Recalculare pensii. Decizia 1458/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1458
Ședința publică din 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T, împotriva sentinței civile nr. 1791/PI/3.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect recalcularea pensiei.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul intimat personal și asistat de avocat iar pentru pârâta recurentă, d-na consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la data de 11.06.2008, prin registratura instanței, o copie de pe acesta fiind comunicată recurentei. Totodată, se constată depuse la dosar, de către intimat, copia hotărârii nr. 816 din 12.10.1990, dată de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 și copia cererii adresate de către reclamant Tribunalului Timiș din data de 29 aprilie 2008 prin care solicită confirmarea sentinței nr. 1791/3.04.2008 ca definitivă și irevocabilă.
Reprezentata recurentei depune la dosar delegația nr. 10867 din 16.06.2008, iar avocatul reclamantului intimat depune împuternicire avocațială nr. 101/2008.
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității depunerii cererii de recurs, invocată de reclamant prin întâmpinare.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea excepției întrucât cererea a fost tardiv depusă.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției invocate de intimat deoarece termenul de recurs este de 15 zile, nefiind un litigiu de muncă.
Instanța respinge excepția tardivității recursului, întrucât termenul de recurs este de 15 zile și nu de 10 zile, având în vedere faptul că în speță nu se aplică dispozițiile art. 80 din Legea nr. 168/1999, ci dispozițiile art. 301 din Codul procedură civilă, conform cărora termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Nemaifiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului și casarea hotărârii instanței de fond cu trimitere spre rejudecare, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs învederând instanței că tribunalul a validat concluziile expertizei contabile fără să le verifice, deși acestea sunt contradictorii.
Reclamantul intimat, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate arătând că expertul a valorificat actele care au fost depuse la dosarul cauzei și a dat suficiente explicații pentru a se pronunța o sentință corectă de către prima instanță.
CU RTEA,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Timiș, reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii T, pentru a se dispune anularea deciziei de pensionare nr. -/05.03.2007, emisă de pârâtă și să fie obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei cu efectuarea de noi evaluări în care să se utilizeze documente neluate în seamă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că reclamantul a fost angajat ca inginer la Regionala CFR T și deși a prestat muncă în sectoare de activitate în grupa I și II de ramură, în decizia contestată nu se regăsesc anumite perioade de muncă în aceste grupe.
În concret, a arătat că avut câștig de cauză prin sentința civilă nr. 1210/13.12.2006 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă atunci când s-a recunoscut vechimea în muncă în grupa I de muncă pentru perioada 01.02.1995-01.08.1998.
În drept s-au invocat Legea nr. 3/1977, nr.OUG 4/2005 și nr.HG 1550/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin decizia de pensionare nr. -/05.03.2007 reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă.
Prin decizia de pensionare a fost valorificată perioada 01.10.1998 până în 01.04.2001 ca stagiu de cotizare realizat de către reclamant în grupa I de muncă, așa cum rezultă din buletinul de calcul.
Astfel, stagiul de cotizare realizat de reclamant în grupa I de muncă reprezintă 11 ani 5 luni și 22 de zile ce rezultă din valorificarea perioadei 09.02.1981-01.- menționat în adeverința nr. 3653/30.10.2003 eliberată de Agenția Regională de Telecomunicații T și a perioadei 01.10.1998-01.04.2001 evidențiată în sentința civilă nr. 12110/13.12.2006, definitivă și irevocabilă, cât și adeverința nr. /3/1/2/3/1/2/207/2007 întocmită de Sucursala Regională de Telecomunicații
S-a constatat că reclamantul beneficiază de un stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă pentru 7 ani 5 luni și 18 zile potrivit adeverinței nr. 305/10509/29.10.2003 eliberată de Direcția T și adeverința nr. 3653/30.10.2003 întocmită de Agenția Regională de Telecomunicații
Perioada 01.02.1995-01.08.1998 a fost valorificată ca stagiu de cotizare realizat de reclamant în condiții normale de muncă.
Beneficiul conferit prin Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare persoanelor care au desfășurat activități în grupa superioară de muncă nu conduce automat la majorarea cuantumului pensiei, ci la reducerea vârstei standard de pensionare și creșterea stagiului de cotizare.
În decizia contestată este evidențiată, pe lângă pensia stabilită, indemnizația lunară în cuantum de 450 RON, aferent perioadei de 4 ani și 6 luni recunoscută de Hotărârea nr. 816/12.10.1990 a Comisiei pentru Aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990, respectiv 100 lei pentru fiecare an de strămutare în altă localitate.
