Contestație calcul cas. Decizia 1584/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1584
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Ciută
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul, cu domiciliul în comuna, județul B și de către pârâtulCabinet Medical Veterinar I, cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr.632 din 12 mai 2009pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent Cabinet Medical Veterinar I.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a constatat recursurile în stare de judecată și a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent a solicitat admitere recursului așa cum a fost formulat și a depus la dosar concluzii scrise. Cu privire la recursul declarat de pârât a solicitat respingerea lui ca nefondat.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Cabinet Medical I", solicitând obligarea acestuia la plata pentru reclamant a contribuțiilor de asigurări sociale corespunzătoare grupei a II a de muncă pentru perioada 09.02.2000 - 01.06.2008, precum și a cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că până la data de 01.06.2008 a fost salariatul pârâtului pe postul de asistent veterinar, așa cum arată și contractul individual de muncă nr.82843 din 09.02.2000. În alin. II al art.2 din contract se stipulează că "activitatea prestată se desfășoară în condiții deosebite de muncă, grupa a -II - a".
Cu toate acestea, a mai arătat reclamantul, angajatorul nu a efectuat plățile corespunzătoare grupei a-II-a de muncă, astfel cum rezultă din înscrisul eliberat de CJP B, ceea ce îi provoacă evidente prejudicii, fiind afectat cuantumul vechimii la pensie și cuantumul pensiei de care urmează să beneficieze.
Conform art.6 din Legea nr.19/2000, în scopul constituirii drepturilor de asigurări sociale angajatorul are obligația de a depune lunar la casa de pensii declarații privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale, care trebuie să conțină reflectarea completă a condițiilor de muncă în care își desfășoară activitatea salariații.
Cum potrivit art.18 alin.2 din Legea nr.19/2000, contribuțiile de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă, iar plata acestora constituie o obligație ce revine exclusiv angajatorului, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata acestor contribuții conform contractului său de muncă.
În dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în copie: adeverința nr.75/25.06.2008 eliberată de pârât certificatul CNPAS privind stagiul de cotizare realizat de reclamant în perioada 01.01.2004 - 31.12.2005, contractul individual de muncă nr.82843/09.02.2000, decizia nr.11326 R/11.07.2008 emisă de CJP B, extras din tabelul aferent adresei nr.155/MB/31.03.1998 a, extras din carnetul de muncă, fișa postului și adeverința nr.1279/21.02.2007 eliberată de Primăria comunei, jud.
Pârâtul Cabinet Medical Veterinar I din a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, arătând că nu a efectuat plata contribuțiilor către CJP B corespunzătoare grupei a - II - a de muncă pentru reclamant, întrucât acesta nu a lucrat în condițiile aferente acestei grupe și nu se încadrează în nici una din reglementările Ordinului nr.50/05.03.1990 sau ale HG nr.261/22.02.2001.
Totodată, a precizat că și în alte două procese s-au respins în mod irevocabil pretențiile reclamantului de plată a sporului pentru condiții deosebite de muncă - respectiv sentința nr.1098/2007 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă prin decizia nr.245/2008 a Curții de APEL SUCEAVA și sentința civilă nr.1155/2008 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă prin decizia nr.1618/2008 a Curții de APEL SUCEAVA. De asemenea, că grupa a - II- a de muncă se poate acorda numai în condițiile legii și nu a voinței părților contractante, deoarece implică obligații și din partea statului privind reducerea vârstei de pensionare și cuantumul pensiei.
În dovedirea apărărilor formulate, pârâtul a depus în copie: sentința civilă nr.1098/2007 a Tribunalului Botoșani, sentința civilă nr.1155/2008 a Tribunalului Botoșani, fișa postului reclamantului nr.56/12.08.2008 și adresa nr.7554/2007 a DSVA
În temeiul art.129 alin.4 și 5 Cod procedură civilă, tribunalul a solicitat din oficiu, relații de la privind interpretarea pct.179 din Anexa 2 Ordinului nr.50/1990, completat cu avizele ulterioare, prin raportare la activitatea de asistent veterinar desfășurată de reclamant.
Drept urmare, CNPAS - la care a fost direcționată solicitarea instanței - a comunicat răspunsul nr.158/1021/06.05.2009, împreună cu scrisoarea 382/MB/08.11.2000 a și tabelul anexă la aceasta (scrisoare ce înlocuiește scrisoarea nr.155/MB/31.03.1998).
Prin sentința civilă nr.632 din 12 mai 2009 a Tribunalului Botoșania fost admisă, în parte, acțiunea; a fost obligat pârâtul să vireze pentru reclamant contribuția de asigurări sociale pentru grupa a - II a de muncă aferentă perioadei 09 februarie 2000 - 31 martie 2001; au fost respinse pretențiile privind CAS pentru perioada 01.04.2001 - 01.06.2008; a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art.40 alin.2 din Codul muncii (Legea nr.53/2003) angajatorului îi revin și următoarele obligații: "să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii", obligație prevăzută și de art.149 din Codul muncii anterior - Legea nr.10/1972, iar potrivit art.18 din Legea nr.19/2000 (în vigoare începând cu 01.04.2001) în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale sunt contribuabili atât asigurații care datorează contribuții individuale de asigurări sociale cât și angajatorii, cotele de contribuții de asigurări sociale fiind diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale și fiind aprobate anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
În mod similar, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, OUG nr.2/01.02.1999 a modificat art.1 al Decretului nr.382/1972, în sensul stabilirii pentru angajatori a contribuției pentru asigurările sociale de stat diferențiat, astfel:
- 40% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a -II - a de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați încadrați în grupa a - III a de muncă (aceste acte normative fiind abrogate în mod expres prin Legea nr.19/2000).
