Asigurări sociale. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 99
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1640 din 5.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare -, domiciliată în comuna,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-contestatoare - reprezentată de avocat - din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenta-intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-contestatoare a depus la dosar întâmpinare.
Avocat - având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - având cuvântul pentru intimata-contestatoare solicită respingerea recursului, conform motivelor arătate prin întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatoarea - a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, contestație împotriva deciziei nr. - din 21.11.2007, solicitând repunerea în dreptul de a beneficia de pensia de invaliditate și obligarea intimatei la plata pensiei restante, respectiv de la data sistării plății pensiei de invaliditate și până la repunerea efectivă în drepturi.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia nr. 236 din 22 ianuarie 2002, i s-a stabilit gradul II de invaliditate și a fost declarată nerevizuibilă.
A mai susținut contestatoarea că, în pofida acestei situații, din luna noiembrie 2007, fără a i se comunica vreun document, i s-a sistat pensia, încălcându-se dispozițiile legale.
În drept, au fost invocate disp.art.56 din Legea nr.19/2000.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației invocând excepția tardivității contestației întrucât decizia de suspendare putea fi contestată în 45 de zile de la comunicare, iar contestatoarea a primit decizia de suspendare la 10.12.2007 și a contestat-o abia în luna mai 2009.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală întrucât contestatoarea nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, motiv pentru care, conform art.92 lit.c și art.62 alin.4 din Legea nr.19/2000, s-a procedat la suspendarea pensiei de invaliditate a contestatoarei.
La 26.06.2009, contestatoarea a formulat cerere completatoare prin care a arătat că solicită anularea deciziei nr. - din 20.11.2007 și exonerarea de plata sumei de 9895 lei, reprezentând pensia de care a beneficiat în perioada 01.12.2004-01.12.2007.
În motivarea cererii, contestatoarea arătat că a fost declarată nerevizuibilă conform deciziei asupra capacității de muncă nr.236/22.01.2002, astfel că nu avea obligația de a se prezenta la Comisia de Expertiză Medicală și mai mult, nici nu a fost convocată pentru vreo altă revizuire ulterioară.
Referitor la dovada comunicării deciziei contestate depusă la dosar de către intimată, s-a arătat că semnătura de pe confirmarea de primire nu aparține contestatoarei, în Comuna existând încă o persoană cu nume identic cu cel al contestatoarei.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1640 pronunțată la data de 5 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția tardivității promovării contestației invocată de intimata Casa Județeană de Pensii D, iar pe fond, a admis contestația și a anulat decizia de suspendare a pensiei nr. -/ 20.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D repunând-o pe contestatoare în dreptul de a beneficia de pensia de invaliditate, cu obligarea intimatei la plata pensiei restante.
Totodată, intimata a fost obligată și la suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru pronunța această soluție, prima instanță reținut, în urma verificării de scripte conform art. 178 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, că petenta nu a luat cunoștință de decizia contestată decât la momentul depunerii întâmpinării, motiv pentru care a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației invocată de intimată.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin decizia nr. 236 din 22 ianuarie 2002 contestatoarea a fost încadrată în gradul II de invaliditate cu mențiunea nerevizuibil, iar ulterior acestei date, contestatoarea nu a primit nicio convocare pentru altă revizuire, astfel că măsura dispusă prin decizia atacată nu se justifică.
S-a mai arătat că potrivit art. 39 din Ordinul nr. 340/2001 al, revizuirea capacității de muncă se face pe baza reexpertizării pacienților și cu eventualul aviz de specialitate al, iar contestatoarea nu a fost supusă unei reexpertizări, încalcându-se dispozițiile legale și în plus, potrivit art. 39 alin. 3 din același act normativ, decizia emisă de oficiul de expertiză medicală în urma acțiunii de control se aplică de la data emiterii și în speță, decizia contestată produce efecte cu caracter retroactiv.
Pentru aceste considerente, instanța a admis contestația în sensul celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs, în termen legal, intimata Casa Județeană de Pensii D criticând soluția ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Printr-un prim motiv de recurs, se arată că în mod eronat instanța de fond a respins excepția tardivității deoarece în conformitate cu prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia de suspendare nr. -/20.11.2007 putea fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța judecătorească competentă și contestatoarea a primit decizia de suspendare a plății pensiei în data de 10.12.2007, așa cum rezultă din confirmarea de primire, promovând contestația în mai 2009, cu depășirea termenului prevăzut de lege, pe confirmarea de primire depusă la fond apărând semnătura destinatarului.
