Asigurări sociale. Decizia 1733/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1733
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva Sentinței Civile nr. 835/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 835/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta,împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii,și în consecință a fost stabilit cuantumul legal al pensiei de urmaș cuvenite reclamantei la valoarea de 896 lei, prin valorificarea punctajului mediu anual de 1,28470 și a valorii punctului de pensie de 697,5 lei cu consecința emiterii unei noi decizii de pensionare de către pârâtă.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5.828 lei,reprezentând diferență dintre pensia efectiv plătită acesteia și cea cuvenită legal, sumă ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut că autorul reclamantei, defunctul a lucrat 15 ani și 2 luni în grupa I de muncă, fiind pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, astfel că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie conform prevederilor legale în vigoare la momentul pensionării.
Astfel,potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977 " persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care,potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: 1 an și 6 luni pentru grupa I de muncă; 1 an și 3 luni pentru grupa II de muncă.
Din economia dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977,prima instanță a conchis că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activitate în grupele I și II de muncă, în condițiile expuse în acest text legal, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare.
Prin urmare, întrucât a lucrat efectiv cel puțin 15 ani într-un loc încadrat în grupa I de muncă, iar pe de altă parte a avut o vechime de peste 30 de ani (prevăzută de art.8 alin.1 din Legea nr. 3/1977), defunctul era îndreptățit să i se reducă vârsta de pensionare,prevăzută de art.8 alin.1 și 2 din legea menționată - în mod proporțional cu anii lucrați în grupa I de muncă deci și vechimea totală în muncă necesară pentru pensionare și, astfel, trebuia să beneficieze și de reducerea stagiului total de cotizare, în sensul calculelor făcute de expertul contabil potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, în raport de care, în pofida obiecțiunilor formulate, pârâta nu a cerut expertiza contrarie conform art.212 alin.2 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, cum de altfel, corect a apreciat și expertul contabil desemnat în cauză, reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului pensionar CFR beneficiază de o pensie de urmaș în procent de 100 % din pensia titularului conform actului normativ în vigoare la data formulării cererii care, în speță, a fost Decretul Lege nr.98/1990.Altfel spus, de vreme ce drepturile sale de pensie s-au născut sub imperiul acestuia, abrogarea sa ulterioară prin Legea nr.19/2000 nu prezintă relevanță, în sensul în care a considerat pârâta, fiind admis, în aplicarea principiului neretroactivității, că o lege nu se poate aplica asupra faptelor prin care se constituie sau se sting situații juridice, nici asupra efectelor acestor situații, care s-au consumat înaintea intrării în vigoare a legii noi, precum în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta Casa Județeană de Pensii A,recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 21.08.2008, solicitând modificarea sentinței supusă reformării,in sensul respingerii cererii de chemare in judecată,ca neîntemeiată.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei, Curtea constată că acestea s-au referit in esență la omisiunea instanței de fond de a lua in considerare prevederile OUG nr. 4/2005 care impun ca,la calcularea pensiei de urmaș,să fie utilizate metodele de calcul la care se referă art. 71 alin.2 din Legea nr. 19/2000, in sensul aplicării unui procent de 50% din pensia antecesorului,iar nu 100% cum prevedea art.11 din Decretul Lege nr. 98/1990.
A mai susținut pârâta că instanța de fond a omologat in totalitate raportul de expertiză efectuat in cauză fără să observe că experta a stabilit o dată complet aleatorie de la care a calculat diferențele dintre pensia încasată și cea presupusă a fi cuvenită și că a utilizat greșit valoarea punctului de pensie.
Poziția procesuală a intimatei reclamante a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 13-14,prin care aceasta a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate,precum și a actelor de procedură efectuate in dosarul de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1,art. 304 pct.9 și art. 312 alin1/pr.civ, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect au observat judecătorii fondului,antecesorul reclamantei s-a pensionat pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 3/1977,prin Decizia nr. -/01.10.1991, având o vechime în grupa I de muncă în proporție de 100% de 15 ani și 2 luni.
Pe baza drepturilor de pensie ale intreținătorului,după decesul acestuia, reclamantei i-a fost acordată pensia de urmaș prin Decizia nr. -/1997, care a fost calculată potrivit art. 11 din Decretul Lege nr. 98/1990,prin aplicarea unui procent de 100% din pensia antecesorului. Ulterior,prin Decizia nr. -//27.12.2007,pensia de urmaș a reclamantei a fost recalculată prin aplicarea unui procent de 50% din pensia susținătorului,in conformitate cu Legea nr. 19/2000,menținându-se insă pensia aflată in plată.
Fără a insista asupra netemeiniciei excepției tardivității introducerii contestației impotriva ultimei decizii de recalculare a pensiei, Curtea reține că in mod corect acesta a fost respinsă de instanța de fond,care a observat că in speță pârâta,in calitate de emitentă a actului, nu face dovada comunicării, borderoul atașat la dosar reprezentând doar dovada expedierii sale, dar nu și aceea că actul în discuție a fost primit de reclamantă.
În privința modalității de interpretare și aplicare de către Tribunal a prevederilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, Curtea reține că in mod eronat instanța de fond a apreciat că stagiul complet de cotizare aplicabil persoanelor care au desfășurat activitate în grupe superioare de muncă ar fi echivalent vechimii menționate în art. 14 alin. 1 și 3 din Legea nr. 3/1977. Aceasta deoarece stagiul complet de cotizare din Legea nr. 19/2000 este echivalat doar cu vechimeaintegralăîn muncă, stabilită prin art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977.
