Contestație decizie pensie. Decizia 1460/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1460
Ședința publică din 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 40/14.01.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect contestarea deciziei de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei-recurente, consilier juridic, lipsind reclamantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamantul-intimat a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la data de 06.06.2008, prin Serviciul Registratură, o copie de pe aceasta fiind comunicată reprezentantului pârâtei-recurente. De asemenea, intimatul a depus o adresă prin care arată că se află în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței, întrucât este foarte bolnav, întâmpinarea depusă fiind suficientă pentru judecarea cauzei chiar și în lipsa sa.
Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar împuternicirea de reprezentare juridică nr. 6841/259/16.06.2008.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate de către reclamant, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.40/14.01.2008, pronunțată de Tribunalul C- S în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă promovată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C - S, s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr.20696/3.10.2007 privind recalcularea pensiei din sistemul public și a deciziei de pensionare nr.20696/3.10.2007 privind stabilirea drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile OUG nr. 19/2007, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare privind recalcularea pensiei reclamantului cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani la determinarea punctajului mediu anual.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin deciziile de pensionare contestate, a fost recalculată pensia reclamantului, stabilită inițial în temeiul Legii nr. 3/1977.
Față de prevederile art. 4 din OUG nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu cele ale art. 2 alin. 1 și alin. 3 din Anexa la HG nr. 1550/2004 și ale art. 2 din HG nr. 1550/2004, stagiu complet de cotizare ce va fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977, întrucât dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis sub imperiul acestei legi.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 derogă de la cele ale art. 8 din aceeași lege, prevăzând un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 40/14.01.2008 a Tribunalului C-S, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei în fond și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea recurată este nelegală, întrucât instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 alin. 3 din HG nr.1550/2004 raportat la cele ale art. 8 din Legea nr.3/1977, conform cărora stagiul complet de cotizare pe care intimatul trebuia să-l îndeplinească la data ieșirii la pensie este de 30 de ani, iar nu de 20 de ani, cum susține, în mod eronat, instanța de fond.
Pe de altă parte, ulterior acordării dreptului la pensie reclamantului a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 267/1990, iar dispozițiile art. 9 din această hotărâre nu îi sunt aplicabile reclamantului întrucât legile civile nu pot fi aplicate retroactiv. Adoptarea acestei hotărâri nu era necesară dacă stagiul complet de cotizare necesar pentru stabilirea pensiei reclamantului, la data de 18.01.1982, ar fi fost de 20 de ani conform prevederilor Legii nr. 3/1977.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.8 și 9 raportate la cele ale art.3041Cod procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că din considerentele sentinței recurate rezultă că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de recurs invocate de către recurentă.
Prima instanță a reținut corect, în cazul reclamantului, că stagiul complet de cotizare pe care trebuia să-l utilizeze pârâta la calcularea punctajului mediu anual era cel stabilit prin dispozițiile art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977, adică vechimea în muncă de 20 de ani lucrați efectiv în grupa I de muncă, vechime care a constituit o condiție primordială pentru deschiderea dreptului la pensie, derogatorie de la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Prevederile Hotărârii Guvernului nr. 267/1990 nu au legătură cu acțiunea pendinte, deoarece nu au fost invocate ca temei de drept al acesteia sau al hotărârii recurate, reclamantul fiind pensionat în baza art. 14 din Legea nr. 3/1977. Pe de altă parte, nu este normal și nici legal să se facă diferențieri între cei pensionați înainte de 1990 și cei pensionați după 1990, atâta timp cât scopul recalculării pensiilor, potrivit dispozițiilor OUG nr. 4/2005, a constat în eliminarea inegalităților între aceste categorii de pensionari.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a prevederilor art. 304 pct.8 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciată că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia nr. 20696/03.10.2007, emisă de pârâta - intimată, pensia reclamantului a fost recalculată, cu începere de la 01.03.2005, în temeiul OUG nr. 4/2005, utilizându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, stagiu contestat de reclamant prin acțiunea pendinte.
Totodată, prin decizia nr. 20696/03.10.2007, emisă de pârâta - intimată, pensia reclamantului a fost recalculată, cu începere de la 01.07.2007, în temeiul OUG nr. 19/2007, utilizându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, stagiu contestat de reclamant prin acțiunea pendinte.
Susținerea recurentei că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a redus stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, cuvenit reclamantului - intimat, de la 30 de ani la 20 de ani, apare ca nefondată prin raportare la prevederile art. 2 alin.1 și alin. 3 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la HG nr. 1550/2005 și ale art. 14 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 3/1977.
Din coroborarea prevederilor alineatului 1 cu cele ale alineatului 3 ale art. 2 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la HG nr. 1550/2005, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art. 14 alin. 3 raportat alin.1 din Legea nr. 3/1977, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
Din economia dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, rezultă că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activitate în grupele I și II de muncă, în condițiile expuse în acest text legal, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977,"persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă;
Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;
b) 50 ani, pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.1 sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 de ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 de ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art.8 alin.2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I și II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Prin urmare, 20 de ani lucrați în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă echivalează cu 30 de ani lucrați în condiții normale.
Față de cele arătate mai sus, susținerea recurentei că adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 267/1990 nu se impunea dacă stagiul complet de cotizare necesar pentru stabilirea pensiei reclamantului, la data de 18.01.1982, ar fi fost de 20 de ani conform prevederilor Legii nr. 3/1977, este nefondată.
Întrucât reclamantul are o vechime de 27 de ani 3 luni și 3 zile în grupa I de muncă, chiar dacă nu-i sunt aplicabile prevederile HG nr.267/1990, el beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 de ani, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, pentru motivele expuse anterior.
G nr.19/2007 vizează recalcularea pensiei sub aspectul determinării punctajului mediu anual al asiguraților, astfel încât este admisibilă contestarea deciziei de pensionare, ce a fost emisă ca urmare a adoptării acestei ordonanțe, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare luat în considerare la stabilirea punctajului mediu anual al asiguratului.
Din cele arătate mai sus rezultă că, în speță, nu sunt incidente motivele de recurs reglementate de art.304 pct. 9 Cod de procedură civilă, deoarece hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
Deși, invocă prevederile art.304 pct.8 Cod de procedură civilă ca temei de drept al cererii de recurs, recurenta nu arată motivele pentru care ar fi incidente aceste dispoziții legale.
În cauză nu s-a pus problema interpretării unui act juridic dedus judecății, astfel încât prevederile art. 304 pct.8 Cod de procedură civilă nu sunt incidente.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 40/14.01.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 17.06.2008.
p. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu
- - - - Dr. - -
în concediu de odihnă
VICEPREȘEDINTE,
GREFIER, - -
Red. /07.07.2008
Tehnored. 07.07.2008
2 ex./2007
Prima instanță: și
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Carmen Pârvulescu
