Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1735/2009. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1735
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în P,-,.2.etaj 2,.11,județul P, împotriva sentinței civile nr. 1255 din data de 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în P,str.N - nr. 1, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă personal, intimata-pârâtă reprezentată de consilier juridic, în baza delegației nr. 66736/16.09.2009.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul depune la dosar întâmpinare de pe care a comunicat recurentei-reclamante un exemplar.
Recurenta-reclamantă având cuvântul arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării întrucât cunoaște cuprinsul acesteia. Arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta-reclamantă având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat întrucât la dosar a depus adeverințe ce atestă sporurile care nu au fost luate în calcul de intimată, deși s-a reținut contribuția CAS.
Arată că prin decizia nr. 613 din 26.03.2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa dat câștig de cauză într-o speță similară unei persoane aflate într-o situație identică. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului constată și reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii P, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună recalcularea pensiei pentru perioada ianuarie 1976-decembrie 1984 și ianuarie 1991-februarie 2002.
În motivarea acțiunii,reclamanta a arătat că i s-a calculat punctajul mediu anual numai în baza salariului tarifar brut înscris în cartea de muncă, fără a se ține seama de sporurile cu caracter permanent, ca bază de calcul pentru plata contribuției pentru asigurări sociale dovedite cu adeverințele nr.688/5.dec.2008 și nr.173/23 febr.2009.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta a depus copia carnetului său de muncă, cele două adeverințe emise de SC SA B, respectiv SC SA P(filele 3-30) precum și practică judiciară.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate (filele 34-41) cu motivarea că formele de retribuire în acord global și primele nu au fost reglementate ca sporuri cu caracter permanent și nu puteau fi avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel cum rezultă din art.3(3) din Legea nr.49/1992 și pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005.
Prin sentința civilă nr.1255 din 9.06.2009, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru limita de vârstă prin decizia nr. -/09.11.2007, începând cu data de 14.08.2007 în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, a intrat în vigoare la data de 01.04.2001.
Faptul că reclamanta a desfășurat activitate atât înainte de intrarea în vigoare a Legii 19/2000, cât și ulterior acestei date, precum și că prin algoritmul de calcul al punctajului mediu anual și implicit al pensiei, reglementat prin dispozițiile nr. 76-80 din Legea nr. 19/2000, se disting două perioade de referință în ceea ce privește calculul pensiei și anume, perioada de activitate desfășurată până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și perioada de activitate desfășurată ulterior datei de 01.04.2001 nu sunt de natură să conducă la admiterea cererii întrucât perioadele de activitate desfășurate înainte de această dată, ce intră în calculul pensiilor, au fost reglementate la Capitolul IX din Legea nr. 19/2000, "Dispoziții tranzitorii".
Astfel, potrivit prevederilor art. 160 "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare".
Prin dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000 se stabilește că "la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă".
La alin. (2) al art. 164, se prevede că " la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute de alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă".
După cum rezultă din dispozițiile legale menționate anterior, pentru a verifica dacă un spor poate fi utilizat la stabilirea punctajului mediu anual, este necesar a se analiza dacă, în condițiile în care pensia ar fi fost stabilită conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, respectiv Legea nr. 3/1977, acel spor ar fi fost utilizat la stabilirea pensiei.
Astfel, potrivit art. 10 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială "Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, salariului de bază și următoarelor sporuri: sporul de vechime în muncă; sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție; indemnizația de zbor; sporul pentru condiții grele de muncă; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funții suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii".
Reclamanta solicită în prezenta cauză să se aibă în vedere și perioada lucrată în acord global, dar acordul global nu reprezintă un spor ci o formă de remunerare în funcție de realizarea unor indicatori, reglementată de legislația în vigoare la aceea dată, respectiv art. 12 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după calitatea și cantitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Sumele obținute în acord și primele nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, nici potrivit Legii nr. 3/1977 și nici potrivit Legii nr. 19/2000pe de o parte iar pe de alta, nici un act normativ nu a reglementat stabilirea pensiei în funcție de veniturile realizate, ci în funcție de salariile tarifare de încadrare și sporurile cu caracter permanent.
Față de cele expuse, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal reclamanta a declarat recurs (filele 6-7) prin care reiterând susținerile din acțiune, a arătat că sentința este nelegală și netemeinică deoarece fără nici un motiv întemeiat a înlăturat de la calculul punctajului mediu anual veniturile realizate în acord și care au avut caracter de sporuri permanente fiind incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și recalculării pensiei în raport de veniturile realizate conform celor două adeverințe anexate cererii de chemare în judecată.
Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Paf ormulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat pentru motivele pe care le-a invocat ca și apărări la instanța de fond.
Curtea, verificând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat nu este fondat și de aceea va fi respins, pentru considerentele care succed:
Din examinarea acțiunii reclamantei rezultă că într-adevăr aceasta a chemat în judecată casa teritorială de pensii pentru recalcularea pensiei sale în raport de veniturile evidențiate în adeverințele nr.688 din 5 dec.2008 a SC SA B și nr.173 din 23 febr.2009 eliberată de SC SA.
Sub acest aspect, Curtea constată că prima instanță a cercetat cererea fără a clarifica natura juridică a acesteia în raport de voința reclamantei și dispozițiile legale incidente în cauză fiindcă o acțiune cu natura juridică a obligației de a face, adresată direct instanței de judecată competente, în materia asigurărilor sociale este inadmisibilă.
