Tentativă la infracţiunea de omor. Vătămare corporală gravă. Deosebiri. Condamnare la pedeapsa închisorii
| Comentarii |
|
O lovitură de cuţit nu poate fi aplicată decât în cunoştinţă de cauză, deci cu intenţie directă; atunci când zona implicată este cea abdominală, iar lovitura este aplicată cu suficientă intensitate, aspecte dovedite prin aceea că urmare a leziunilor cauzate părţii vătămate prin acţiunea inculpatei viaţa acesteia a fost pusă în primejdie, fiind salvată doar de intervenţia chirurgicală de urgenţă a cadrelor medicale, nu se poate susţine că inculpatul nu a prevăzut rezultatul posibil al faptei sale -suprimarea vieţii părţii vătămate - rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 148/A din 12 octombrie 2007
Prin sentinţa penală nr.342 din 12 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost condamnată inculpata M.C.A., pentru comiterea infracţiunii vătămare corporală gravă, prev. ped. de art.182 alin.2 cu art.73 lit.b, art.74 lit.a,c şi art.76 lit.d C.penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. ped. de art.20 rap. la art.174,175 lit.c C.penal, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni Închisoare.
S-a făcut aplicaţiunea prevederilor art.71 şi 64 lit.a,b şi art.71 alin.5 C. penal. În temeiul
art.81 C.penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de
încercare, de 3 ani şi 6 luni, potrivit art.82 C.penal.
În temeiul art.359 C.pr.pen., s-a atras atenţia acestei inculpate asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art.83 C.penal.
S-a constatat că în cauză partea vătămată M.C. nu s-a constituit parte civilă, iar cheltuielile
de spitalizare cu această partea vătămată au fost acoperite de către inculpată.
În baza art.191 C.pr.pen., inculpata a fost obligată să plătească 350 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei M.C.A. pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat, p.p.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.c cu art.73 lit.b C.penal, comisă prin aceea că în noaptea de 25/26.11.2006, în jurul orelor 2,00, în timp ce se afla în bucătăria locuinţei din Cluj-Napoca, l-a înjunghiat pe soţul său, partea vătămată M.C., provocându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale, dacă nu intervin complicaţii medicale, fiind provocată de către partea vătămată prin comportarea sa.
Inculpata a declarat că înţelege învinuirea ce i se aduce, recunoscând că în noaptea respectivă, pe fondul consumului de alcool, atât de către ea, cât şi de către partea vătămată, aşa cum se întâmpla de obicei între ei, a izbucnit o ceartă, partea vătămată devenind violent faţă de inculpată, aceasta tulburată a luat în mână un cuţit de bucătărie, lovindu-l pe soţul său în abdomen, fără intenţia respectivă, după care a plecat în cameră să se culce; la fel a făcut şi partea vătămată fără să acuze vreo durere, acest lucru întâmplându-se mult mai târziu, când a şi plecat la spital.
Partea vătămată a declarat că nu are pretenţii civile faţă de inculpată.
Din actele şi lucrările dosarului, declaraţiile inculpatei, ale părţii vătămate, ale martorilor, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
În seara de 25.11.2006, cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere a părţii vătămate M.C., la domiciliul său şi al soţiei sale, inculpata M.C.A. din Cluj-Napoca, au fost invitaţi numiţii B.C.M. şi
B.I. Aceştia au rămas până în jurul orelor 22,30, când au sosit alţi doi invitaţi - T.C.A. şi F.V. În cursul serii, atât inculpata cât şi partea vătămată au consumat băuturi alcoolice, iar la un moment dat cei doi au purtat o discuţie contradictorie, partea vătămată insultând-o pe inculpată şi reproşându-i că nu ştie să utilizeze combina muzicală. În urma discuţiei, inculpata M.C.A. s-a enervat şi a plecat în altă încăpere, unde a rămas câteva minut, până la plecarea invitaţilor T.C.A. şi F.V.
În jurul orelor 01,30 - 02,00, imediat după ce invitaţii au plecat, inculpata M.C.A. a mers în bucătăria locuinţei, unde a sosit şi partea vătămată M.C. care, potrivit declaraţiei inculpatei, a început să strige la inculpată, să o insulte, spunându-i că este proastă şi că l-a făcut de râs în faţa prietenilor. Totodată, partea vătămată a lovit-o pe inculpată de câteva ori cu palma în zona capului, iar când inculpata a vrut să iasă din bucătărie a prins-o de braţ, împiedicând-o să plece. În aceste condiţii, inculpata s-a enervat, a luat de pe dulapul din bucătărie un cuţit cu mâner din plastic negru şi cu Iarnă zimţată în lungime de 15 cm şi a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona abdominală a părţii vătămate. Inculpata a scăpat pe jos mânerul cuţitului care se rupsese de lama acestuia, după care l-a împins la o parte pe soţul ei şi a plecat într-una din camere unde s-a culcat. Partea vătămată M.C. sa culcat într-o altă cameră, s-a trezit în jurul orelor 04,00 cu dureri foarte puternice în zona abdominală, astfel că l-a rugat pe tatăl său M.S. care locuieşte în imobilul învecinat să îl transporte la o unitate medicală.