În cauză între părți a fost încheiat contractul individual de muncă nr.82843/09.02.2000 (10) din care rezultă că începând cu data de 01.02.2000 reclamantul a desfășurat activitate pentru pârât în calitate de asistent veterinar, alin.2 al art. II din contract prevăzând, prin completarea rubricilor din formularul de contract, că "Activitatea prestată se desfășoară în condiții deosebite de muncă, grupa de muncă a - II- a, timpul lucrat în aceste condiții 100%"
Pârâtul a susținut (40-41) că mențiunea din carnetul de muncă al reclamantului referitoare la grupa a - II a de muncă a fost efectuată la debutul calității de angajator în contextul unor insuficiente cunoștințe despre redactarea unui contract de muncă și despre modul de acordare a grupelor de muncă "care de fapt trebuie să respecte legislația în domeniu și nu numai voința părților contractante".
Tribunalul a înlăturat această apărare întrucât în situația înserării în contract a unei clauze nelegale, nulitatea acesteia putea fi stabilită prin acordul părților sau de către instanța de judecătorească pe toată durata existenței contractului, conform art.283 alin.1 lit. d din Codul muncii, deci până la data de 01.06.2008.
În plus, mențiunea din contract atestă că pârâtul a considerat, cel puțin la data încheierii acestuia, că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a - II - a de muncă, or această încadrare este conformă prevederilor legale incidente, respectiv pct.179 din Anexa nr.2 la Ordinul nr.50/1990, completat cu avizele ulterioare.
În același timp, s-a reținut că această mențiune a fost de natură să creeze reclamantului convingerea că va beneficia de toate drepturile aferente aceste încadrări a muncii prestate, prin executarea corespunzătoare de către angajator a obligațiilor corelative, astfel încât pârâtul nu se poate apăra de neexecutarea obligației invocând propria culpă.
Cât privește hotărârile judecătorești invocate de pârât în apărare, acestea nu se opun analizei pe fond a pretențiilor reclamantului din prezenta cauză întrucât au soluționat alte cereri ale acestuia (sentința civilă nr.1098/2007) sau au constatat ca fiind inadecvat ales cadrul procesual pentru rezolvare, neavând autoritate de lucru judecat (sentința civilă nr.1155/2008).
Așadar, față de ansamblul celor ce preced, pârâtul a fost obligat să plătească pentru reclamant contribuția de asigurări sociale pentru grupa a II-a de muncă aferentă perioadei 09.02.2000 - 31.03.2001.
Întrucât actele normative care reglementează încadrarea în fostele grupe I și II de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, respectiv 01.04.2001, după această dată nu mai există bază legală pentru acest timp de clasificare a locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale.
Mai mult, potrivit art.15 din HG nr.261/2001, locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupa I și a - II- a până la intrarea în vigoare a acestei hotărâri sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite, însă art.16 impune reevaluarea acestora "în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite, respectând dispozițiile prezentei hotărâri".
Drept urmare, întrucât în cauză nu s-a dovedit respectarea metodologiei prev. de art.3 din HG nr.261/2001 pentru încadrare în condiții deosebite de muncă a locului de muncă ocupat de reclamant după data de 01.04.2001 nici a celei prev. de HG nr.246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, a fost respinsă, ca nefondată, pretenția reclamantului privind plata CAS aferent grupei a - II - a de muncă sau a condițiilor deosebite de muncă pentru perioada 01.04.2001 - 01.06.2008.
Întrucât nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate cu prezentul proces, a fost respinsă ca nefondată, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul, a arătat în motivarea recursuluică, pârâtul avea obligația ca pe o perioadă de 6 ani de la data publicării HG nr.261/2001 să-și normalizeze condițiile de muncă, trimițând în acest sens, la ITM măsurile pentru normalizarea condițiilor de muncă. Neîndeplinindu-și această obligație, rezultă că a acceptat prevederile art.19 alin.2-5 din Legea nr.19/2000.
Pe de altă parte, mai arată recurentul că, potrivit art.283 alin.1 lit.d din Codul muncii "contractul de muncă își menține valabilitatea pe toată durata existenței sale", în speța de față pe perioada 9.02.2000 - 1.06.2008.
Astfel, întrucât culpa pentru nerespectarea dispozițiilor art.3 din HG nr.261/2001 privind încadrarea locului de muncă în condiții deosebite revine angajatorului, se impunea obligarea acestuia la plata contribuțiilor către CNPAS corespunzător grupei a II-a de muncă pentru întreaga perioadă în care a existat contractul de muncă, valabil încheiat.
