Asigurări sociale. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 101
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1639 din 5.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, sat Lazuri, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că pentru acest termen de judecată intimata-contestatoare a depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatoarea, a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, anularea deciziilor nr. 977/05.06.2009 și 183/13.03.2009 emise de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, respectiv Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
În motivarea contestației, s-a arătat că la data de 18.05.2009 contestatoarea s-a prezentat la medicul expert și a depus toate documentelemedicale solicitate de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă care atestau afecțiunile medicale și incapacitatea sa de muncă, dar aceste documente nu au fost luate în considerare și i s-a respins contestația pe care a formulat-o împotriva decizia prin care se revizuise decizia de încadrare în grad de invaliditate nr. 4039/06.11.2006 prin care a fost încadrată în gradul III de invaliditate, stabilindu-se un termen pentru revizuire la care s-a prezentat și i s-a comunicat menținerea gradului său de invaliditate, iar decizia de încadrare în grad de invaliditate
a devenit definitivă pentru că nu a fost contestată în termen, conform prevederilor art. 56 alin.6 din Legea nr.19/2000.
Prin cererea completatoare formulată la data de 03.08.2009(filele 19-20) contestatoarea a solicitat și anularea deciziilor nr. -/16.07.2009, emise de intimată, motivând că și acestea sunt nelegale deoarece prin decizia nr. 4039/06.11.2006 a fost pensionată pentru invaliditate de muncă, gradul III, că deciziile prin care i s-a stabilit invaliditatea nu au fost contestate în termenul legal de 30 de zile, că din fișele medicale rezultă incapacitatea sa de muncă, că au fost respectate procedurile de expertizare medicală, măsura suspendării plății fiind nelegală iar în cazul în care s-ar fi constatat deficiențe referitoare la stabilirea gradului de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii, dar cu efecte doar pentru viitor.
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare (filele 28-29) prin care a solicitat respingerea contestației, susținând că deciziile contestate sunt legale și temeinice pentru că dispozițiile art. 62 alin.1 din Legea nr. 19/2000 prevăd că pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la intervale de 6-12 luni până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, că pensionara nu a urmat procedura de revizuire medicală, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat în baza unor documente neconforme realității, după cum s-a constatat de către Direcția audit Intern și Control a
Intimata a mai menționat că decizia nr. 183/2009 de revizuire a deciziilor asupra capacității de muncă a fost determinată de emiterea acestora fără respectarea procedurii de încadrare în grad de invaliditate, datorită neprezentării contestatoarei la consultația medicală cu documentația necesară la termenul stabilit pentru revizuire.
Referitor la decizia prin care s-a respins contestația de către Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă s-a precizat că a fost emisă ca urmare a modalității în care s-a obținut încadrarea în grad de invaliditate, printr-o procedură viciată și nu ținând cont de afecțiunile contestatoarei.
S-a mai arătat că împotriva asistentei medicale din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperarea a Capacității de Muncă M, care a efectuat încadrarea în grad de invaliditate, s-a dispus începerea urmăririi penale.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1639 din 5.10.2009 a admis contestația completată și a anulat deciziile nr. 977/05.06.2009, 183/13.03.2009 și -/ 16.07.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 183/13.03.2009 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s- dispus revizuirea deciziei asupra capacității de muncă nr.4039/06.11.2006, reținându-se că a fost emisă fără a fi respectată procedura de încadrare în grad de invaliditate și de revizuire medicală.
Prin decizia nr.977/05.06.2009 emisă de Oficiul Județean de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă D s-a respins contestația și s-a menținut deciziei nr.183/2009, avându-se în vedere nota de constatare nr. 3730/06.03.2009 întocmită de Direcția de Control Intern a CNPAS și lipsa documentelor conforme și necesare încadrării/menținerii gradului de invaliditate.
Din nota de constatare nr. 3730/06.03.2009 întocmită de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția Control Intern, rezultă că prin controlul asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, efectuat în temeiul prevederilor HG nr. 13/08.01.2004 și a secțiunii C pct.III, art. 39 din Ordinul 340/2001 au fost identificate unele deficiențe în activitatea de stabilire a gradului de invaliditate, cu încălcarea procedurii de expertizare medicală și de revizuire, constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
Conform dispozițiilor art. 39 alin.1, secțiunea C, capitolul III din Ordinul 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, oficiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă județene și ale sectoarelor municipiului B au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate. Dispozițiile alin.3 prevăd că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a acțiunii de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare."
