Viol. Incest. Distincţie. Extinderea procesului penal pentru alte fapte. Punerea în mişcare a acţiunii penale de către procuror
| Comentarii |
|
1. Fapta inculpatului de a întreţine raport sexual cu bunica sa - ce locuia împreună cu el -, prin constrângerea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. b1) din Codul penal, şi nu ale infracţiunii de incest, care presupune un raport sexual liber consimţit între rude în linie directă.
2. Este nelegală hotărârea instanţei prin care aceasta, după ce a dispus extinderea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de incest, a condamnat pe inculpat pentru această infracţiune, fără ca procurorul să pună în mişcare acţiunea penală conform cerinţelor art. 336 din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 1959 din 7 octombrie 2002 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 244 din 24 mai 2002, pronunţată de Judecătoria Videle, în baza art. 336 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a dispus extinderea procesului penal şi s-a reţinut în sarcina inculpatului D.V. şi săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 203 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal (în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c), d) şi f) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a), şi art. 197 alin. 2 lit. b1) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal, pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu).
în baza art. 211 alin. 2 lit. c), d) şi f) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul D.V. la 6 ani închisoare.
în baza art. 197 alin. 2 lit. b1) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal, inculpatul D.V. a fost condamnat la 10 ani închisoare.
în baza art. 203 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal, inculpatul D.V. a fost condamnat la 5 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) şi b) din Codul penal, cu aplicarea art. 34 lit. b) din Codul penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului D.V., dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de
31.03.2001 - 1.04.2001, inculpatul, după ce şi-a pus pe faţă un material textil pentru a nu putea fi recunoscut, prin ameninţarea cu o bardă a părţii vătămate D.M. a sustras din locuinţa acesteia o pungă cu carne şi un cuţit de bucătărie.
în aceeaşi noapte, inculpatul s-a deplasat la bunica sa - unde locuia şi el - şi prin constrângere a întreţinut cu aceasta raport sexual.
Tribunalul Teleorman, prin Decizia penală nr. 270 din 6.08.2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva Sentinţei penale nr. 244 din
24.05.2002 a Judecătoriei Videle.
împotriva ambelor hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor ce i se reţin în sarcină.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, Curtea constată că motivul de recurs invocat de inculpat este neîntemeiat, din probele administrate rezultând că inculpatul a săvârşit cu vinovăţie infracţiunile de tâlhărie şi viol.
Recursul declarat de inculpat este însă fondat sub un alt aspect, hotărârile fiind supuse casării în baza art. 3859 pct. 12 din Codul de procedură penală.
Curtea constată că prima instanţă a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 336 din Codul de procedură penală, referitor la extinderea procesului penal cu privire la infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 din Codul penal, faptă pentru care, de altfel, a dispus şi condamnarea inculpatului D.V.
Astfel, potrivit art. 336 din Codul de procedură penală, când în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârşirea unei alte fapte, prevăzută de legea penală, având legătură cu infracţiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal şi pentru această faptă, iar când instanţa găseşte cererea întemeiată o admite şi:
- dacă procurorul declară că pune în mişcare acţiunea penală, procedează la judecarea cauzei şi cu privire la acea infracţiune;
- dacă procurorul declară că nu pune în mişcare acţiunea penală, dar cere trimiterea cauzei la procuror, în condiţiile art. 333 din Codul de procedură penală instanţa poate reveni asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror.
în cauză, după cum rezultă din partea introductivă a sentinţei, procurorul a solicitat extinderea procesului penal şi pentru infracţiunea de incest, prevăzută de art. 203 din Codul penal, şi a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c), d) şi f) din Codul penal, art. 197 alin. 2 lit. b) din Codul penal şi, respectiv, art. 203 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal.
Instanţa de fond a dispus, cu încălcarea dispoziţiilor art. 336 din Codul de procedură penală, extinderea procesului penal şi a reţinut în sarcina inculpatului şi infracţiuni prevăzute de art. 203 din Codul penal, în condiţiile în care procurorul nu a declarat că pune în mişcare şi acţiunea penală pentru această faptă.
Dar, şi în condiţiile în care s-ar fi aplicat în mod corect dispoziţiile art. 336 din Codul de procedură penală, Curtea constată că prima instanţă a reţinut, în mod greşit, în sarcina inculpatului şi infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 din Codul penal.
Potrivit art. 203 din Codul penal, incestul constă într-un raport sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi surori (în înţelesul legii rude în linie directă fiind ascendenţii şi descendenţii).
Din analiza acestui text de lege rezultă că incestul este o infracţiune care nu poate fi săvârşită decât prin "cooperarea" a două persoane (infracţiune bilaterală), raportul sexual având loc pe baza unui acord de voinţă liber consimţit al participanţilor (fiind exclusă constrângerea).
Aşadar, răspunderea penală revine ambilor făptuitori (în măsura în care făptuitorii nu beneficiază de o cauză care înlătură caracterul penal al faptei), fiecare săvârşind infracţiunea de incest în calitate de autori.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de incest se săvârşeşte cu intenţia directă a participanţilor (în măsura în care aceştia răspund penal).
Articolul 197 din Codul penal incriminează infracţiunea de viol, infracţiune care se comite, sub aspectul elementului material, printr-un act sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.
în alin. 2 al art. 197 din Codul penal sunt prevăzute forme agravante ale infracţiunii de viol, printre care şi cazul de la lit. b1), în care victima este membru al familiei (potrivit art. 149 din Codul penal "prin membru al familiei" înţelegându-se soţul sau ruda apropiată - ascendenţii şi descendenţii, fraţii sau surorile, copiii acestora - dacă aceasta locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul).
în speţă, victima infracţiunii era bunica inculpatului cu care acesta locuia şi gospodărea.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a întreţinut un raport (act) sexual cu victima, bunica sa, prin constrângerea acesteia, astfel că nu se poate reţine în sarcina inculpatului şi infracţiunea de incest, care presupune un raport sexual liber consimţit între rude în linie directă.
Astfel, se constată că inculpatul a săvârşit doar infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. b1) din Codul penal, infracţiunea de incest fiind, practic, absorbită de cea de viol.
Pe cale de consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Curtea, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) şi d) din Codul de procedură penală, va admite recursul inculpatului, va casa în parte sentinţa penală şi în totalitate decizia penală, va înlătura dispoziţiile art. 336 din Codul de procedură penală şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală, va achita pe recurentul-inculpat pentru infracţiunea de incest, prevăzută de art. 203 din Codul penal, constatând că îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv acordul liber consimţit al victimei la întreţinerea raportului sexual cu inculpatul.