Perioada 18.06.1951-18.12.1955, respectiv 4 ani și 6 luni, nu a fost inclusă în calculul stagiului total de cotizare, deoarece reclamantul fiind născut la 8.04.1948 avea vârsta între 2 ani 10 luni și 7 ani 4 luni, astfel că nu dispunea de capacitate juridică de a munci și, implicit, de a realiza vechimea în muncă.
La 28.05.2007, pârâta a mai depus la dosarul cauzei precizări arătând că au fost respectate prevederile art. 164 alin.1 și 3 din Legea nr. 19/2000.
Prin sentința civilă nr. 1791/PI/3.04.2008 a Tribunalului Timiș, s-a admis contestația, anulându-se decizia de pensionare nr. -/5.03.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii T, pârâta fiind obligată să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu efectuarea de noi evaluări, consemnate de expertul în cuprinsul expertizei efectuate la filele 76-83 de la dosarul cauzei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că, contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă însă prin decizia de pensionare nr. -/5.03.2007, nu au fost valorificate în mod corect toate perioadele de desfășurare a activității sale pe timp ce îndeplinea funcția de inginer în cadrul Regionalei CFR T, cât și în diferite sectoare de activitate raportate la grupa I sau a II-a de muncă, așa încât, a fost însușit raportul de expertiză tehnică de specialitate, efectuat de expertul, și unde s-a făcut referire la perioada 1.10.1995-1.10.1998, care nu a fost luată în calcul, precum și raportat la adeverința nr. 1047/2007 emisă de Regionala CFR T, neaplicându-se sporul de vechime de 18% pe perioada 1.03.1990-1.04.1991, iar pe perioada 1.07.1991-1.04.1992 nu s-a aplicat sporul de vechime de 25%.
S-a mai reținut că drepturile ce decurg din aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990 în favoarea reclamantului, încep să curgă de la 1.04.1990 și că reclamantul beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare de 4 ani și 6 luni, conform aceluiași act normativ, iar pe perioada 9.02.1981-28.12.1988, beneficiază de indemnizație suplimentară de 20%.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii T, fiind întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că tribunalul a aplicat greșit dispozițiile art.167 din Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, întrucât, conform anexei nr. 3 (care face parte integrantă din Legea nr. 19/2000), în luna ianuarie 2007, când s-a deschis dreptul de pensie pentru limită de vârstă al reclamantului intimat, stagiul complet de cotizare a fost de 31 ani, iar vârsta standard de pensionare pentru bărbați a fost de 63 ani, din care s-a făcut reducerea prevăzută în tabelul nr. 4 de la art. 1671alin.1 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001.
A mai arătat că la obiectivul nr. 1 al expertizei contabile, concluziile de la literele b), c) și e) sunt contradictorii, întrucât expertul contabil a constatat la lit.e) că adeverința nr. /3/1/2/207/2007 eliberată de către Sucursala Regională de Telecomunicații T este luată în calcul de Casa Județeană de Pensii T, în această adeverință fiind evidențiat, pentru perioada 01.10.1995-01.10.1998, sporul pentru condiții de muncă feroviară în procent de 7% și sporul de vechime de 25%, susținând totodată, la lit.b) că nu este luat în calcul sporul pentru condiții feroviare, de care a beneficiat reclamantul în aceeași perioadă și în același procent, iar la lit.c) că nu s-a aplicat sporul de vechime de 25% din perioada menționată.
S-a mai susținut că adeverința nr. 1047/2007 emisă de CN CF CFR SA- Sucursala Regională T nu a fost depusă de către reclamant la dosarul său de pensionare, această adeverință fiind întocmită la data de 26.-, ulterior emiterii Deciziei nr. - din 5.03.2007 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, iar procentele sporului de vechime incluse în buletinul de calcul sunt mai mari pentru perioada 1.09.1983-1.03.1990, decât cele din adeverința nr. 1047/2007 emisă de CN CF CFR SA- Sucursala Regională T, compensându-se astfel diferența dintre sporul de vechime aferent perioadei 1.03.1990-1.04.1992.
