Contestație decizie pensie. Decizia 413/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.413
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr.- -
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S Reșița împotriva sentinței civile nr.599/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S și avocat pentru reclamantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei-recurente Casa Județeană de Pensii C-S depune împuternicire de reprezentare juridică.
Reprezentanta reclamantului-intimat depune împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant, pentru motivele expuse în cererea de recurs.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată în recurs, conform motivelor arătate în concluziile scrise.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.599/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă promovată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C - S, s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr.97248/01.07.2007 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare privind recalcularea pensiei reclamantului cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani la determinarea punctajului mediu anual.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia de pensionare contestată, a fost recalculată pensia reclamantului, stabilită inițial în temeiul Legii nr.3/1977.
Față de prevederile art. 4 din OUG nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu cele ale art. 2 alin. 1 și alin. 3 din Anexa la HG nr. 1550/2004 și ale art. 2 din HG nr. 1550/2004, stagiu complet de cotizare ce va fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977, întrucât dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis sub imperiul acestei legi.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 derogă de la cele ale art. 8 din aceeași lege, prevăzând un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, iar reclamantul a muncit peste 20 de ani în astfel de locuri.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 599/30.11.2007 a Tribunalului C-S, solicitând admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei în fond și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea recurată este nelegală, întrucât instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 alin. 3 din HG nr.1550/2004 raportat la cele ale art. 8 din Legea nr.3/1977, conform cărora stagiul complet de cotizare pe care intimatul trebuia să-l îndeplinească la data ieșirii la pensie este de 30 de ani, iar nu de 20 de ani, cum susține, în mod eronat, instanța de fond.
Pe de altă parte, decizia de pensionare contestată a fost emisă în baza G nr.19/2007, care vizează doar recalcularea pensiei sub aspectul determinării punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei de 01.01.1963 și se aplică începând cu data de 01.07.2007.
Casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare Tribunalului C-S se impune întrucât instanța de fond a dat o interpretare greșită actelor deduse judecății și a aplicat greșit legea.
Recurenta susține că, față de valoarea pricinii, de munca îndeplinită de avocat, de interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății și de aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, cheltuielile de judecată acordate reclamantului de către prima instanță sunt nejustificate, astfel încât se impune micșorarea onorariului avocatului părții adverse, potrivit art. 274 alin. 3.pr.civ.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.8 și 9 raportate la cele ale art.3041Cod procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că din considerentele sentinței recurate rezultă că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de recurs invocate de către recurentă.
Având în vedere prevederile art.1, art. 2 alin.1 și art. 3 din HG nr. 1550/2004, ale art. 2 alin. 1 și alin. 3 din Anexa la HG nr. 1550/2004 și art. 4 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr. 4/2005, prima instanță a reținut corect, în cazul reclamantului, că stagiul complet de cotizare pe care trebuia să-l utilizeze pârâta la calcularea punctajului mediu anual era cel stabilit prin dispozițiile art. 14 alin. 3 coroborate cu cele ale art.14 alin.1 din Legea nr. 3/1977, adică vechimea în muncă de 20 de ani lucrați efectiv în grupa I de muncă, vechime care a constituit o condiție primordială pentru deschiderea dreptului la pensie, derogatorie de la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Drepturile de pensie stabilite prin decizia contestată au fost stabilite de către pârâtă cu luarea în considerare doar a prevederilor G nr. 19/2007, deși la momentul emiterii deciziei erau în vigoare și alte prevederi legale privitoare le recalcularea pensiilor, care nu au fost aplicate.
Prima instanță a reținut corect, pe baza probelor administrate în cauză, atât starea de fapt, cât și starea de drept existentă și a făcut o justă aplicare a prevederilor legale incidente în speță, iar actul dedus judecății a fost corect interpretat, fără a i se schimba natura ori înțelesul.
Cu privire la solicitarea recurentei de reducere a onorariului de avocat se arată că, în fața instanței de fond, pârâta nu a solicitat micșorarea acestuia, iar onorariul a fost negociat și stabilit cu respectarea prevederilor art. 132 - 134 din Legea nr. 51/1995, în funcție de dificultatea și complexitatea cauzei, nefiind prea mare.
În drept, se invocă dispozițiile art. 115 - art.118, art. 308 și art. 274 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a prevederilor art. 304 pct.8 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciată că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia nr.97248/01.07.2007, emisă de pârâta - intimată, pensia reclamantului a fost recalculată, cu începere de la 01.07.2007, utilizându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, stagiu contestat de reclamant prin acțiunea pendinte.
Susținerea recurentei că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a redus stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, cuvenit reclamantului - intimat, de la 30 de ani la 20 de ani, apare ca nefondată prin raportare la prevederile art. 2 alin.1 și alin. 3 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la HG nr. 1550/2005 și ale art. 14 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 3/1977.
Din coroborarea prevederilor alineatului 1 cu cele ale alineatului 3 ale art. 2 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la HG nr. 1550/2005, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art. 14 alin. 3 raportat alin.1 din Legea nr. 3/1977, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
Din economia dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, rezultă că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activitate în grupele I și II de muncă, în condițiile expuse în acest text legal, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977,"persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă;
Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;
b) 50 ani, pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.1 sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 de ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 de ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art.8 alin.2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I și II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Prin urmare, 20 de ani lucrați în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă echivalează cu 30 de ani lucrați în condiții normale.
Întrucât reclamantul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă, el beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 de ani, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, pentru motivele expuse anterior.
G nr.19/2007 vizează recalcularea pensiei sub aspectul determinării punctajului mediu anual al asiguraților, astfel încât este admisibilă contestarea deciziei de pensionare, ce a fost emisă ca urmare a adoptării acestei ordonanțe, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare luat în considerare la stabilirea punctajului mediu anual al asiguratului.
Din cele arătate mai sus rezultă că, în speță, nu sunt incidente motivele de recurs reglementate de art.304 pct. 9 Cod de procedură civilă, deoarece hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
Deși, invocă prevederile art.304 pct.8 Cod de procedură civilă ca temei de drept al cererii de recurs, recurenta nu arată motivele pentru care ar fi incidente aceste dispoziții legale.
În cauză nu s-a pus problema interpretării unui act juridic dedus judecății, astfel încât prevederile art. 304 pct.8 Cod de procedură civilă nu sunt incidente.
Recurenta a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimitere spre instanța de fond, invocând ca temei de drept al cererii prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9.pr.civ. deși, conform art. 312 alin. 3.pr.civ. acestea reprezintă motive de nelegalitate care determină modificarea hotărârii recurate, iar nu casarea ei cu trimitere.
Instanța apreciază că onorariul de avocat, achitat de reclamant în prima fază a procesului, nu este "nepotrivit de mare", față de munca îndeplinită de avocat și de obiectul pricinii, pentru a fi incidente prevederile art. 274 alin. 3.pr. civ.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca neîntemeiat.
Față de prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta - recurentă la plata către reclamantul - intimat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând din onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către de pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S Reșița împotriva sentinței civile nr.599/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat.
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.- - - - - -
GREFIER - -
Red. Dr. /21.03.2008
Tehnored. 2 ex./21.03.2008
Prima instanță: și
Asistenți jud.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici, Mihail Decean
