Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 4118/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2712/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4118/
Ședința publică din data de 04 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1516 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.48209/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimații chemați în garanție REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI și, având ca obiect - despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurentul reclamant, personal, lipsind intimații chemați în garanție Regionala de Transport Feroviar de Călători și .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant, a depus la dosar cerere precizatoare și înscrisuri anexă, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 22.05.2009.
Curtea pune în discuție calificarea cererii precizatoare depusă de recurentul reclamant, la data de 22.05.2009 față de împrejurarea că nu a fost depusă în 15 zile de la comunicarea sentinței.
Recurentul reclamant, personal, solicită ca cererea precizatoare să fie apreciată ca note scrise.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul reclamant, personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1516/24.02.2009 pronunțată în dosarul nr.48209/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție persoană fizică; a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul în contradictoriu cu chemații în garanție Regionala de Transport Feroviar de Călători și, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.7782/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 4, dispunându-se anularea deciziei nr.-/06.09.2007 emisă de Casa de Pensii Sector 4, obligarea intimatei să emită o nouă decizie de recalculare în raport de un punctaj mediu anual de 1,73803 puncte începând cu 01.09.2005, obligarea intimatei să plătească contestatorului diferențe de drepturi de pensie cuvenite în valoare de 543 lei aferente perioadei 01.09.2005-30.06.2007, precum și la plata în continuare a diferențelor de drepturi cuvenite conform deciziei ce va fi emisă în baza sentinței, aferente unui punctaj de 0,73803 puncte, până la punerea în plată a acestuia, obligarea intimatei să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin valorificarea sporului pentru munca prestată în timpul nopții conform mențiunilor din adeverința nr-/07.12.2007 emisă de Călători B,pornind de la punctajul mediu anual de 1,73803 puncte, începând cu 01.09.2005 și să achite diferențele de pensie rezultate ca urmare a acestei recalculări contestatorului începând cu 01.09.2005; a fost respinsă acțiunea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată. De asemenea, s-au disjuns cererile de chemare în garanție pentru care s-a format separat dosarul nr-.
În consecință, în prezenta cauză, ce formează obiectul dosarului nr-, Tribunalul a fost investit să soluționeze cererile de chemare în garanție disjunse din cererea principală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.60 Cod pr.civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubiri.
În speță, reclamantul a chemat în garanție doi terți, și anume, pe de o parte Regionala de Transport Feroviar de Călători B, pentru necomunicarea sumelor rezultate din orele suplimentare, și,pe de altă parte, pe în calitate de director al Casei Locale de Pensii Sector 4, față de modul în care drepturile sale de pensie au fost efectiv calculate, în raport de dispozițiile art.26(3) din HG nr. 52/23.01.1991.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată împotriva Regionalei de Transport Feroviar de Călători B, Tribunalul a constatat că nu este întemeiată, pentru următoarele motive:
Astfel, din motivarea cererii de chemare în garanție, rezultă că aceasta este justificată de reclamant pe considerentul că nici după solicitarea scrisă chemata în garanție nu a răspuns și cu sumele obținute pentru sporul orelor suplimentare în perioada 01.03.1990-01.08.1994, după fișele de calcul.
Prima instanță a constatat că, în speță, față de specificul obiectului cererii principale (printre care contestația împotriva deciziei nr.-/6.09.2007 și capetele accesorii acesteia), față de procedura concretă de stabilire a drepturilor de pensie, chemarea în garanție a Călători B nu este întemeiată, câtă vreme, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte.
Este adevărat că, în soluționarea acțiunii principale, nu a fost reținută critica referitoare la nevalorificarea orelor suplimentare, câtă vreme nu a rezultat existența unei adeverințe care să fi fost prezentată intimatei pentru recalcularea pensiei sub acest aspect, numai că acest fapt nu poate fi interpretat în sensul că reclamantul ar fi căzut în pretenții, în condițiile în care critica se referea la decizia a cărei legalitate și temeinicie a fost analizată în judecarea fondului acțiunii principale.
În acest sens, Tribunalul a avut în vedere faptul că analizarea legalității și temeinicei deciziei contestate, se efectuează prin raportare la actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, deoarece cauzele de anulare trebuie să fie anterioare ori concomitente cu momentul emiterii actului juridic contestat.
Așadar, critica împotriva deciziei, sub acest aspect, a fost analizată doar în raport de îndeplinirea cerințelor formale cu privire la punerea la dispoziția intimatei a unei adeverințe din care să rezulte valoarea orelor suplimentare.
