VIOLARE DE DOMICILIU. LIPSA INTENŢIEI. ACHITARE.
| Comentarii |
|
Pătrunderea în domiciliu cu intenţia de a intra în posesia unor bunuri împrumutate nu echivalează cu intenţia de violare a domiciliului.
Prin rechizitoriul din 27.02.1998 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, a fost trimisă în judecată inculpata T.C. pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 din Codul penal.
S-a reţinut, în fapt, că inculpata, în ziua de 01.11.1997, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a intrat în curtea părţii vătămate O.V. din satul Nucetu, comuna Lupşanu, judeţul Călăraşi, fără consimţământul acesteia, şi i-a solicitat
să-l restituie nişte vopsea şi, la cererea părţii vătămate de a părăsi curtea, a refuzat, provocând scandal.
Judecătoria Lehliu Gară, în baza art. 11 pct. 2 lit. a şi art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, a achitat pe inculpată pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, şi a obligat partea vătămată O.V. să plătească 80.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanţa a reţinut că inculpata a intrat în curtea locuinţei părţii vătămate cu intenţia de a-i solicita acesteia să restituie suma de 500.000 lei, dată de concubinul ei pentru a cumpăra lemne, angajament neonorat până la data respectivă, precum şi o cantitate de vopsea, şi că inculpata nu a vrut să iasă din curte până ce nu i se restituie vopseaua, situaţie în care a fost lovită de partea vătămată, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, sub aspectul laturii subiective.
Tribunalul Călăraşi, prin decizia penală nr. 380 din 16.09.1998, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, care viza greşita achitare a inculpatei, reţinând, ca şi instanţa de fond, că inculpata nu a avut intenţia să violeze domiciliul victimei, ci a intrat în curte, cu scopul de a-i solicita să-i restituie o cantitate de vopsea, dar că partea vătămată, deşi avea această datorie, nu şi-a onorat-o, cu rea-credinţă.
împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a declarat recurs, învederând aceleaşi motive ca şi în apel, şi, în plus, greşita obligare a părţii vătămate să plătească cheltuieli judiciare către stat.
Recursul nu este fondat.
După cum corect au reţinut cele două instanţe, inculpata s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate cu scopul de a-i cere restituirea unei cantităţi de vopsea date de către concubinul său, în care sens a intrat în curte şi, la refuzul părţii vătămate de a restitui bunul datorat, inculpata a început să vocifereze şi să facă scandal, împrejurare în care partea vătămată, văzând că nu părăseşte curtea, până nu i se restituie vopseaua, a lovit-o şi a dat-o afară.
Rezultă, fără dubiu, că inculpata nu a avut intenţia să tulbure inviolabilitatea domiciliului părţii vătămate, ci doar să intre în posesia vopselei date acesteia de către concubinul său şi care, de altfel, trebuia să-i restituie şi o sumă de 500.000 lei, dată anterior de acelaşi concubin, şi numai atitudinea lipsită de receptivitate a părţii vătămate a provocat reacţia inculpatei.
Prin urmare, corect s-a dispus achitarea inculpatei în sensul sus-arătat.
Pe de altă parte, cheltuielile judiciare fiind provocate prin conduita culpabilă a părţii vătămate la plângerea căreia s-au efectuat aceste cheltuieli, corect a fost obligată să le suporte şi în legătură cu care nu a declarat apel ori recurs.
în consecinţă, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet. (Judecator Antoaneta Nedelcu - sectia I penala CAB)