Partea vătămată a fost internată la Clinica de Chirurgie I cu diagnosticul "plagă penetrantă abdominală, abdomen acut peritonitic, hemoperitoneu, plăgi jejunale, leziune minimă de venă cavă inferioară, hematom retroperitoneal", fiind supusă de urgenţă unei intervenţii chirurgicale.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.7373/II/a/260 din 21.12.2006, numitul M.C. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înţepător (posibil cuţit), au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii, iar leziunile au pus în primejdie viaţa victimei.
În actul de sesizare a instanţei, solicitarea a fost în sensul condamnării acestei inculpate pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art.20 rap.1a art.174, 175 lit.c şi art.73 lit.b C.penal, apreciindu-se că inculpata a acţionat în deplină cunoştinţă de cauză, cu intenţie repentină ca formă a vinovăţiei, fiind exclus ca rezultatul produs să fi fost urmarea unei acţiuni din culpă a inculpatei; motivele organului de urmărire penală au constat În special în actele medicale de la dosar, faţă de natura leziunilor provocate de către inculpată victimei (leziuni viscerale, plăgi de ligament gastrocolic şi mezenter, leziune de venă cavă inferioară etc.), zona corporală în care a lovit cu cuţitul, intensitatea loviturii respective, urmările acţiunii inculpatei, cele efective şi cele care ar fi putut apărea. Concluzia organului de urmărire penală este în sensul că inculpata a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate, dar salvarea a venit tocmai din intervenţia chirurgicală realizată de urgenţă de cadrele medicale. S-a reţinut de asemenea, că acţiunea violentă a inculpatei a fost precedată de acte de violenţă fizică şi verbală asupra sa de către victimă, motiv pentru care a fost reţinută circumstanţa atenuantă legală a stării de provocare, prev. de art.73 lit.b C.penal.
Din probele dosarului, cele ştiinţifice şi testimoniale, din interpretarea acestora, instanţa a ajuns la o altă concluzie în ceea ce priveşte corecta încadrare juridică ce trebuie dată faptei comise de inculpată. Este de necontestat faptul că în noaptea de 25/26.11.2006, pe fondul consumului reciproc de alcool, partea vătămată a devenit, fizic şi verbal, violentă faţă de inculpată, care a luat acel cuţit de bucătărie şi l-a înfipt în abdomenul părţii vătămate. Chiar din declaraţia părţii vătămate, susţinută de declaraţia martorului M.S., s-a desprins concluzia că manifestările violente faţă de inculpată şi copilul lor minor, erau dese din partea victimei. La dosar chiar există un bilet de ieşire din spital, cu recomandările medicale de rigoare faţă de tendinţa spre alcoolism a părţii vătămate, din care rezultă starea medicală a părţii vătămate şi explică, într-o oarecare măsură, comportamentul său în general şi în particular pentru noaptea incidentului.
În acelaşi sens este şi raportul de evaluare psihologică făcut inculpatei, unde este descris mediul familial al inculpatei, cu tensiunile dese, ceartă şi violenţe fizice din partea soţului dependent de alcool, cu repercusiuni negative asupra psihicului copilului minor al părţilor, putând apărea tulburări de comportament şi emoţional al acestuia. S-a relevat clar că inculpata nu prezintă tendinţe de manifestare delicvente, psihopate, conflictuale de tip social sau amoral, care ar depăşi normele şi regulile sociale, dimpotrivă dând dovadă de responsabilitate socială, control şi stăpânire de sine.
În acest sens sunt şi declaraţiile inculpatei, constante pe parcursul întregului proces penal, din faza urmăririi penale şi apoi în instanţă şi anume că ea nu a avut intenţia de a suprima viaţa victimei, a acţionat sub puternica stare de tulburare indusă de comportamentul agresiv al soţului, acţiunea sa de lovire a părţii vătămate a fost spontană, reacţionând pe moment la agresiunea la care a fost supusă. Dovada agresării inculpatei este certificatul medico-legal pe care l-a primit, iar ea dorea doar să înceteze acele lovituri pe care i le aplica soţul, lovind la rândul ei.