Invocarea faptului că persoana juridică chemată în garanție ar datora despăgubiri, pe calea unei cereri de chemare în garanție, nu a fost primită pentru că partea are la dispoziție calea unei acțiuni distincte pentru a obține executarea obligației, mai ales că interesul reclamantului a fost acela de a se asigura că valoarea respectivelor venituri, solicitate chematei în garanție, se va reflecta în cuantumul pensiei și pentru viitor.
De asemenea, s-a considerat că partea are posibilitatea de a solicita valorificarea datelor din eventualele adeverințe pe care le va obține, în mod retroactiv, în raport de dispozițiile art.7 alin.3 și art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005 modificate prin Legea nr.262/2008, în termenul legal de prescripție.
Tribunalul a precizat că, prin soluționarea cererii principale, reclamantul nu a pierdut dreptul reclamat prin cererea de chemare în judecată, respectiv dreptul de a obține recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor reprezentând ore suplimentare, ci instanța a cercetat atunci când a analizat legalitatea și temeinicia deciziei nr.-/6.09.2007 emisă de către Casa de Pensii Sector 4, în ce măsură - Casa Locală de Pensii Sector 4 a procedat sau nu a procedat în mod legal, la stabilirea punctajului mediu anual, dar numai în baza actelor ce i s-au pus la dispoziție.
O eventuală culpă a chematei în garanție, referitoare la neemiterea adeverinței solicitate, a statuat tribunalul că putea fi pusă în dezbatere doar după ce, pe calea unei acțiuni principale, care să aibă drept obiect obligarea la emiterea adeverinței, s-ar fi decis că, în sarcina acesteia, ar subzista respectiva obligație.
În consecință, s-a apreciat că pe calea cererii de chemare în garanție prin care se solicită plata despăgubirilor, instanța de fond nu putea dispune în sensul solicitat, în condițiile în care nu a fost investită cu o cerere referitoare la obligarea chematei în garanție la emiterea adeverinței, situație în care, în raport de dispozițiile art.129 alin.6 Cod de procedură civilă, și de limitele investirii, Tribunalul nu putea face analiza despre care anterior s-a amintit și nu poate stabili că în sarcina chematei în garanție, la acest moment, există obligația de despăgubire.
Ca atare, s-a conchis că doar pe calea unei acțiuni principale se pot lămuri aspectele referitoare la titularul obligației de emitere a adeverinței, precum și la temeinicia unei asemenea solicitări.
Prima instanță nu a negat dreptul reclamantului de a pretinde despăgubiri, în cazul în care din vina chematei în garanție, nu ar putea beneficia de o pensie recalculată, în mod retroactiv, începând cu data de la care a intrat în procesul de recalculare, numai că acest drept nu poate fi solicitat pe calea cererii de chemare în garanție, ci doar pe calea unei acțiuni principale, în măsura în care, pe de o parte, vor fi emise acte din care să rezulte date ce pot fi valorificate la calculul pensiei, (aspectul privind posibilitatea valorificării acestora urmând a fi lămurit cu prioritate de casa de pensii competentă, care în baza actelor puse la dispoziție de solicitant trebuie să emită decizie în care să facă cunoscut punctul de vedere) și, pe de altă parte, în măsura în care s-ar reține printr-o hotărâre judecătorească faptul că aceasta ar fi încălcat dispozițiile legale și, în mod nelegal, nu ar fi emis adeverința cu datele solicitate.
Or, în prezenta cauză, Tribunalul a fost în situația de a decide asupra cererii de chemare în garanție, în raport de circumstanțele concrete care s-au conturat în prezent iar nu în raport de ceea ce ar putea obține partea în viitor.
Prin urmare, s-a considerat că doar după obținerea unei eventuale adeverințe din care să rezulte valoarea orelor suplimentare și localizarea acestora în timp, și în măsura în care va rezulta culpa chematei în garanție pentru soluționarea cu întârziere a cererii referitoare la eliberarea adeverinței, în raport de datele concrete conținute de respectiva adeverință și de data de la care reclamantului i se vor valorifica respectivele venituri în calculul pensiei de către casa de pensii competentă, se poate pune în discuție temeinicia unei cereri de despăgubiri, în măsura îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii civile.
Așadar, în soluționarea cererii, chemata în garanție nu a putut fi obligată la plata despăgubirilor, care nici măcar nu se puteau cuantifica, în lipsa unor date certe referitoare la valoarea sumelor ce ar trebui atestate prin adeverință și a influenței pe care acestea le-ar avea în valoarea pensiei cuvenită reclamantului prin raportare la respectivele sume, întrucât nu se cunoaște valoarea lor.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată împotriva persoanei fizice, s-a constatat de asemenea, că nu este întemeiată.
