Violare de domiciliu. Pluralitate de acte materiale comise la un interval scurt de timp. Infracţiune simplă
| Comentarii |
|
C. pen., art. 41 alin. (2), art. 192 alin. (2), art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g)
Infracţiunea continuată este alcătuită dintr-o pluralitate de acţiuni (sau inacţiuni), separate în timp şi unificate datorită factorului subiectiv care le este comun. în cazul în care în realizarea unei singure acţiuni se comit în mod repetat, dar neîntrerupt, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, o pluralitate de acte materiale care prezintă, fiecare în parte, trăsăturile elementului material al infracţiunii săvârşite, nu se pot reţine dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.
în speţă, inculpatul a intrat de două ori în locuinţa părţii vătămate, transportând bunurile sustrase în curtea locuinţei şi apoi la domiciliul său. întrucât faptele au fost comise într-un interval scurt de timp, flecare din cele câte două acte materiale de furt şi respectiv violare de domiciliu intră în conţinutul unor infracţiuni simple, neavând relevanţă dacă inculpatul a transportat bunurile sustrase în mai multe rânduri.
C.A. Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 1231 din 13 septembrie 2006
Prin sentinţa penală nr. 91 din 10 aprilie 2006, pronunţată de Judecătoria Tumu-Măgurele, în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul S.I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare. în baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare. în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 71-64 C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 30 decembrie 2005, după ce inculpatul S.I. a consumat băuturi alcoolice, s-a hotărât să pătrundă în locuinţa consăteanului său N.P. pentru a sustrage bunuri. în jurul orei 19,00 a pătruns în curte pe poarta descuiată şi a mers la garajul din curte, a cărei uşă era descuiată de asemenea. Găsind un cărucior de butelie, a aşezat pe el aparatul de sudură şi l-a transportat la poartă în interiorul curţii. S-a reîntors la uşa de acces în locuinţă şi, văzând că este descuiată, a pătruns în interior, a căutat bani şi negăsind, a sustras o butelie de aragaz, mai multe perechi de încălţăminte, o geacă din piele, un ghem de aţă şi o sacoşă cu lenjerie. Toate aceste bunuri le-a introdus întru-un sac de rafie şi le-a dus lângă gard, în interiorul curţii, după care a efectuat două transporturi, ducând bunurile sustrase la domiciliul său.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinice sub aspectul individualizării pedepsei în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen.
Prin decizia penală nr. 127 din 21 iunie 2006, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondat apelul inculpatului S.I. împotriva sentinţei penale nr. 91 din 10 aprilie 2006 a Judecătoriei Tumu Măgurele.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.I., criticând-o pentru netemeinicie, motivând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de pericolul social concret al faptei comise, solicitând reducerea acesteia până la limita minimului special prevăzut de lege.
în recursul său, inculpatul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că recursul inculpatului este fondat sub alt aspect decât cel invocat. Astfel, s-a apreciat că încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului nu este corectă. In mod greşit s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptul că inculpatul a intrat de mai multe ori în locuinţa părţii vătămate transportând bunurile sustrase în curtea locuinţei şi apoi la domiciliul său, nu face posibilă incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât faptele au fost comise într-un interval scurt de timp.
Cele două acte materiale de furt şi violare de domiciliu intră în conţinutul unei singure infracţiuni, neavând relevanţă dacă inculpatul a transportat bunurile sustrase în mai multe rânduri.
Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, în realizarea aceleaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni, care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleaşi infracţiuni.
Faţă de modul în care a acţionat inculpatul, nu se poate reţine că acesta a comis mai multe acte materiale, la diferite intervale de timp, el săvârşind cele două fapte într-un interval de timp scurt, împrejurare pentru care Curtea a apreciat că în cauză există o singură infracţiune de furt şi o singură infracţiune de violare de domiciliu, sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei având drept consecinţă şi reducerea pedepselor aplicate pentru fiecare faptă.
Faţă de considerentul arătat, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul inculpatului
S.I., a casat decizia şi parţial sentinţa penală şi, rejudecând în fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., în art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