Din toate probele dosarului a rezultat clar că această inculpată nu a acţionat cu intenţia de a lua viaţa victimei. Este vorba de faptul că a fost provocată de către victimă, s-a conturat clar starea de tensiune dintre părţi, a aplicat o singură lovitură, mecanismul de aplicare fiind de introducere şi apoi scoatere a cuţitului, nerealizând gravitatea faptei sale, deoarece partea vătămată a rămas în bucătărie, fumând şi abia apoi s-a dus în altă cameră să se culce, sculându-se mult mai târziu şi acuzând dureri abdominale, fiind dus la spital de tatăl său (aceste elemente nefiind de natură a atenţiona inculpata de urmările faptei sale, neatenţionând asupra gravităţii acţiunii sale ).
Poziţia psihică a inculpatei a fost analizată în funcţie de împrejurările concrete ale faptei, instrumentul folosit în agresiune, natura loviturilor, numărul acestora, raporturile dintre inculpată şi victimă, atitudinea inculpatei după comiterea infracţiunii, fiind necesară luarea în considerare a tuturor acestor împrejurări şi nu numai a unora (aşa cum a fost pusă problema de către organul de urmărire penală în actul de sesizare), deoarece chiar dacă unele elemente par concludente, privite în mod izolat, pot duce totuşi la o greşită încadrare juridică.
Instanţa a reţinut că privită în mod corect poziţia psihică a inculpatei, concret lipsa intenţiei sale de a suprima viaţa victimei, corecta încadrare juridică este în infracţiunea de vătămare corporală gravă, p.p.de art.182 a1.2 cu art.73 litb C.penal. S-a procedat de către instanţă la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art.20 rap. la art.174,175 lit.c cu art.73 lit.b C.penal, potrivit art.334 C.pr.pen.
Procedând la individualizarea pedepsei, instanţa a reţinut criteriile generale indicate de art.72 C.penal, cu referire la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei, valoarea socială ocrotită de legea penală şi lezată prin acţiunea inculpatei, împrejurarea că nu s-au ridicat pretenţii civile în cauză, persoana inculpatei (care se află la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut sincer comiterea infracţiunii, a colaborat cu organele judiciare, a concretizat gravitatea faptei comise şi a regretat-o, are în întreţinere un copil minor ). Toate aceste elemente au condus instanţa spre concluzia că în cauză pot fi reţinute circumstanţe atenuante, prev. de art.74 lit.a,c cu prev.art.76 lit.d C.penal.
Astfel fiind, pentru atingerea scopurilor pedepsei, indicate în art.52 C.penal, instanţa a aplicat pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, suficientă a contribui la constrângerea şi reeducarea acestei inculpate. S-a făcut aplicaţiunea art.71 şi 64 lit.a,b şi art.71 alin.5 C.penal.
Elementele de individualizarea avute în vedere şi descrise mai sus au condus instanţa de judecată spre concluzia că scopurile pedepsei pot fi atinse şi fără privarea de libertate a inculpatei, în concret o altă modalitate de executare. Astfel, în temeiul art.81 C.penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani 6 luni, potrivit art.82 C.penal.
În baza art.359 C.pr.pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art.83 C.penal.
S-a constatat că în cauză, partea vătămată nu a formulat pretenţii civile faţă de inculpată, iar aceasta a achitat cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea victimei (dovada fiind chitanţele de la filele 28,29 dosar).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr.342/2007 a Tribunalului Cluj, parţial pe latura penală şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatei pentru infracţiunea prev. de art.20 C.pen. rap.la art.174, 175 lit.c C.pen. cu aplic.art.73 lit.b C.pen., la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art.861 C.pen. şi
confiscarea cuţitului corp delict, conform art.118 lit.b C.proc.pen. cu menţinerea dispoziţiilor privind latura civilă.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate precum şi din oficiu,Curtea reţine următoarele:
În urma analizării probatoriului administrat în cauză ,instanţa a reţinut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului ,din care a rezultat vinovăţia inculpatei în comiterea faptei.
Ceea ce este discutabil în speţă este evident încadrarea juridică dată faptei comise de inculpată,sub acest aspect Curtea apreciind că încadrarea juridică corectă este cea de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art.20 C.pen. rap.la art.174,175 lit.c C.pen.
Astfel,ceea ce deosebeşte infracţiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieţii persoanei, de tentativa la infracţiunea de omor este poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de acţiunea care constituie latura obiectivă a infracţiunii.
