Asigurări sociale. Decizia 1814/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1814
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr. 1648/23.06.2009 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente și avocat - în reprezentarea reclamantei intimate.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că, prin registratura instanței la data de 19.11.2009 reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare.
Se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantei pârâtei recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor expuse în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței nr. 69 din 9.11.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1648/23.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T, a obligat pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei prin valorificarea sumelor menționate în adeverințele nr. 1488/17.10.2008 și nr. 211/09.02.2009 emise de T și adeverința nr. 155/23.01.2009 emisă de Reșița; s-a respins acțiunea pentru perioada 13.11.2005-11.02.2006 ca prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în mod eronat, la calcularea pensiei pentru limită de vârstă, prin decizia nr. 90652/30.06.2005, emisă de Casa de Pensii T, nu s-au luat in considerare veniturile suplimentare cu caracter permanent obținute de reclamantă și neînscrise în carnetul de munca, dar menționate în adeverințele nr. 1488/17.10.2008 și nr. 211/09.02.2009 emise de T și adeverința nr. 155/23.01.2009 emisă de Reșița. Aceste venituri suplimentare, cu caracter permanent, nu au fost trecute în carnetul de munca, dar au fost incluse in baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Față de cele de mai sus si ținând cont de dispozițiile art.23 alin.1 lit.e din Legea nr.19/2000 raportate la cele ale art.5 alin.1 și art.2 lit.e din aceiași lege și ale art.19 lit. - h din Normele de aplicare a Legii nr.19/2000, aprobate prin Ordinul nr.340/2001, precum si de faptul că perioadele contributive pot fi dovedite si cu înscrisuri eliberate de angajator, în cazul în care nu sunt menționate în carnetul de muncă, potrivit art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000 și art.40 din Normele de aplicare a legii nr.19/2000, instanța de fond a constatat acțiunea ca fiind întemeiată.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Taf ormulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 1648/23.06.2009 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.
În motivarea recursului, se arată că reclamanta intimată nu a depus la Casa Județeană de Pensii adeverința nr. 211/09.02.2009 emise de T și adeverința nr. 155/23.01.2009 emisă de Reșița, acestea fiind întocmite ulterior cererii înregistrate sub nr. 38046 din 13.11.2008 și soluționată prin adresa nr. 38046 din 20.01.2009 de Casa Județeană de Pensii T, astfel că, față de dispozițiile art. I din Legea nr. 262/2008, este prematură solicitarea reclamantei vizând obligarea instituției recurente la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea sumelor menționate în cele două adeverințe menționate anterior.
Recurenta a arătat că reclamantei i-au fost stabilite drepturile de pensie pentru limită de vârstă în anul 1988, în condițiile Legii nr. 3/1977, iar începând cu 01.07.2005 i s-a recalculat pensia prin Decizia nr. 90652/30.06.2005. Pentru perioada anterioară datei de 01.04.2004, pentru care s-au eliberat adeverințele nr. 1488/17.10.2008 și nr. 211/09.02.2009 emise de T și adeverința nr. 155/23.01.2009 emisă de Reșița, sporurile ce se utilizează sunt cele cu caracter permanent, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, iar nu veniturile care au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Invocând dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă,recurenta a susținut în esență că s-au încălcat dispozițiile pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 potrivit cărora nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord global sau cu bucata, în regie ori după timp pe baza de tarife sau cote procentuale, recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate.
Pe de altă parte, veniturile cu titlu de acord, evidențiate în adeverințe, au fost acordate reclamantei în mod sporadic pe parcursul perioadei în care a fost angajată a societăților emitente adeverințelor și nu se regăsesc în categoria sporurilor, indemnizațiilor și a majorărilor de retribuții tarifare prevăzute în anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Totodată, recurenta a solicitat, în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, reducerea onorariului de avocat, arătând că suma de 900 lei solicitată, cu acest titlu, de către reprezentanta reclamantului este nepotrivit de mare și nu se justifică în raport cu volumul de muncă îndeplinit de avocat în cauză, presupus de noutatea și dificultatea litigiului.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Reclamanta a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, iar susținerile recurentei sunt contrare prevederilor art. 2, art. 23 și art. 78 din Legea nr. 19/2000 referitoare la calculul pensiei în raport de veniturile asupra cărora s-au stabilit și plătit contribuții la asigurări sociale de stat din partea asiguratului.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că dispozițiile art. VI din anexa la OUG nr. 4/2005 prevăd că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord.
În același timp, însă, art. V din anexa la OUG nr. 4/2005 prevede că se iau în calcul alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective. de asemenea că sporurile prevăzute de acest articol se utilizează atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 1.04.1992.
Pe de altă parte, art. IV din același act normativ include la calcularea punctajului "alte sporuri" acordate de către ministerele de resort conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale.
Din adeverințele supuse analizei rezultă că pentru veniturile suplimentare reprezentând acord global s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, precum și că de aceste venituri a beneficiat reclamanta în mod permanent fiind adăugate salariului de bază pe parcursul întregii activități desfășurate de reclamant la angajator.
Coroborând aceste dispoziții în care se încadrează reclamanta și cu normele de principiu ale art.2 din Legea nr.19/2000 potrivit cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale, se impune concluzia că în mod justificat a fost admisă acțiunea reclamantei.
Art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, prevede că: "judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Având în vedere actele întocmite de avocatul reclamantei și depuse la dosarul primei instanțe, prezența acestuia la fiecare termen de judecată de la fond, obiectul și complexitatea cauzei, Curtea apreciază că nu se impune diminuarea onorariului perceput de avocatul reclamantei pentru aor eprezenta în fața instanței de fond, în temeiul prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, astfel încât motivul de recurs referitor la reducerea onorariului de avocat va fi respins.
Concluzionând asupra argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea apreciază că in speță nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtei.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, urmează a obliga pârâta recurentă la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 1648 din 23.06.2009, dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
, 20 noiembrie 2009, în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /12.2009
Tehnored. S /2 ex./.2009
Prim inst.: Tribunalul Timiș -,
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Florin