Pe fond, se susține că în mod eronat instanța de fond a admis contestația, reținând că intimata nu avea obligația să se prezinte la revizuirea medicală periodică întrucât pe decizia medicală este menționat că este nerevizuibilă.
Se mai arată că potrivit art.62 alin.1 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale, în funcție de afecțiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii, astfel că intimata trebuia să se prezinte la comisia de expertiză medicală în vederea revizuirii medicale pentru a putea beneficia în continuare de pensie de invaliditate, iar conform art.92 din Legea nr.19/2000, cu modificările si completările ulterioare, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică.
Se învederează, în continuare, că având în vedere nota de constatare nr.51485/01.11.2007, s-a constatat că intimata este pensionară de invaliditate și nu s-a prezentat la revizuirile medicale periodice, iar în baza borderoului care se transmite de către Cabinetul de Expertiză Medicală Casei Județene de Pensii D pentru aoî nștiința cu privire la pensiile ce urmează a fi sistate, a fost suspendată pensia contestatoarei, conform art.92 din Legea nr.19/2000, începând cu luna următoare neprezentării, respectiv 01.02.2002, invocându-se de către recurentă și disp.art.62 alin.4 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, care statuează că neprezentarea din motive imputabile pensionarului la revizuirea medicală atrage suspendarea plații pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzut la revizuirea medicală.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit s-a respins de către prima instanță excepția tardivității introducerii contestației invocată de recurenta-intimată.
Astfel, cu privire la dovada comunicării către intimata-contestatoare a deciziei nr.-/20.11.2007, dovadă depusă la dosarul de fond de către recurentă, intimata a contestat semnătura de pe confirmarea de primire susținând că nu-i aparține, arătând totodată că în Comuna mai există o persoană cu același nume.
În această situație, tribunalul a procedat la verificarea de scripte, conform art.178 alin.1 și 2 Cod pr.civilă, concluzionând în mod justificat, pe baza acesteia, că semnătura de pe confirmarea de primire nu aparține contestatoarei.
De menționat, că potrivit confirmării de primire depusă la dosarul de fond, decizia respectivă a fost comunicată în Comuna, fără a se indica în concret și adresa de domiciliu a destinatarului.
Nici criticile privind greșita soluționare a fondului cauzei nu pot fi primite.
Prin decizia asupra capacității de muncă nr.236 din 22.01.2000 contestatoarea a fost încadrată în gradul doi de invaliditate, cu mențiunea nerevizuibilă.
Recurenta-intimată a emis la data de 20.11.2007 decizia nr.- prin care, în temeiul art.92 alin.1 lit.c din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, a dispus suspendarea plății pensiei de invaliditate a contestatoarei pe perioada 01.02.2002-01.12.2007 și recuperarea de la aceasta a sumei de 9895 lei încasată cu acest titlu în perioada 01.12.2004-01.12.2007.
Potrivit art. 62 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale, în funcție de afecțiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii, iar în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 4 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, neprezentarea din motive imputabile pensionarului la revizuirea medicală atrage suspendarea plații pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzut la revizuirea medicală.
De asemenea, art.92 alin.1 lit.c din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, statuează că plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul acesteia nu se prezintă la revizuirea medicală periodică.
Art.62 alin.7 lit.a din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, statuează însă în mod expres că nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care prezintă invalidități care afectează ireversibil capacitatea de muncă, situație de excepție în care se află și intimata -contestatoare, astfel încât aceasta nu avea obligația de a se prezenta la revizuirea medicală periodică, așa cum corect a reținut și prima instanță.
Deși la dosarul de fond s-a depus de către intimata-contestatoare decizia 236 din 22.01.2000, prin care contestatoarea a fost încadrată în gradul doi de invaliditate, fiind declarată nerevizuibilă, recurenta-intimată nu face nicio referire la această decizie, care nu a fost anulată, continuând să susțină, în mod nejustificat, că intimata-contestatoare trebuia să se prezinte la revizuirea medicală periodică, fără a depune la dosar vreo altă decizie din care să rezulte că intimata ar fi avut obligația de a se prezenta la revizuire medicală periodică în ianuarie 2002.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței invocate de recurentă în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
În temeiul disp.art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-contestatoare, reprezentând onorariu de avocat suportat în recurs de către aceasta, conform chitanței doveditoare nr43/07.01.2010.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1640 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare -, domiciliată în comuna,-, județ
Obligă recurenta Casa Județeană de Pensii D la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
4 ex./ 11.02.2010
/VS
Trib.D nr-
G -
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