În timp ce în cazul infracţiunii prev. de art. 182 alin. 2 din Codul penal inculpata acţionează cu praeterintenţie - în sensul că urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală se produce o consecinţă mai gravă şi anume punerea în primejdie a vieţii acesteia (consecinţă care depăşeşte intenţia inculpatei şi în raport cu care ea se află în culpă), în cazul tentativei la infracţiunea de omor, această acţiune se realizează numai cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă.
Pentru stabilirea poziţiei subiective a inculpatei trebuie să se ţină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa inculpatei în ceea ce priveşte consecinţa mai gravă produsă, atunci aceasta va răspunde pentru tentativă la infracţiunea de omor (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sentinţa penală nr. 1527/13.06.2006).
Ori, în speţa de faţă Curtea apreciază că nu se poate stabili culpa inculpatei în ceea ce priveşte consecinţa mai gravă produsă, pentru următoarele motive:
1. Aşa cum a susţinut şi apărarea (versiune însuşită de instanţă), partea vătămată - persoană violentă şi dependentă de alcool a supus-o pe inculpată unei tensiuni fizice şi psihice permanente.
2. Inculpata se afla în stare de ebrietate în momentul comiterii faptei;
3. Instrumentul folosit de inculpată este un cuţit cu o lamă mare. Este greu de acceptat ideea potrivit căreia inculpata a vrut doar să rănească uşor pe partea vătămată în condiţiile în care s-a folosit de un cuţit cu o lamă aşa de mare. Inculpata putea apela la alte mijloace pentru a scăpa de partea vătămată (putea să-l îmbrâncească întrucât partea vătămată nu era înarmată cu vreun instrument), sau putea apela la orice alte obiecte dar nu la un cuţit;
4. Chiar dacă inculpata a apelat la un cuţit pentru a scăpa de partea vătămată, avea mai multe posibilităţi dacă intenţia ei era doar să descurajeze sau să rănească uşor pe partea vătămată -putea să-l ameninţe cu cuţitul sau să facă altceva ,dar nu să introducă cuţitul în abdomenul părţii vătămate.
5. Lovitura de cuţit a fost aplicată de inculpată cu intensitate, dovadă că lama cuţitului s-a
rupt.
6. Urmare a leziunilor cauzate părţii vătămate prin acţiunea inculpatei viaţa acesteia a fost pusă în primejdie, fiind salvată doar de intervenţia chirurgicală de urgenţă a cadrelor medicale.
7. Faţă de cele de mai sus, nu este lipsită de relevanţă atitudinea inculpatei care după ce a lovit cu cuţitul pe partea vătămată (sesizând regiunea în care a aplicat lovitura de cuţit părţii vătămate şi faptul că lama cuţitului s-a rupt), l-a îmbrâncit pe acesta şi a plecat să se culce fără a fi interesată de soarta soţului ei, aspect care pune sub semnul întrebării versiunea apărării.
Considerăm că toate argumentele mai sus înfăţişate susţin teza din actul de sesizare a instanţei, potrivit cărei a o lovitură de cuţit nu poate fi aplicată decât în cunoştinţă de cauză, inculpata prevăzând rezultatul posibil al faptei sale - suprimarea vieţii părţii vătămate - rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit l-a acceptat.
Negreşit fapta care formează obiectul prezentului dosar a constituit o întâmplare nefericită în viaţa inculpatei şi este de înţeles poziţia membrilor familiei acestuia, inclusiv a soţului - partea vătămată, care şi-au nuanţat declaraţiile în faţa instanţei în sprijinul inculpatei, mai ales că aceasta este mama unui copil minor.
Faţă de aceste aspecte, Curtea în baza art.379 pct.2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul Parchetului şi va desfiinţa sentinţa atacată în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei inculpatei, cuantumul pedepsei, pedepsele accesorii şi confiscarea corpului delict.
Astfel, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea reţinută de către Curte în sarcina inculpatei şi de prev. art.21 alin.2 C.pen.,73 lit.b C.pen.74 şi 76 al.3 C.pen. va aplica inculpatei pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate cu privire la suspendarea condiţionată a executării pedepsei,fiind îndeplinite condiţiile prev. de art.81 C.pen. şi apreciind că reeducarea inculpatei va fi posibilă şi fără privare de libertate .
Raportat la dispoziţiile art.76 al.3 C.pen., Curtea va înlătura pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor calificat, având în vedere vârsta tânără a inculpatei şi posibilităţile de reeducare a acesteia, considerând astfel că scopul pedepsei poate fi atins şi fără interzicerea acestor drepturi.
Va dispune confiscarea corpului delict, respectiv cuţitul cu care s-a săvârşit infracţiunea.
Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate. (Judecător Iuliana Moldovan)
