Asigurări sociale. Decizia 335/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.335
Ședința publică din data de 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1434 pronunțată la 21 decembrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică: pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic, lipsind intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatului-contestator s-a depus întâmpinare, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, înmânează recurentei-intimate Casa Județeană de Pensii D un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul-contestator.
Consilier juridic, pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării intimatului, că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-intimate că nu mai are cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic solicită admiterea recursului, potrivit considerentelor expuse pe larg în motivarea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii contestației, iar pe fond menținerea deciziei emisă de instituția ce o reprezintă ca fiind temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.3881 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatorul a contestat decizia nr.-/25.04.2007, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii D și a solicitat anularea acestei decizii.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că prin decizia contestată s-a dispus suspendarea plății pensiei și obligarea să restituie pensia încasată necuvenit în sumă 5521 lei, în perioada 01.02.2006-01.05.2007, că această decizie este nelegală întrucât a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 91 alin (1) lit. b din Legea nr. 19/2000 și fără să țină cont că contestat decizia nr. 171/20.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă
Contestatorul a mai precizat că la data de 01.02.2006 avea capacitatea de muncă pierdută ți că această situație s-a menținut și ulterior datorită afecțiunii de care suferea, că a respectat toate obligațiile stabilite de legiuitor în sarcina beneficiarului pensiei de invaliditate, că responsabilitatea verificării documentației medicale și întocmirii deciziei de acordare a pensiei de invaliditate revine serviciilor teritoriale de expertiză medicală din subordinea caselor teritoriale de pensii, așa cum este prevăzut prin Ordinul nr. 340/2001 al, că anularea deciziei asupra capacității de muncă trebuia să fie însoțită obligatoriu de avizul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că emiterea deciziei de încetare a plății pensiei și de recuperare a pensiei încasate anterior a fost determinată de decizia nr. 171/20.04.2007 prin care s-au anulat deciziile anterioare de încadrare în grad de invaliditate, că această decizie nu a fost contestată, astfel că a rămas definitivă, că în mod corect s-a emis decizia contestată, întrucât s-au constatat încălcări ale procedurii de expertizare medicală, prevăzute imperativ de art.53-56 și 62-63 din Legea nr.19/2000 și pct.1-35 secțiunea C din Ordinul nr.340/2001.
În cauză a fost administrată proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.1434 din 21.12.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a nulat decizia nr.-/25.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. -/25.04.2007 emisă de intimată s-a dispus încetarea plății de invaliditate acordată contestatorului începând cu data de 01.02.2006 și recuperarea sumei de 6521 lei, reprezentând pensia de invaliditate încasată în perioada 1.02.2006 - 1.05.2007, avându-se în vedere decizia nr. 171/20.04.2007 emisă de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperarea a Capacității de Muncă M, prin care s-a anulat decizia nr. 432/31.01.2006 asupra capacității de muncă, reținându-se că prin controlul consemnat în nota de constatare nr. -/19.04.2004 s-a stabilit că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Conform prevederilor art.56 al.(6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
Se poate constata că decizia asupra capacității de muncă, menționată în cuprinsul deciziei nr. 172/20.04.2007, a devenit definitivă prin necontestare și a intrat în circuitul juridic civil, producând efecte depline, astfel că nu este posibilă revocarea acesteia în mod unilateral.
Este de principiu că un act administrativ jurisdicțional, care a intrat în circuitul civil, nu poate fi anulat decât în baza unei hotărâri penale prin care s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu actul respectiv sau a unei legături civile prin care s-a dispus anularea acesteia.
Anularea deciziei asupra capacității de muncă în mod unilateral de către emitentă nu este posibilă întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, iar procedura folosită de către intimată care nici nu este prevăzută de Legea nr. 19/2000 și de Ordinul nr.340/2001 aduce atingere securității raporturilor juridice din ramura dreptului asigurărilor sociale.
In mod cert Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive,pentru că dispozițiile menționate stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive, sau în cazul deciziei asupra capacității de muncă, în baza unei hotărâri civile pronunțată într-o cerere de anulare a deciziei respective, atunci când se invocă nulități ale acesteia.
