Asigurări sociale. Decizia 338/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.338
Ședința publică din data de 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1316 pronunțată la 7 decembrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic, pentru intimatul-contestator, avocat din Baroul Dâmbovița,potrivit contractului de asistență juridică nr.36/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru intimatul-contestator, depune la dosar întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind înmânat recurentei-intimate Casa Județeană de Pensii
Consilier juridic, pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării intimatului, că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Avocat pentru intimatul-contestator declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic solicită admiterea recursului, potrivit considerentelor expuse pe larg în motivarea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii contestației, iar pe fond menținerea deciziei emisă de instituția ce o reprezintă ca fiind temeinică și legală.
Având cuvântul în fond pentru intimatul-contestator, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond potrivit motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatorul a contestat decizia nr.585/2.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și răspunsul nr. 1572/1.07.2007 prin care s-a comunicat menținerea deciziei.
În motivarea contestației petentul a arătat că în anul 2003 fost încadrat în grad de invaliditate de muncă, iar prin decizia nr.-/21.08.2003 emisă de intimată, i s-a acordat pensie pentru invaliditate, că s-a prezentat în fiecare an pentru revizuirea medicală, depunând de fiecare dată dovezile medicale eliberate ca urmare a spitalizării și menținerii stării de boală, că prin decizia nr.-/2007 s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate, avându-se în vedere decizia de anulare a deciziilor de încadrare anterioară într-un grad de invaliditate, că această decizie nu arată motivele care au condus la anularea deciziilor medicale și este nelegală deoarece nu are în vedere că s-a prezentat în fiecare an la revizuirea medicală, că a depus biletele de ieșire din spital și scrisorile medicale eliberate de medicii specialiști.
Contestatorul a susținut că este nelegală deoarece Ordinul nr.340/2001 și Legea nr. 19/2000 nu prevăd calea de anulare a deciziei folosită de intimată, cu atât mai mult cu cât a respectat indicațiile Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că decizia contestată este legală și temeinică și a fost determinată de mențiunile din nota de constatare nr. 19389/27.04.2007 întocmită de Direcția audit Intern și Control a prin care s-au evidențiat încălcări ale procedurii de expertizare medicală, prevăzute imperativ de art.53-56 și 62-63 din Legea nr. 19/2000 și pct.1-35 secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, precum și lipsa unor documente medicale sau folosirea unor formulare xeroxate pentru întocmirea deciziilor medicale.
În cauză a fost administrată proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.1316 din 7.12.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și anulat decizia nr.585/2.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că, prin decizia nr. -/8.05.2007 emisă de intimată s-a dispus încetarea plății de invaliditate acordată contestatorului începând cu data de 1.08.2005 și recuperarea sumei de 4170 lei, reprezentând pensia de invaliditate încasată în perioada 1.08.2005 - 1.06.2007, avându-se în vedere decizia nr. 585/2.05.2007 emisă de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperarea a Capacității de Muncă M, prin care s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă nr.3018/22.07.2005 și 3801/4.07.2006, reținându-se că prin controlul consemnat în nota de constatare nr. 19389/27.04.2007 s-a stabilit că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare. Conform prevederilor art.56 al.(6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
Astfel, s-a constatat că deciziile asupra capacității de muncă, menționate în cuprinsul deciziei nr.585/2.05.2007, au devenit definitive prin necontestare și au intrat în circuitul juridic civil, producând efecte depline, astfel că nu este posibilă revocarea acestora în mod unilateral fiind de principiu că un act administrativ jurisdicțional, care a intrat în circuitul civil, nu poate fi anulat decât în baza unei hotărâri penale prin care s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu actul respectiv sau a unei legături civile prin care s-a dispus anularea acesteia.
A mai reținut că anularea deciziei asupra capacității de muncă în mod unilateral de către emitentă nu este posibilă întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, iar procedura folosită de către intimată care nu este prevăzută de Legea nr. 19/2000 și de Ordinul nr.340/2001 aduce atingere securității raporturilor juridice din ramura dreptului asigurărilor sociale.