Legislația anterioară de care a beneficiat autorul reclamantei la momentul pensionării nu consacră o vechime integrală în muncă mai redusă în cazul persoanelor ce au desfășurat activitate în grupe superioare de muncă față de cele care au muncit în regim normal, ci stabilesc doar dreptul de a se recunoaște vechimea integrală reglementată de ar. 8 alin. 1, chiar anterior cumulării numărului de ani astfel stabiliți, în sensul că pentru grupa I de muncă la un an lucrat se recunoștea o vechime de 1 an și 6 luni, iar pentru grupa a II - a - 1 an și 3 luni.
Mai mult, este de observat că și în cazul Legii nr. 3/1977, ca și în sistemul Legii 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acorda condiționat de întrunirea cumulativă a două condiții - împlinirea unei anumitevârste(de 62 ani bărbații și 57 ani femeile) și realizarea unei vechimi în muncăminime(de 30 ani bărbații și 25 ani femeile - art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977), respectiv, ovârstăstandard de pensionare și un stagiuminimde cotizare (art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
Stagiul complet de cotizare este o noțiune utilizată exclusiv pentru determinarea cuantumului pensiei, iar nicidecum pentru stabilirea dreptului la acordarea acesteia, în anexele la Legea nr. 19/2000 fiind evidențiate distinct stagiile minime de cotizare pentru bărbați și femei și cele complete de cotizare, prima categorie a acestora fiind utilizată pentru a se stabilidacă poate fi acordată pensia(în sensul că solicitantul a prestat muncă un număr suficient de ani, considerat minim, acumulând deci vechimea în muncă la care făcea referire art. 8 alin. 1 și art. 9 alin. 1 din Legea nr. 3/1977), în timp ce stagiul complet de cotizare este reglementat pentrucalculul pensieiprin împărțirea punctelor acumulate în întreaga activitate la numărul de ani care îndreptățesc la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.
Or, art. 14 din Legea nr. 3/1977 la care face referire reclamanta, nu reglementează un mod decalculdiferit cu privire la pensii, cicondițiidiferite pentru acordarea acestora, pentru persoanele ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă, fiind astfel corespondent nu art. 77, ci art. 41 și următoarele din Legea nr. 19/2000. Așadar, acesta nu reglementează o vechime integrală în muncă diferită de cea din art. 8, ci stabilește doar condiții de vârstă și de stagiu minim diferite pentru persoanele ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă, rezultând astfel că stagiul minim de cotizare necesar acestora este mai redus decât în cazul altor persoane, precum și că acestea pot beneficia de pensia pentru limită de vârstă anterior împlinirii vârstei standard reglementat în art. 8 alin. 1. În fapt, calculul pensiilor a fost reglementat în Legea nr. 3/1977 prin art. 11 și 12, nicidecum prin art. 14.
In sprijinul acestei interpretări,Curtea constată că problema de drept supusă analizei a fost incontestabil tranșată după motivarea și publicarea in Monitorul Oficial a Deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,prin care instanța supremă,având de soluționat recursul in interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Jas tatuat căsingurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Concluzionând asupra argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea consideră că Tribunalul a interpretat și aplicat greșit prevederile legale de mai sus,omologând in totalitate concluziile raportului de expertiză efectuat in cauză, care a calculat punctajul mediu anual cuvenit susținătorului reclamantei prin utilizarea unui stagiu de cotizare redus la 15 de ani, împrejurare de natură a atrage incidența motivului de recurs la care se referă art. 304 pct.9/pr.civ.
In fine, instanța de recurs constată că sunt întemeiate și criticile recurentei privind greșita aplicare la calcularea pensiei de urmaș a reclamantei a prevederilor Decretului Lege nr. 98/1990,in sensul calculării sale in procent de 100% din pensia întreținătorului, in contextul in care,după intrarea in vigoare a OUG nr. 4/2005, pentru a da eficiență legală principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", toate pensiile din fostul sistem al asigurărilor sociale au fost recalculate după regulile și principiile Legii nr. 19/2000.
In acest sens, reclamantei i-au fost recalculate corect drepturile de pensie de urmaș prin utilizarea algoritmului de calcul la care se referă art. 71 alin.2 lit. a) din Legea nr. 19/2000, aplicându-se un procent de 50% din pensia întreținătorului,fiind respectate in același timp și exigențele art. 6 alin.2 din OUG nr.4/2005, potrivit cărora în situația în care cuantumul pensiei aferent noului punctaj determinat este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menține cuantumul cuvenit sau aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se va obține un cuantum al pensiei mai mare decât acesta.
Pentru argumentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța de recurs apreciază că pretențiile reclamantei privind recalcularea pensiei sale de urmaș prin utilizarea stagiului de cotizare de 15 ani și aplicarea unui procent de 100% din pensia antecesorului nu sunt întemeiate,motiv pentru care,in baza art. 304 ind.1 și art. 304 pct.9 /pr. civ., va admite recursul pârâtei și va modifica in tot sentința recurată,in sensul că va respinge contestația astfel formulată.
De asemenea,văzând că pârâta nu a formulat cerere accesorie de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate in primul ciclu procesual, precum și că in baza art. 294 alin.1 /pr.civ.,raportate la cele ale art 316/pr.civ,partea nu poate introduce o asemenea cerere direct in calea de atac, o va respinge ca inadmisibilă.
Se va lua act că pentru eventualele cheltuieli de judecată efectuate in recurs părțile nu au formulat cereri accesorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva Sentinței Civile nr. 835/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /06.01.2010
Tehnored / /06.01.2010/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul Arad
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
