Asigurări sociale. Decizia 1816/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale cod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1816
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 980 pronunțată la 19 martie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa Județeană de Pensii, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta recurentă asistată de avocat, pentru pârâta intimată cj..
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reclamanta recurentă, prin avocat având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la recalcularea pensiei ținând cont și de veniturile suplimentare, deoarece în caz contrar s-ar încălca principiul contributivității, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta intimată a solicitat respingerea recursului, arătând că sumele din adeverință nu au avut caracter permanent și că prin utilizarea lor ca baza de calcul s-ar încălca dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 20 octombrie 2009 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii T solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta să recalculeze pensia reclamantei prin valorificarea veniturilor cuprinse în adeverința nr. 393/19 mai 2005 și să dispună obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii ca urmare a recalculării, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că pârâta refuză luarea în calcul a acestor venituri suplimentare, deși ele au avut caracter permanent și pentru ele s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale.
In drept a invocat dispozițiile art. 23 alin. 1 pct. A, art. 78 din Legea nr. 19/2000, art. 1 din Decretul nr. 389/1972 și pct. 7 din nr. 680/1 august 2007, Legea nr. 202/19 aprilie 2002.
Prin sentința civilă nr. 980 pronunțată la 19 martie 2009, instanța a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia nr. -/2005, reclamanta a fost pensionată pentru limită de vârstă.
La data de 22 noiembrie 2005, prin adresa nr. -, pârâta a comunicat reclamantei că la stabilirea pensiei nu au fost luate în calcul sumele înscrise în adeverința nr. 393/19 mai 2005.
A mai reținut că art. 164 alin. 1-3 din Legea nr. 19/2000 prevede ce venituri se iau în calcul la determinarea pensiei și că adeverința nr. 393/19 mai 2005 emisă de CN Română SA T nu dovedește sporuri, indemnizații sau majorări de retribuții tarifare care să se identifice cu cele care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamanta, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul obligării pârâtei să recalculeze pensia pentru muncă depusă și limită de vârstă cuvenită reclamantei prin valorificarea veniturilor cuprinse în adeverință nr. 393/19 mai 2005 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii, urmare a recalculării, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 cod procedură civilă.
Arată că pentru perioada înscrisă în adeverință a realizat venituri suplimentare pentru care a achitat lunar cotele CAS, inclusiv contribuția la pensia suplimentară.
Mai arată că refuzul pârâtei încalcă prevederile pct. 7 din Ordinul nr. 680/1 august 2007, art. 2, art. 23 alin. 1 pct. A, art. 78 din Legea nr. 19/2000, art. 1 din decretul nr. 389/1972; că art. V din anexa la OUG nr. 4/2005 face referire la sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă.
Pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arata ca nu se poate reține în speță că veniturile dovedite prin adeverința depusă la dosar se identifică celor stabilite legal pentru calculul pensiei și că omisiunea de valorificare a veniturilor la acest calcul contravine dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 19/2000.
Mai arata ca nici dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 nu prevede dreptul contribuabililor de a obține o pensie proporțională cu sumele virate la fondurile de asigurări sociale de stat și că nu există o proporționalitate între baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și cuantumul pensiei ulterior acordate; că dispozițiile art. 23 litera a din Legea nr. 19/2000 nu prezintă relevanță în cauză deoarece vizează exclusiv baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, iar nu modul de calcul al pensiei; că adeverința nu cuprinde venituri care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
Reclamanta este pensionată pentru limită de vârstă și vechime integrală prin decizia nr. - din 21 aprilie 2005 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii
Reclamanta s-a adresat pârâtei cu o cerere de recalculare a pensiei solicitându-i să ia în considerare la stabilirea punctajului mediu anual și veniturile suplimentare realizate în perioada 10.09.1992-1 aprilie 2001, menționate în adeverința nr. 939/19 mai 2005 anexa 1 emisă de Compania Națională " Română" SA.
Prin adresa nr. -/22 noiembrie 2006, pârâta i-a comunicat reclamantei că potrivit prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile, așa cum au fost înscrise în carnetul de muncă și sporurile cu caracter permanent, precum și sporul de vechime avut în acea perioadă.
Este adevărat că dispozițiile art. VI din anexa la OUG nr. 4/2005 prevăd că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord.
In același timp, însă, art. V din anexa la OUG nr. 4/2005 prevede că se iau în calcul alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective.
de asemenea că sporurile prevăzute de acest articol se utilizează atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992.
Pe de altă parte, art. IV din același act normativ include la calcularea punctajului "alte sporuri" acordate de către ministerele de resort conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale.
Din adeverința nr. 939/19 mai 2005 depusă la fila 59 dosar fond rezultă că pentru aceste venituri suplimentare, s-a achitat contribuția pentru asigurările sociale, din cuprinsul adeverinței rezultând caracterul de permanență al acestor venituri.
Coroborând aceste dispoziții, în care se încadrează reclamanta, cu prevederile de principiu ale art. 2 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale și ale art. 78 alin. 4 din Legea nr. 9/2000 car prevăd că punctajul asiguratului, stabilit conform alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, instanța apreciază că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamantei de recalculare a pensiei.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a admite recursul reclamantei, a modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a adeverinței nr. 939/19 mai 2005 emisă de Română SA și să emită o decizie de recalculare în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 980 pronunțată la 19 martie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa Județeană de Pensii
Modifică sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta să procedeze la recalcularea pensiei reclamantei cu luarea în considerare a adeverinței nr. 939/19 mai 2005 emisă de CN Română SA și să emită o decizie de recalculare în acest sens.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex./12.01.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Florin
