VIOLARE DE DOMICILIU. LATURA OBIECTIVĂ.
| Comentarii |
|
Există infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 Cod penal şi atunci când pătrunderea inculpatului fără drept are loc într-o locuinţă care nu este efectiv ocupată de partea vătămată.
Prin sentinţa penală nr. 410 din 13.03.1998 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti a fost condamnat inculpatul P.M.T., la o pedeapsă de 6 luni închisoare, în baza art. 271 alin. 2 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti.
în baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare conform art. 82 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 350 Cod procedură penală şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul P.T.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile, I.S. şi I.E., despăgubiri civile în sumă de 1.750.000 lei.
în baza art. 14 alin. 3 şi art. 384 Cod procedură penală s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 271 alin. 2 Cod penal, în sensul că s-a dispus evacuarea inculpatului din imobilul situat în Bucureşti, str. Soldanului, sectorul 4.
Inculpatul a fost obligat la 200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 6.236/27.09.1994 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, s-a dispus evacuarea inculpatului din apartamentul nr. 88, situat în Bucureşti, str. Soldanului, sectorul 4, pentru lipsă de titlu locativ, hotărârea fiind pusă în executare la 8.07.1997 prin evacuarea inculpatului şi înlocuirea încuietorilor de la uşa de acces în imobil.
La data de 9.07.1997, inculpatul a forţat uşa de acces şi împreună cu mama sa şi câţiva vecini, cărora li s-a spus că a convenit cu noii proprietari să mai locuiască un timp în imobil, a reintrodus în apartament mobila şi celelalte lucruri ce fuseseră evacuate şi s-a reinstalat în apartament.
Cu privire la mama inculpatului, P.I., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală de către procuror şi aplicarea unei amenzi administrative, care, conform art. 7 din Legea nr. 137/1997, nu se mai pune în executare.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, criticându-se soluţia instanţei de fond de către Parchet pentru greşita achitare a inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul P.T. critică soluţia instanţei de fond pentru greşita condamnare a sa la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 271 alin. 2 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 892/A din 15.07.1998 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală s-au respins, ca nefondate, ambele apeluri, apreciindu-se că instanţa de fond a achitat în mod corect pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, fapta acestuia de a pătrunde în locuinţa părţii vătămate în lipsa acesteia neputând fi socotită ca o violare de domiciliu.
S-a respins şi apelul declarat de inculpat, apreciindu-se că acesta a fost condamnat în mod corect pentru infracţiunea prevăzută de art. 27i alin. 2 Cod penal.
împotriva deciziei penale nr. 892/A/1998 a Tribunalului Bucureşti au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul P.T., ambii criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei interpretări a probelor administrate în dosar.
Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat ambele hotărâri pentru greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, arătând că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia, deoarece făptuitorul a pătruns în domiciliul părţii vătămate, după ce fusese evacuat din acesta, şi fără consimţământul ei.
Inculpatul nu s-a prezentat la termenul stabilit pentru a-şi susţine recursul şi nici nu l-a motivat în scris.
Motivul de recurs invocat de parchet va fi analizat în cadrul dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală referitoare la hotărârea prin care s-a comis o gravă eroare de fapt.
în raport de probele administrate în dosar, Curtea apreciază că recursul formulat de parchet este fondat, deoarece între situaţia de fapt reţinută de instanţe şi probele dosarului există o contradicţie flagrantă, acestea din urmă dovedind, fără nici un dubiu, vinovăţia inculpatului.
Ambele jpstanţe au motivat achitarea inculpatului pornind de la premisa că pentru a exista infracţiunea prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal, este nevoie
ca locuinţa să fie ocupată efectiv de partea vătămată şi că este necesară lipsa consimţământului acesteia.
Această motivare nu poate fi reţinută, deoarece elementul subiectiv al infracţiunii prevăzută de art. 192 Cod penal, constă în aceea că, cel care pătrunde fără drept în domiciliul altei persoane este conştient că o face fără consimţământul acesteia, el prevăzând rezultatul şi urmărind producerea lui.
Legea cere ca pătrunderea să fie efectuată fără drept, adică în mod abuziv şi fără nici o justificare legală.
Sub aspectul laturii obiective este necesară pătrunderea făptuitorului în domiciliu, aceasta trebuind să fie efectivă. Şi acest element a fost realizat, deoarece inculpatul a pătruns în apartament după ce a fost evacuat din acesta de către executorul judecătoresc, el forţând uşa de acces, deşi nu avea nici un drept.
Inculpatul a avut reprezentarea că acţionează fără drept, distrugând încuietorile instalate la uşa de acces.
Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că există elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 192 Cod penal şi că, în mod greşit, instanţele de fond şi apel au achitat pe inculpat pentru aceasta.
Aşa fiind, se va admite, ca fondat, recursul declarat de parchet, se vor casa decizia şi sentinţa instanţei de fond, iar inculpatul va fi condamnat, în baza art. 192 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsă cu închisoarea, în care se va contopi şi pedeapsa de 6 luni ce i-a fost aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 271 alin. 2 Cod penal.
în raport de gravitatea socială a faptei, Curtea apreciază că reeducarea făptuitorului poate avea loc fără privare de libertate, astfel încât va face aplicarea art. 81-82 Cod penal.
Curtea va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat, întrucât din probele dosarului rezultă, în mod indubitabil, vinovăţia sa. (Judecator Antoaneta Nedelcu - sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 277/1999)