Potrivit art.161(2) și art.169 (1,2) din Legea nr.19/2000-modificată și completată, în condițiile în care pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora, pensia putând fi recalculată prin adăugarea stagiilor nevalorificate, iar cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.
Astfel fiind, asiguratul nu poate învesti direct instanța de judecată, el fiind obligat să solicite recalcularea pensiei adresându-se cu cererea casei de pensii care, la rândul său va emite o nouă decizie, revocând-o pe cea anterioară sau va refuza motivat recalcularea, în ambele situații, pensionarul având drept de contestație în termen de 45 zile de la comunicare, conform art.87 din același act normativ.
În acest sens, art.19 din HG nr.1550/2004 privind Normele Metodologice de recalculare a pensiilor, stabilește că dacă, după determinarea punctajului mediu anual - pensionarul prezintă acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale în vigoare, din care rezultă stagii suplimentare salarii sau sporuri, care potrivit prevederilor Legii nr.19/2000 sunt avute în vedere la calculul punctajului mediu anual, acesta se reevaluează la cerere.
În dosar nu există nicio dovadă că reclamanta a parcurs procedura legală sus-arătată însă în lipsa unei apărări care să evidențieze aspectele de admisibilitate ale cererii, Curtea ca instanță de recurs nu poate exercita controlul de legalitate și temeinicie care ar fi impus o altă soluție în cauză.
Sub aspectul fondului dreptului dezlegat prin sentința recurată, Curtea constată pe de o parte că în mod greșit este invocat implicit ca fiind incident principiul contributivității instituit de art.2 lit.3 din Legea pensiilor și care anterior acestui act normativ nu era prevăzut în legislația în materie.
Reclamanta s-a pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr.- din 9 nov.2007, începând cu data de 14 august 2007, astfel că a desfășurat activitate atât înainte cât și după intrarea în vigoare a Legii pensiilor nr.19/2000, astfel că pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 sunt incidente dispozițiile art.164 din lege cum în mod corect a hotărât și prima instanță.
În conformitate cu art.164(2) din Legea nr.19/2000 la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă prevăzute la alin.1 - brute sau nete așa cum apar înregistrate în carnetele de muncă - se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, adică Legea nr.3/1977.
Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, prevedea în art.3 că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor ce desfășoară activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege. aveau obligația plății contribuției numai pentru pensia suplimentară.
Decretul nr.389/1972 instituia obligația angajatorului iar nu a angajatului, de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de 15% -majorată ulterior prin Legea nr.49/1992-asupra câștigului brut realizat de salariat, situație în care este evident că nu opera principiul contributivității existent după anul 2001 în sistemul public de pensii.
Curtea mai reține că plata în acord global nu constituie un spor ci o formă de retribuire a muncii, așa cum se prevede în Legea nr.57/1974, care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară, astfel încât acestea să fie considerate că au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, astfel cum impune art.164 din Legea pensiilor, sus-citat.
Veniturile obținute în acord global și primele nu au fost și nu sunt nici după data de 1 aprilie 2001 reglementate ca sporuri, nu au caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr.49/2002, iar prin pct.VI al Anexei la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat se prevede expres că nu sunt considerate sporuri cu caracter permanent si nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual corespunzător perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001, între altele, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale, așa cum în mod legal și temeinic a evocat și interpretat aceste dispoziții legale tribunalul prin sentința recurată.
Drept consecință, această interdicție legală-care este constituțională, fiind supusă controlului conformității cu legea fundamentală prin Decizia nr.346 din 3.04.2009 a Curții Constituționale-nu poate fi înlăturată prin interpretarea manifest inconsistentă din punct de vedere juridic sau printr-o abordare selectivă a textului legal pentru a-l lipsi de eficiența conferită de legiuitor.
Este real că practica judiciară, la care s-a raportat și recurenta nu este unitară la nivel național în privința acestei probleme, fiindcă fiecare cauză trebuie analizată circumstanțial, însă chestiunile de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești sunt interpretate și aplicate unitar numai prin efectul deciziilor în interesul legii date în competența exclusivă a instanței supreme, așa încât invocarea unor soluții pronunțate anterior, chiar de aceeași instanță, nu poate fi impusă cu un atare argument.
Pronunțarea deciziei nr.346 din 3 aprilie 2009 a Curții Constituționale pe de o parte, iar pe de alta, promovarea la 18 august 2009 a unui recurs în interesul legii prin care procurorul general al României a cerut instanței supreme să tranșeze această problemă de drept în sensul admiterii recursului în interesul legii și pronunțării unei decizii prin care să se statueze că la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat nu se pot valorifica, formele de retribuire în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit.a) din Legea nr. 57/1974 a constituit motivul ce a determinat reconsiderarea practicii judiciare și a acestei Curți de Apel.
În consecință, pentru argumentele expuse, Curtea constată că sub toate aspectele sentința primei instanțe este legală și temeinică urmând a fi menținută în totalitate, motiv pentru care în temeiul art.312 cod.pr.civ. recursul exercitat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta domiciliată în P,-,.2.etaj 2,.11,județul P, împotriva sentinței civile nr. 1255 din data de 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în P,str.N - nr. 1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2009-10-13
/VS
4 ex.
Trib.P nr-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu