VĂTĂMARE CORPORALĂ GRAVĂ. INTENŢIE INDIRECTĂ. VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ.
| Comentarii |
|
Fapta inculpaţilor minori care, deşi au cunoscut efectele acidului sulfuric asupra propriilor haine, au dorit să testeze aceste efecte şi asupra unui coleg, căruia i-au turnat soluţie de acid sulfuric pe cap şi haine, producând distrugerea acestora, vicţjma suferind leziuni care au necesitat spitalizarea şi o intervenţie chirurgicală, constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă - cu intenţie indirectă - şi nu infracţiunea de vătămare corporală din culpă.
Inculpaţii - minori - au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 Cod penal, în concurs cu infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal, precum şi cu aplicarea art. 13 Cod penal, având în vedere că faptele au fost săvârşite în anul 1995, deci anterior modificării Codului penal, intervenită în anul 1996.
în fapt, unul dintre inculpaţi, găsind acasă o sticluţă cu acid sulfuric în concentraţie de 51 %, adusă de mama sa - chimist de profesie - spre a-i servi la treburi casnice, a adus această sticluţă la şcoală, cu intenţia de a experimenta efectele soluţiei respective.
împreună cu colegul său (coinculpatul) au încercat substanţa pe diferite obiecte, ulterior hotărând să-i experimenteze efectele şi pe unul din elevii din cursul gimnazial, în pauza de la orele 12,30, când începeau cursurile de după-amiază.
Ca urmare, au ieşit pe palierul de la primul etaj al clădirii, unde au văzut un elev din clasa a Vlll-a urcând scările. Unul dintre inculpaţi l-a prins de gât, apoi de umeri, imobilizându-l, timp în care cel de-al doilea inculpat, posesorul sticlutei
cu acid, s-a deplasat în spatele victimei şi i-a turnat soluţia pe cap şi pe haine, stârnind râsetele asistenţei. Deşi victima, iniţial, şi-a continuat drumul spre clasă, ulterior - datorită pătrunderii acidului sulfuric în piele, arzând-o, victima a suferit o suprainfecţie ce a necesitat o intervenţie chirurgicală.
Prin sentinţa penală nr. 151/1998, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în baza art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a acestei fapte din infracţiunea prevăzută de art. 182 Cod penal, în cea prevăzută de art. 184 alin. 2 Cod penal, iar în baza acestui text a aplicat inculpaţilor măsura educativă a mustrării.
Pentru fapta de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, a fost încetat procesul penal, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.
Schimbarea încadrării juridice a fost motivată de instanţa fondului prin reţinerea vârstei inculpaţilor, care ar explica faptul că nu au acţionat cu intenţie, ci din culpă, ei neprevăzând sau omiţând să prevadă rezultatul faptei lor.
Prin decizia penală nr. 1.672/1998, Tribunalul Bucureşti -secţia a ll-a penală a respins, ca nefondat, apelul parchetului, pe aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptei (pe lângă alte critici), precum şi apelul părţii civile, cu privire la majorarea cuantumului despăgubirilor civile (daune materiale şi morale).
împotriva acestei decizii, vizând şi sentinţa fondului, au declarat recurs parchetul, pentru motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 (greşita schimbare a încadrării juridice) şi pct. 21 (judecarea la fond şi apel cu lipsă de procedură faţă de părţi), precum şi partea civilă, cu privire la greşita soluţionare a laturii civile a cauzei.
Curtea a admis recursurile, a casat total decizia şi parţial sentinţa.
Curtea a reţinut că încadrarea juridică a faptei inculpaţilor este cea dată prin rechizitoriu respectiv vătămare corporală gravă, cu intenţie indirectă, şi nu vătămare corporală din culpă, din probe rezultând, în acest sens, următoarele aspecte:
Anterior activităţii infracţionale, inculpaţii au testat acidul sulfuric pe diferite obiecte personale şi au observat că acesta produce arsuri.
Unul din inculpaţi a declarat la urmărirea penală că i-au căzut câteva picături de soluţie pe pantaloni şi şosete, arzându-le pe câteva porţiuni, motiv pentru care s-a dus acasă spre a-şi schimba vestimentaţia.
Tot acest inculpat i-a atras atenţia celuilalt ca, în momentul când va arunca soluţia asupra unui coleg, să aibă grijă să nu-i atingă pielea.
Rezultă că inculpaţii cunoşteau care sunt reacţiile acidului sulfuric, astfel că au acţionat nu din culpă, ci cu intenţie indirectă, în sensul dispoziţiilor art. 19 pct. 1 lit. b Cod penal, respectiv au prevăzut rezultatul faptei lor şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat producerea lui.
Se reţine, de altfel, şi că - la cercetarea judecătorească - unul dintre inculpaţi a arătat că a luat soluţia găsită acasă pentru a o arăta colegilor, întrucât
învăţaseră despre ea la şcoală, astfel fiind greu de crezut, arată Curtea, că, învăţând la orele de chimie despre acidul sulfuric, să nu li se fi explicat elevilor reacţiile acestei substanţe la contactul cu obiectele sau corpul uman.
Pe baza acestor considerente, Curtea a casat hotărârea instanţei de fond şi a celei de apel, a rejudecat în fond, iar în baza art. 182 alin. 1 Cod penal, a condamnat pe inculpaţi la câte 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, şi i-a obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la despăgubiri majorate către victimă. (Judecator Despina Mihai)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 434/1999)
