei C.M., care a avut nevoie de 80 zile îngrijiri medicale şi care, în cele din urmă, a decedat, dar fără să existe un raport de cauzalitate între accident şi deces, cum concluzionează raportul medico-legal al autopsiei.
De asemenea, susţine instanţa, nu i se poate imputa inculpatului încălcarea dispoziţiilor art.49 lit.i din Regulamentul de aplicare a Decretului nr.328/1966,
cu privire la adaptarea vitezei la condiţiile atmosferice, deoarece acest text se referă la „drumuri cu denivelări, alunecoase, cu polei sau zăpadă".
Prin decizia penală nr.109 din 29 martie 2000, Tribunalul Giurgiu a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu şi în fond a achitat pe inculpat în temeiul art.10 lit.b1 C.pr.pen., cu referire la art.181 C.pen., aplicând inculpatului o amendă administrativă de 1.000.000 lei.
S-a luat act că părţile vătămate (familia victimei) nu s-au constituit părţi civile şi inculpatul a fost obligat la despăgubiri către unităţile spitaliceşti în raport de procentul de culpă reţinut (1.012.950 lei către Spitalul Prof.Dr.Bagdasar şi 594.976 lei către Spitalul Judeţean Giurgiu).
în motivarea acestei soluţii, Tribunalul a stabilit că, în producerea accidentului, inculpatul are o culpă de numai 25%, iar fapta lui nu prezintă gradul de pericol al unei infracţiuni.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând-o sub aspectul greşitei achitări a inculpatului întemeiată pe aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art.181 C.pen., motiv de casare prev.de art.3859 pct.171 C.pr.pen.
Curtea a constatat că instanţa de apel a făcut o corectă apreciere a probelor, reţinând că, în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei şi culpa minoră a inculpatului în producerea accidentului, sunt îndeplinite condiţiile art.181 C.pen.
Se reţine astfel că, potrivit expertizelor efectuate în cauză, starea de pericol a fost creată de victimă, aceasta având şi posibilitatea de a evita accidentul, respectiv dacă respecta Regulamentul (cu privire la dotarea atelajului) şi dacă circula mai aproape de partea dreaptă a drumului.
Totodată, se reţine că inculpatul a circulat cu o viteză de numai 22 km/h, ceea ce înseamnă că a rulat cu prudenţă, evitând astfel producerea unor consecinţe mult mai grave dacă circula cu o viteză superioară celei dovedite în cauză.
Prin urmare, arată Curtea, fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, aplicabilitatea art.181 C.pen. justificându-se şi cu elementele care circumstanţiază persoana inculpatului, reţinute de tribunal (pensionar, căsătorit, are doi copii minori, fără antecedente penale).
Cu aceste considerente, Curtea a respins, ca nefondat, recursul Parchetului.
(Secţia I penală, decizia nr. 1383/2000) NOTĂ: Deşi soluţia tribunalului cu privire la temeiul achitării este corectă, iar aplicabilitatea dispoziţiilor art.181 C.pen., menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, este în concret motivată în expozeul deciziei de recurs, considerăm că amenda administrativă de numai 1.000.000 lei este mult prea mică.
Astfel, de o parte, acest cuantum nu este suficient justificat, chiar dacă inculpatului i s-a reţinut culpa de numai 25% în producerea accidentului rutier, având în vedere în acest sens şi viteza redusă de numai 22 km/h. Nu poate fi însă ignorată starea timpului (ploaie), vizibilitatea redusă (pe timp de noapte) şi condiţiile de drum (asfalt umed), precum şi urmările accidentului (80 zile îngrijiri medicale pentru victimă). în acest din urmă sens, este de reţinut şi costul ridicat al cheltuielilor de spitalizare pentru victimă, aspect ce rezultă din împrejurarea că numai 25% din acestea (la cât a fost obligat inculpatul) însumează aproape două milioane lei.
Pe de altă parte, potrivit art.91 lit.c C.pen., limitele amenzii administrative sunt de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei.
Coroborând aspectele de mai sus, mai ales că inculpatul ar fi putut manifesta un plus de prudenţă în circulaţia rutieră în condiţiile date, amenda aplicată este prea mică. (Judecator Mihai Despina)