Totodată, stagiul de cotizare de 11 ani 5 luni 22 zile, realizat în grupa I de muncă de către reclamant a rezultat din valorificarea perioadei 09.02.1981-01.02.1990 menționată în adeverința nr. 3653 din 30.10.2003, eliberată de Agenția Regională de Telecomunicații T și a perioadei 01.10.1998-01.04.2001 evidențiată în sentința civilă nr. 12110/13.12.2006, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- și în adeverința nr. /3/1/2/2007 întocmită de Sucursala Regională de Telecomunicații T, iar 7 ani 5 luni 18 zile reprezintă stagiul de cotizare în grupa a II-a de muncă, în care a fost încadrat în perioadele 17.08.1978-09.02.1981 și 01.02.1990-01.02.1995 potrivit adeverinței nr. 305/10509 din 29.10.2003 eliberată de Direcția Radio Televiziune T și adeverinței nr. 3653 din 30.10.2003 întocmită de Agenția Regională de Telecomunicații
S-a susținut că perioada 01.02.1995-01.08.1998, înregistrată la nr. crt. 69-87 din carnetul de muncă al reclamantului, a fost valorificată de către Casa Județeană de Pensii T ca stagiu de cotizare realizat de către reclamant în condiții normale de muncă, întrucât fosta unitate angajatoare nu a eliberat o adeverință privind încadrarea în grupă superioară de muncă, precum și adeverințele mai sus menționate, prin care să se dovedească achitarea contribuției de asigurări sociale de stat în procent de 28% corespunzător grupei a II-a de muncă pentru perioada de referință, conform dispozițiilor art. 3 lit.a) din nr.OUG 22/1992, începând cu data de 1.04.1992 până la intrarea în vigoare a acestui act normativ contribuția de asigurări sociale de stat fiind de 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă, astfel cum prevedea art.2 pct. 1 și art. 5 din Legea nr. 49/1992, și nu a efectuat înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului în sensul că activitatea desfășurată de acesta în calitate de inginer în perioada 01.02.1995-01.08.1995 și de șef birou în intervalul 01.08.1995-01.08.1998 se încadrează în grupa a II-a de muncă.
S-a arătat că art. 1 alin.4 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prevede: " prevăzute la alin.1 lit. d)și e) constituie vechime în muncă dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcții pentru care aveau pregătirea profesională", iar recunoașterea ca vechime în muncă a perioadelor, în are persoanele care au fost strămutate într-o altă localitate potrivit art. 1 alin. 1 lit. e) din același decret-lege, cum este cazul reclamantului, este condiționată de dovada împiedicării privind încadrarea în muncă în funcții pentru care aveau pregătirea profesională.
În fine, s-a mai susținut că pentru perioada 09.02.1981-28.12.1988 înregistrată la nr. crt. 34-39 de la paginile 24-25 din carnetul de muncă al reclamantului, la dosarul său de pensionare nu a fost depus niciun act doveditor al indemnizației suplimentare de 20%.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat arătând că instanța de fond a pronunțat o sentința legală și temeinică, cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză, respectiv a legislației pensiilor.
A mai invocat excepția tardivității recursului, motivând că a fost depus cu depășirea termenului de recurs precizat în sentință, excepția fiind rezolvată prin practicaua acestei decizii.
Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Astfel, prin contestație s-a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. -/5.03.2007 emisă de pârâtă, cu obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, cu efectuarea unei noi evaluări în care să se utilizeze documente neluate în seamă.
A mai arătat că nu s-au regăsit în decizia contestată anumite perioade de muncă prestate în grupa I și a II-a de muncă.
Tribunalul și-a însușit concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, fără rezerve, însă fără a se pronunța, în prealabil, dacă reclamantul se încadrează sau nu și în grupa a II-a de muncă, expertul neputându-se substitui atribuțiilor instanței.
Cum tocmai acest aspect a fost solicitat de reclamant, în sensul de a se face o nouă recalculare a pensiei, cu luarea în considerare a anumitor perioade prestate în grupa I și a II-a de muncă, precum și a perioadei recunoscută ca vechime în muncă prin aplicarea unor dispoziții speciale, se concluzionează că nu s-a soluționat fondul cauzei, impunându-se admiterea recursului în baza art. 312 alin.1,5 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal, ocazie cu care se va verifica dacă reclamantul se încadrează și în grupa a II-a de muncă, urmând a fi avute în vedere și susținerile recurentei Casa județeană de pensii T invocate în cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii T, declarat împotriva sentinței civile nr. 1791/PI/3.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Casează sentința civilă sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 17.06.2008.
PREȘEDINTE, Pt.JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu
- - - - Dr.- -
În concediu de odihnă în concediu de odihnă
VICEPREȘEDINTE, VICEPREȘEDINTE,
GREFIER,
- -
Red. /28.07. 2008
Tehnored. /29.07.2008
2 ex.
Prima instanță: și -Trib. C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Carmen Pârvulescu