Astfel, chemarea în garanție a acesteia a fost justificată pe considerentul că pe numele său au fost expediate toate reclamațiile având confirmări de primire, prin semnătura și ștampilă și la care nu a primit nici un răspuns scris cu privire la neaplicarea dispozițiilor art.26 alin.3 din HG nr.52/23.01.1991, în sensul obținerii mediei pentru stabilirea pensiei a salariilor brute (cu impozit) și salariile nete (fără impozit) pentru cei cinci ani lucrați consecutiv din ultimii 10 ani lucrați nu așa cum s-a procedat în dosarul de pensie nr.-/18.08.1994, adiționarea făcându-se ca fiind aceleași.
În raport de soluția pronunțată în fond pe aspectul reliefat mai sus, și de considerentele expuse în motivarea sentinței civile nr.7782/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a, Tribunalul a constatat că nici sub acest aspect cererea de chemare în garanție nu este întemeiată, deoarece dispozițiile legale în materie, care reglementează procedura de stabilire a drepturilor de pensie, nu creează un raport juridic concret între beneficiarul prestației și conducătorul casei de pensii, ci obligațiile referitoare la stabilirea drepturilor sunt în sarcina casei de pensii ca persoană juridică. Așadar, chemata în garanție persona fizică, nu are obligația nici legală și nici convențională de a garanta, în nume propriu, executarea obligației și nici pe aceea de a datora despăgubiri rezultate din modul de stabilire a pensiei, partea având la dispoziție posibilitatea formulării de contestații împotriva deciziilor și a altor acțiuni împotriva organului competent în stabilirea pensiei, care este persoana juridică și nu persoana fizică ca reprezentant legal.
Deși a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a considerat că nu este întemeiată, deoarece într-o cerere de chemare în garanție, calitatea procesuală pasivă este delimitată prin chiar cererea formulată, prin intenția exclusivă a celui care formulează respectiva cerere, iar aspectele sesizate de chemata în garanție prin întâmpinare, sunt considerate că pot fi argumente în susținerea unei asemenea cereri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește măsura disjungerii cererii de chemare în garanție dispusă de același complet ce a soluționat și contestația împotriva deciziei sale de pensionare nr.-/06.09.2007 emisă de casa de Pensii Sector 4, conform sentinței civile nr.7782/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-.
Nelegal pretinde recurentul că a fost soluționată și cererea de chemare în garanție formulată împotriva directorului Casei de Pensii a Sectorului 4 B, doamna, pe numele căreia s-au expediat toate reclamațiile sale vizând aplicarea în speța dedusă judecății a dispozițiilor art.26 alin.3 din HG nr.52/23.01.1991,în condițiile în care această persoană deține toate dovezile necesare obținerii mediei pentru stabilirea pensiei a salariilor brute (cu impozit) și salariile nete (fără impozit) pentru cei 5 ani lucrați consecutiv din ultimii 10 ani lucrați, medie ce este în opinia recurentului de 9721 lei.
Aceleași concluzii formulează recurentul și raportat la chemata în garanție Regionala de Transport Feroviar de Călători B, care eronat a stabilit prima dată media salariilor de 5290 lei și în cadrul procesual dedus judecății invocă distrugerea arhivei, apărare preluată nejustificat de instanța de fond.
Instanța de fond, consideră recurentul, a nesocotit conținutul în date al buletinului de calcul atașat la filele 56-70 dosar fond, și nelegal a apreciat că dispozițiile art.26 alin.3 din HG nr.52/23.01.1991 au fost abrogate prin Legea nr.32/1991 în condițiile în care art.198 din Legea nr.19/2000 nominalizează expres actele normative abrogate, în materia pensiilor și asigurărilor sociale, acte normative prin care nu se regăsește și hotărârea de guvern sus citată.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu interpretarea corectă a dispozițiilor art.63 Cod pr.civilă, aplicabile în speța dedusă judecății, în ceea ce privește măsura disjungerii cererilor de chemare în garanție de acțiunea principală, măsură contestată de altfel de recurent prin calea de atac promovată.
Se va avea în vedere astfel că potrivit acestor dispoziții - art.63 Cod pr.civilă, într-adevăr cererea de chemare în garanție se judecă odată cu cererea principală. Atunci, când chemarea în garanție determină însă întârzierea judecății, instanța poate dispune disjungerea celor două cereri spre a fi soluționate în mod separat, în acest sens dispunând de altfel și prima instanță prin sentința recurată.