Întrucât decizia asupra capacității de muncă emisă anterior deciziei nr. 171/20.04.2007 a devenit definitivă, a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, anularea ei este posibilă numai în condițiile expres prevăzute de lege, ori dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Ordinului nr.340/2001 nu prevăd modalitatea de anulare cuprinsă în decizia menționată.
Conform art.39 din capitolul III al Ordinul nr.340/2001, oficiile de expertiză medicală și recuperarea a capacității de muncă județene au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate, în cadrul activității de control oficiile putând solicita avizul de specialitate al Institutului Național de Expertizare medicală și recuperare a capacității de muncă. Decizia emisă ca urmare acțiunii de control, se aplică, potrivit alin.3 din același articol de la data emiterii indiferent de modul de rezolvare.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei de anulare a deciziilor suficient, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act. Numai în situația constatării săvârșirii unor fapte penale de către contestatoare sau de către salariați ai intimatei se poate solicita în cadrul procesului penal anularea deciziilor și a înscrisurilor nereale precum și obligarea la plata despăgubirilor civile de către persoanele vinovate de săvârșirea faptelor penale.
Având în vedere aspectele menționate și împrejurarea că decizia nr. 171/20.04.2007, avută în vedere la emiterea deciziei de încetare a plății pensiei de invaliditate și recuperării sumei 5521 lei, a fost contestată, după cum rezultă din contestația adresată Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă M ( filele 26-27), nefiind definitivă la data emiterii deciziei contestate, se impune admiterea contestației și anularea deciziei nr. -/25.04.2007.
Împotriva acestei sentințe intimata Dad eclarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Reține recurenta, în esență, că în mod eronat prima instanță a apreciat că temeiul legal al soluției sale îl constituie dispozițiile art.39 din Ordinul nr.340/2001 în loc de dispozițiile art.41.
Mai arată recurenta că intimatul-contestator nu a urmat procedura legală și, necontestând răspunsul la instanța judecătorească, decizia de anulare asupra capacității de muncă a rămas definitivă.
În raport de aceste considerente, apreciată recurenta, prima instanță în mod eronat a anulat decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului rezultă că la data de 20.04.2007, prin decizia nr.171, Mad ispus anularea deciziei asupra capacității de muncă nr.432/31.01.2006 eliberată contestatorului, pe motivul că a fost emisă fără a se respecta procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare. Această decizie prevede că termenul de contestare este de 30 de zile de la comunicare.
Fără însă a respecta expirarea acestui termen de contestare a acestei decizii, recurenta emite la data de 25.04.2007, deci numai după 5 zile, decizia nr.- prin care dispune încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei încasată necuvenit cu acest titlu în perioada 01.02.2006 - 01.05.2007.
Contestatorul a învederat primei instanței tocmai faptul că pârâta a emis decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate la numai câteva zile de la emiterea deciziei asupra capacității de muncă, deși formulase contestație împotriva acesteia. Prima instanță a reținut împrejurarea potrivit căreia decizia asupra capacității de muncă nu rămăsese definitivă la data emiterii deciziei de încetare a plății pensiei de invaliditate.
În aceste condiții este de netăgăduit că dispozițiile art.56 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, - care reglementează această procedură - au fost nerespectate chiar de către recurenta D, care nu putea emite decizia nr.- decât după expirarea termenului de contestare de 30 de zile de la comunicarea deciziei nr.171/20.04.2007.
Interpretarea acestor dispoziții legale coroborate cu faptul că intimatul-contestator a făcut dovada contestării pe cale separată a deciziei nr.171/20.04.2007, determină aprecierea că susținerile recurentei privind anularea în mod eronat a deciziei nr.-/25.04.2007, sunt neîntemeiate, urmând să nu fie reținute.
Astfel, nu se poate transfera culpa nerespectării unei proceduri legale de către recurentă în sarcina contestatorului, așa cum în mod eronat se precizează în motivele de recurs.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anii 2005-2006, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Raportat la aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu subzistă niciunul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 și art.3041Cod procedură civilă, sens în care sentința primei instanțe fiind legală și temeinică, recursul urmează să fie respins, conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1434 pronunțată la 21 decembrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
tehnored.2 ex./01.04.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
G
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