De asemenea, s-a mai arătat că în mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, această activitate putând avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive,pentru că dispozițiile menționate stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive, sau în cazul deciziei asupra capacității de muncă, în baza unei hotărâri civile pronunțată într-o cerere de anulare a deciziei respective, atunci când se invocă nulități ale acesteia.
În fine, s-a mai reținut că întrucât deciziile asupra capacității de muncă emise anterior deciziei nr.802/7.05.2007 au devenit definitive, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, anularea lor fiind posibilă numai în condițiile expres prevăzute de lege, ori dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Ordinului nr.340/2001 nu prevăd modalitatea de anulare cuprinsă în decizia contestată, se impune anularea deciziei contestate prin care s-au anulat deciziile anterioare asupra capacității de muncă.
Este de menționat că în conformitate cu prevederile art. 39 din capitolul III al Ordinul nr.340/2001, oficiile de expertiză medicală și recuperarea a capacității de muncă județene au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate, în cadrul activității de control oficiile putând solicita avizul de specialitate al Institutului Național de Expertizare medicală și recuperare a capacității de muncă. Decizia emisă ca urmare a acțiunii de control, se aplică, potrivit alin.3 din același articol de la data emiterii indiferent de modul de rezolvare.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei de anulare a deciziilor suficient, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act. Numai în situația constatării săvârșirii unor fapte penale de către contestatoare sau de către salariați ai intimatei se poate solicita în cadrul procesului penal anularea deciziilor și a înscrisurilor nereale precum și obligarea la plata despăgubirilor civile de către persoanele vinovate de săvârșirea faptelor penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sens în care a invocat dispozițiile art.304 pct.6, 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Într-un prim motiv de recurs reține recurenta că prima instanță în mod eronat a anulat decizia medicală nr.585/02.05.2007 în condițiile în care contestatorul a solicitat anularea adresei nr.1572/01.07.2007, aspect asupra căruia instanța nu s-a pronunțat.
A mai arătat recuranta că în mod eronat instanța a reținut ca temei a soluției pronunțate dispozițiile art.39 din Ordinul nr.340/2001 întrucât în mod legal și corect, temeiul anulării ăl reprezintă prevederile art.41 Capitolul III, Secțiunea C din Ordinul mai sus-menționat.
S-a mai arătat că reclamantul nu a depus alte acte medicale și că nu sunt indicii în sensul că acesta ar deține și alte acte medicale.
Pentru toate aceste considerente a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică.
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anii 2005-2006, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimatul-reclamant nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
În ceea ce privește motivul de recurs care privește nepronunțarea de către prima instanță asupra răspunsului nr.1572/01.07.2007, Curtea constată că este neîntemeiat. Astfel, contestatorul, a înțeles să atace cu contestație la instanța judecătorească decizia nr.585/02.05.2007 precum și răspunsul nr.1572/01.07.2007 prin care au fost menținute ca valabile elementele deciziei nr.585/02.05.2007 asupra capacității de muncă.
În timpul procesului, contestatorul a arătat că înțelege să se judece cu Casa Județeană de Pensii D și nu cu Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D și a solicitat, în dezbateri, anularea deciziei nr.585/02.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii
În aceste condiții, în raport de precizările la acțiune, Curtea constată că nu pot fi reținute susținerile privind incidența în cauză a dispozițiilor art.304 pct.6 Cod procedură civilă privind acordarea a ceea ce nu s-a cerut, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică și sub acest aspect.
Față de aceste considerente, Curtea privește recursul ca nefondat și constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, îl va respinge conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
Conform dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă, recurenta urmează să plătească intimatului reclamant suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1316 pronunțată la 7 decembrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județul
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
tehnored.2 ex./01.04.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
G
Președinte:Marilena Panait
Judecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Traian