Recurentul Cabinetul Medical " I" dina arătat în motivarea recursului, în esență, că "(dreptul la acțiune al reclamantului este prescris, potrivit art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958); reclamantul recurent nu poate invoca, în susținerea acțiunii sale, că nu a cunoscut reglementările legale în vigoare precum și pentru ce drepturi salariale semna statele de plată în fiecare lună; activitățile desfășurate de reclamant în cadrul Cabinetului Medical " I" nu se încadrau în grupa a II-a de muncă în conformitate cu OG nr.50/1990.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată neîntemeiate ambele recursuri.
Cât privește recursul reclamantului, se reține că, în conformitate cu prevederile pct.6 din Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și II de muncă se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Potrivit prevederilor alin.2 al pct.15 din Ordinul menționat, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 3o de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării persoanelor în grupa I și II de muncă, începând cu 18.03.1969.
Conform prevederilor punctului 8 din ordinul amintit, perioada de timp în care o persoană a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilește de către conducerea unității sau prin prevederile legale ce reglementau atribuțiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
În considerarea acestor aspecte și având în vedere că din contractul individual de muncă rezultă că reclamantul a desfășurat activitatea începând cu data de 1.02.2000 în condiții deosebite de muncă, grupa a II-a, timpul lucrat fiind de 100%, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să plătească către CNPAS contribuția corespunzătoare grupei a II-a de muncă pe perioada 1.02.2000 - 31.03.2001.
După data de 31.03.2001, urmare a intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite de muncă în grupe superioare de muncă, actele normative ce reglementau fostele grupe I și II de muncă fiind abrogate.
HG nr. 261/2001 prin art. 15 recunoaște locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupa I-a și a II-a până la intrarea în vigoare a acestei hotărâri, ca fiind activități desfășurate în condiții deosebite, însă art.16 impune reevaluarea acestora în vederea încadrării ca "locuri de muncă în condiții deosebite".
Cum nu s-a dovedit respectarea metodologiei prevăzută de art.3 din HG nr.261/2001 pentru încadrarea în condiții deosebite de muncă și nici a celei prevăzută de HG nr.246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, pretențiile reclamantului după data de 1.04.2001 în mod legal și temeinic au fost respinse.
Față de aceste aspecte, critica formulată în recurs de către reclamant apare neîntemeiată.
Față de recursul declarat de pârât, se reține că:
Potrivit art. 1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege".
Art. 3 raportat la art. 7 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art. 283 alin. 2 Codul muncii stipulează că termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului.
În speța de față, reclamantul a luat cunoștință de faptul că angajatorul nu a plătit contribuțiile către CNPAS, corespunzătoare grupei a II-a de muncă, la data emiterii de către Casa Județeană de Pensii a deciziei nr.11326R din 11.07.2008.
Pe cale de consecință, în considerarea art.8 din Decretul nr.167/1958, acesta este momentul de la care se poate aprecia că s-a născut dreptul la acțiune și deci curge termenul de prescripție de 3 ani.
Cum cererea reclamantului a fost înregistrată la instanța de fond la data de 6.02.2009, evident nu este dată în speță excepția prescripției dreptului la acțiune.
De urmare, critica pârâtei recurente în acest sens, este neîntemeiată.
De asemenea este neîntemeiată și cea de a doua critică.
Atâta timp cât între părți s-a încheiat contractul individual de muncă din care rezultă că începând cu data de 1.02.2000 reclamantul a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, în condiții deosebite, iar din fișa postului rezultă că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit pct.179 din Anexa nr.2 la Ordinul nr.50/1990, reclamantul a avut convingerea legitimă că va beneficia de aceste drepturi.
Faptul neîndeplinirii de către angajator a obligațiilor rezultate din contractul individual de muncă nu poate fi imputat reclamantului, pârâtul neputând invoca în apărare propria sa culpă.
Cea de a treia critică privește faptul că, activitatea desfășurată de reclamant nu se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit pct.179 din Anexa nr.2 la Ordinul nr.50/1990.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a fost salariatul pârâtului Cabinetul Medical " I" în perioada 9.02.2000 - 1.06.2008, în calitate de asistent veterinar.
Între părți s-a încheiat contractul individual de muncă nr.82843 din 9.02.2000 din care rezultă că începând cu data de 1.02.2000 reclamantul a desfășurat activitatea pentru pârât, în condiții deosebite de muncă, grupa a II-a, timpul lucrat în aceste condiții fiind de 100%.
Pe de altă parte, din fișa postului reclamantului rezultă că activitățile desfășurate se regăsesc printre cele enumerate de pct.179 din Anexa nr.2 la Ordinul nr.50/1990, astfel că nu poate fi primită nici această din urmă critică.
Pentru cele ce preced, Curtea, constatând că motivele invocate în recurs de către recurenți nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și întrucât nici din oficiu nu s-au identificat motive de casare sau modificare a hotărârii de ordine publică, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, ambele recursuri se vor respinge ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul, cu domiciliul în comuna, județul B și de către pârâtulCabinet Medical Veterinar I, cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr.632 din 12 mai 2009pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 8.01.2010
jud.fond:,
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Ciută
