VIOL. INFRACŢIUNE CONSUMATĂ. TENTATIVĂ. DISTINCŢIE.
| Comentarii |
|
Violul, fiind o infracţiune momentană, se consumă o dată cu realizarea raportului sexual al făptuitorului cu victima.
Raportul sexual presupune un act fiziologic sexual.
în compunerea elementului material al tentativei de viol intră toate actele de executare premergătoare raportului sexual cu victima, ori de câte ori activitatea infracţională a fost oprită înainte de consumarea acestui raport.
Limita superioară a tentativei de viol o constituie întreruperea acţiunii de executare înainte de realizarea raportului sexual.
Realizându-se un act fiziologic sexual, fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, în formă consumată.
Prin sentinţa penală nr. 1.177/1.10.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost condamnat inculpatul P.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. 1, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
S-a reţinut că, la data de 21.07.1998, în jurul orelor 21,00, partea vătămată B.E. a fost acostată de inculpat în apropierea Pieţei „16 Februarie", situată în cartierul Bucureştii Noi.
Inculpatul a propus părţii vătămate să fie prietena sa, propunere respinsă de aceasta. Ca urmare a insistenţelor inculpatului P.V., partea vătămată i-a spus că se numeşte Roxana.
A doua zi, când a ieşit la cumpărături partea vătămată l-a întâlnit pe inculpat, care i-a reproşat că nu a venit la întâlnire.
Inculpatul a făcut demersuri pentru a identifica locuinţa părţii vătămate şi locul de muncă, discutând cu două persoane, martori audiaţi în cauză.
Indignat de comportamentul părţii vătămate, inculpatul a aşteptat-o în dreptul parcului Bazilescu, a imobilizat-o şi ameninţat-o că o va bate dacă ţipă.
Procedând în acest mod, inculpatul a reuşit să ducă partea vătămată în parcul din apropierea locului în care se aflau.
în parc, inculpatul a lovit partea vătămată, producându-i mai multe leziuni.
Partea vătămată a ţipat, dar inculpatul i-a acoperit gura cu palma şi i-a cerut să se dezbrace.
Contrar voinţei părţii vătămate, inculpatul a realizat intromisiunea.
Prin raportul de expertiză medico-legală s-a concluzionat că partea vătămată B.E. „prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la 22.07.1998, prin lovire cu un corp dur, precum şi deflorarea recentă, ce poate data din 22.07.1998".
Tribunalul Bucureşti - secţia l-a penală a respins apelul inculpatului P.V., ca nefondat, prin decizia penală nr. 1.730/A/2.12.1998.
împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs inculpatul, criticându-le sub aspectul încadrării juridice a faptei.
S-a susţinut că, în mod greşit, instanţa a reţinut infracţiunea consumată de viol, deoarece încadrarea juridică corectă este cea de tentativă la infracţiunea de viol.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs invocat poate face obiectul examinării în recurs în cadrul dispoziţiilor prevăzute de art. 3859 pct. 17 Cod procedură penală.
Potrivit art. 20 Cod penal, tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
Tentativa la infracţiunea de viol, pe care legea o pedepseşte, există atunci când făptuitorul a început executarea, prin folosirea constrângerii fizice sau morale, dar, datorită unei împrejurări, independent de voinţa sa, raportul sexual nu a avut loc.
Raportul de expertiză medico-legală, coroborat cu celelalte probe, inclusiv declaraţiile inculpatului conduc la concluzia că încadrarea juridică este corectă, întrucât a avut loc raportul sexual, iar infracţiunea se consumă în momentul când are loc raportul sexual.
Din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa unor cauze independente de voinţa făptuitorului care să fie determinat întreruperea acţiunii de executare, înainte de realizarea raportului sexual. (Judecator Ioana Surdescu - vicepresedinte CAB)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 142/1999)