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte numai pentru viitor, pentru trecut anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
Prima instanță a reținut că modalitatea de anulare prin "revizuire" a deciziilor de încadrare într-un grad de invaliditate, devenite definitive prin necontestare în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 56 (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale practicată de intimată excede normelor de procedură instituite de această lege și de Ordinul nr. 340/2001 cu privire la încadrarea sau menținerea gradului de invaliditate.
Nerespectându-se atât prevederile Ordinului 340/2001, cât și ale art. 56 din Legea nr.19/2000, s-a încălcat și principiul neretroactivității legii civile pentru că deciziile de încadrare în grad de invaliditate fiind necontestate, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice depline.
Concluzia care se desprinde chiar din nota de constatare întocmită de Direcția de Control Intern este aceea a culpei intimatei care invocă drept motive ale anulării deciziilor, propriile greșeli în aplicarea prevederilor legale și în gestionarea documentelor medicale și nu culpa contestatoarei, care nu are obligația dovedirii împrejurărilor că s-a prezentat la toate termenele de revizuire și a depus la acele termene documentele medicale pentru a-și justifica invaliditatea.
Pentru cele ce preced, tribunalul a admis contestația și a anulat decizia nr.977/05.06.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii D - Oficiul Județean de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă D și decizia nr.183/13.03.2009 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Ca o consecință a anulării deciziei nr.183/2009, ce a constituit temeiul deciziei nr.-/16.07.2009, a fost anulată și această din urmă decizie, pentru că decizia nr.183/2009 nu devenise încă definitivă, fiind contestată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 56 (2) din Legea nr. 19/2000.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică și a invocat cazurile de recurs prev. de disp.art. 304 pct.6, 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Recurenta a susținut că în mod greșit s-a reținut incidența prevederilor art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care stabilește că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, a arătat recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control nr.3730/6.03.2009 prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză și revizuire medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata-contestatoare a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente ar duce la concluzia că acestea au fost depuse și la Cabinetul de Expertiză M, neexistând dovezi în acest sens, iar cele depuse la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, astfel că nu prezintă nicio relevanță pentru cauză.
S-a solicitat pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata-contestatoare a depus la dosar întâmpinare(filele 7-8) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce succed:
Prin decizia nr.183/13.03.2009 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a revizuit decizia asupra capacității de muncă nr.4039/6.11.2006(fila 13 dosar fond) reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică (fila 11 dosar fond).
Intimata-contestatoare a contestat în termen legal decizia Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, primind decizia nr.977/5.06.2009 prin care i s-a respins contestația pe motivul lipsei documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii sale în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr.977/5.06.2009 au fost invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.3730/6.03.2009 a Direcției de Control Intern din cadrul CNPAS, iar drept temei juridic au fost indicate dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Analizând incidența acestor dispoziții legale, în mod corect prima instanță a reținut în fundamentarea soluției dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de Oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Drept urmare, în mod justificat a stabilit instanța de fond că în cazul unui control ce constată deficiențe în privința modului de derulare a procedurii de încadrare sau menținere a gradului de invaliditate, se pot emite noi decizii ale căror efecte se produc numai pentru viitor.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata-contestatoare nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși din deciziile a căror anularea a solicitat-o rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorată în principal, unei angajate a cabinetului, au impus revizuirea deciziei asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiară.
În consecință, nu i se pot imputa intimatei neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica revizuirea cu caracter retroactiv a deciziei asupra capacității de muncă din anul 2006 și care, fiind intrată în circuitul juridic, și-a produs pe deplin efectele pentru care a fost emisă.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât recursul care este nefondat va fi respins în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ.în cauză nefiind incident niciunul din motivele de modificare a sentinței la care s-a referit recurenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1639 din 5.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, sat Lazuri, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2010-02-22
4 ex.
/FA
Trib. D nr-
G -
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