În luarea acestei măsuri, corect s-a statuat că judecarea cererii principale ar fi întârziată prin judecarea cererilor de chemare în garanție, cereri ce evident ar necesita, cum de altfel s-a și confirmat, formularea de noi apărări,administrarea de noi probatorii,sens în care corect a realizat Tribunalul aplicațiunea art.63 alin.2 Cod pr.civilă, măsură dispusă de același complet - conform dispozițiilor art.961pct.1 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor potrivit cărora cererile accesorii referitoare la un dosar repartizat aleatoriu se judecă de același conplet.
Prima instanță a realizat corectă interpretare a normelor de drept material aplicabile și în ceea ce privește modul de soluționare a cererilor de chemare în garanție acelor doi terți: Regionala de Transport Feroviar de Călători B pentru necomunicarea sumelor rezultate din orele suplimentare prestate de recurentul-reclamant și, fostul director al Casei de Pensii a Sectorului 4 B, față de modul în care drepturile sale de pensie au fost efectiv calculate, în raport de dispozițiile art.-26 (3) din HG nr.52/13.01.1991.
Se va avea în vedere astfel că raportat la dispozițiile art.60 alin.1 Cod pr.civilă, finalitatea cererii de chemare în garanție este diferită de cea a cererii din acțiunea principală, prin ea urmărindu-se rezolvarea unui alt raport juridic și anume pretenții ce nu au fost recunoscute recurentului-contestator, prin acțiunea principală și pentru care chematul în garanție avea obligația legală să răspundă.
Prin urmare, cererea de chemare în garanție poate fi admisă doar în ipoteza în care funcționează obligația de garanție, obligație ce nu funcționează evident în cazul chemaților în garanție din cererea pendinte.
Astfel, corect s-a reținut că în soluționarea acțiunii principale, într-adevăr nu a fost reținută critica referitoare la nevalorificare orelor suplimentare, în condițiile inexistenței unei astfel de adeverințe care să fie prezentată intimatei la recalcularea pensiei. Numai că, recurentul-reclamant nu a învestit instanța și cu un capăt de cerere distinct, întemeiat eventual pe art.40 alin.2 lit.h, art.34 alin.5 Codul muncii, pentru ca fostul său angajator - chemata în garanție Regionala de Transport Feroviar de Călători B să-i elibereze documentele ce atestă cuantumul orelor suplimentare efectuate. În aceste condiții, corect s-a stabilit că nu se poate dispune obligarea chematei în garanție sus menționată la plata despăgubirilor, recurentul-contestator având calea unei acțiuni separate principale în care poate lămuri aspectul referitor la titularul obligației de emitere a adeverinței, la drepturi pe care le poate eventual solicita printr-o astfel de adeverință.
Legal a fost soluționată și cererea de chemare în garanție a numitei, constatându-se neîntemeiată raportat la conținutul în date al sentinței civile nr.7782/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și la împrejurarea că raportat la natura litigiului dedus judecății, în care se critică procedura de stabilire a drepturilor de pensie, nu există un raport juridic între beneficiarul prestației de asigurări sociale și conducătorul Casei de pensii ca persoană juridică. Chemata în garanție, persoană fizică, nu are obligația nici legală, nici convențională de a garanta executarea obligației și nici de a datora despăgubiri pentru calculul pensiei, cum corect a stabilit Tribunalul, chiar dacă a fost semnată prin diverse petiții vizând aplicabilitatea în cazul recurentului-reclamant a dispozițiilor art.26 din HG nr.52/1991.
Desigur că recurentul-contestator are deschisă calea unor acțiuni împotriva organului competent în stabilirea pensiei sale, persoană juridică, nicidecum persoanei fizice, ca reprezentant legal. În acest context, nu prezintă relevanță în cadrul procesual dedus judecății nici conținutul buletinului de calcul aferent deciziei sale de pensionare invocat ca probă neavută în vedere de prima instanță. Aceasta întrucât, eventualele erori în modul de aplicare a dispozițiilor art.26 alin.3 din HG nr.52/1991 pentru determinarea mediilor salariilor recurentului la stabilirea pensiei, pot fi analizate doar în cadrul procesual al contestației împotriva deciziei de pensionare, ce nu face obiectul litigiului de față.
Aceleași concluzii se impun și în ceea ce privește greșita reținere a instanței de fond privind abrogarea dispozițiilor sus enunțate prin Legea nr.32/1991,mențiune ce vizează însă conținutul sentinței civile nr.7782/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, ce nu face obiectul prezentului recurs, în care se atacă doar sentința civilă nr.1516/24.02.2009 a aceliași instanțe.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu respectarea corectă a normelor de drept incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1516 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.48209/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimații chemați în garanție REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./30.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
