Recalculare pensii. Decizia 4115/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3122/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4115/
Ședința publică din data de 04 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.1666 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.28915/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul reclamant, prin avocat, fără împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 01.06.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant, depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1666/27.02.2009 pronunțată în dosarul nr.28915/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a respins cererea de recalculare cu luarea în considerare a altui stagiu complet de cotizare, ca neîntemeiată; a obligat pârâta să emită reclamantului o decizie de recalculare a pensiei, începând cu data de 01.07.2005, în baza OUG nr.4/2005, cu luarea în considerare și a adeverinței nr.1321/11.06.2008 coroborată cu adeverința nr.1302/10.06.2008 emise de SC SA și a adeverinței nr.1427/12.06.2008 emisă de; a respins cererea de recalculare cu luarea în considerare a adeverinței nr.1357/05.06.2008, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă din anul 1990, fiindu-i emisă de pârâtă în baza OUG nr.4/2005 decizia de recalculare a pensiei nr.-/30.06.2005, începând cu data de 01.07.2005. În baza adeverințelor adeverinței nr.1321/11.06.2008 coroborată cu adeverința nr.1302/10.06.2008, a adeverinței nr.1427/12.06.2008 și a adeverinței nr.1357/17.06.2008, reclamantul a solicitat pârâtei prin cererea de recalculare nr.508/17.06.2008, ca la calcularea pensiei să țină seama de veniturile atestate de adeverințele
Verificând actele dosarului tribunalul a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului nu au fost valorificate sumele încasate ca urmare a salarizării în acord global, deși pentru acestea au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale.
Tribunalul a reținut că retribuirea în acord global și plata de prime presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Totodată, rin p. art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
S-a statuat că potrivit art.164 din Legea nr.19/2001: "la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
De asemenea, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.(1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare".
În privința formelor de retribuire în acord și prime se menționează în anexa 1 a Ordonanței de Urgență nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2001, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, "(1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice. (2) Pentru perioadele în care Institutul Național de Statistică și Studii Economice a comunicat numai salariul mediu brut pe economie la nivel anual, punctajul anual al asiguratului se determină ca raport între media lunară din anul respectiv a salariilor brute individuale, inclusiv sporurile și adaosurile, sau după caz, a venitului asigurat care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și salariul mediu brut pe economie din anul respectiv comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice. (3) Pentru lunile în care Institutul Național de Statistică și Studii Economice. Nu a comunicat salariul mediu brut pe economie se utilizează (pentru întreaga lună) ultimul salariu mediu brut lunar pe economie comunicat; (4) Punctajul asiguratului stabilit conform alin.1 și 2 se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
S-a apreciat de către instanța de fond că în speță au aplicabilitate aceste dispozițiile legale cu valoare de principiu pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.
Mai mult, pe baza alin.2 al art.5 din Legea nr.19/2000, persoanele se pot asigura benevol, plătind astfel contribuții de asigurări sociale, pe baza contribuțiilor, textul stabilind că se pot asigura în sistemul public, pe bază de contract de asigurare socială, în condițiile prezentei legi, persoanele care se regăsesc în situațiile prevăzute la alin.1 al art.5 și care doresc să și completeze venitul asigurat,precum și persoanele care nu se regăsesc în situațiile prevăzute mai sus.
Prin urmare, pârâta trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire în acord global, într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al contestatoarei, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
S-a apreciat de către tribunal că atâta timp cât veniturile reale ale reclamantului nu sunt evidențiate corespunzător, ar fi inechitabil și contrar principiului bunei credințe ce guvernează dreptul civil privat ca să nu se recunoască dreptul acestuia de a dovedi că veniturile comunicate de ultimul angajator casei de pensii sunt mai mici decât cele reale. Lipsa posibilității de a cenzura datele comunicate de ultimul angajator justifică posibilitatea reclamantului de a dovedi în procesul de recalculare că veniturile în funcție de care se stabilesc drepturile de pensie sunt mai mari decât cele luate în considerare.
Prima instanță a reținut că adeverința nr.1357/05.06.2008 emisă de care menționează doar că sporul de vechime a fost acordat conform legii,precum și că este confirmat de casa Teritorială de pensii până la data de 01.04.1992 și care nu a fost inclus în salariu, nu atestă nici un drept efectiv suplimentar în favoarea reclamantului care să nu fi fost luat în considerare de pârâtă la recalculare.
De asemenea, tribunalul a constatat că nemulțumirea reclamantului referitoare la stagiul complet de cotizare este neîntemeiată, deoarece acesta face confuzie între stagiul complet de cotizare prevăzut de lege și stagiul realizat de către reclamant.
Având în vedere cele expuse, văzând și dispozițiile art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005 tribunalul a admis în parte acțiunea obligat pârâta să emită reclamantului, o decizie de recalculare a pensiei, începând cu data de 01.07.2005, în baza OUG nr.4/2005, cu luarea în considerare și a adeverinței nr.1321/11.06.2008 coroborată cu adeverința nr.1302/ 10.06.2008 emise de SC SA și a adeverinței nr.1427/ 12.06.2008 emisă de.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzute de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor la pensie. S-au nesocotit totodată dispozițiile art.4 și 5 din Legea nr.2/1982 și OUG nr.4/2005 - dispozițiile pct.VI, normă cu caracter special, a cărei aplicabilitate este prioritară celei generale, ce specifică că aceste venituri în acord global nu sunt luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, în acest sens fiind și conținutul Deciziei nr.736 din 24 octombrie 2006 a Curții Constituționale.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Analizând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
În condițiile în care din conținutul adeverinței nr.1321/11.06.2008 coroborată cu adeverința nr.1302/10.06.2008 emise de SC SA și a adeverinței nr.1427/12.06.2008 emisă de, rezultă că intimatul-reclamant a realizat venituri în acord global și alte venituri suplimentare salariului tarifar care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23.1 lit.a, art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, Tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la recalcularea drepturilor de pensie să fie luate în considerare mențiunile din cuprinsul adeverinței sus-menționate.
Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță, la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri, în condițiile în care legiuitorul nu enumeră expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea lor.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global și alte venituri suplimentare, au determinat o sporire a drepturilor sale bănești provenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acesteia.
Referitor la dispozițiile art.4și 5 din Legea nr.2/1983, acestea nu mai sunt în vigoare în prezent și nu mai pot produce consecințe juridice.
Totodată, OUG nr.4/2005, ca normă specială are relevanță în cauză doar în condițiile în care nu contravine dispozițiilor actului normativ cu forță juridică superioară, respectiv Legea nr.19/2000, ce consacră principiul contributivității.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.736 din 24 octombrie 2006, invocată în recursul formulat, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005.
S-a statuat prin această decizie că: "verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii, în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești", ceea ce de fapt s-a realizat în speța dedusă judecății.
Prima instanță s-a conformat celor susținute în decizia Curții Constituționale, exprimând considerentele avute în vedere pentru reținerea în baza de calcul a pensiei, la stabilirea punctajului și a veniturilor suplimentare obținute în sistem de acord global, pentru care s-au achitat cotele de contribuție de asigurări sociale corespunzătoare.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă nu este incident în cauză, nu se menționează ce anume texte de lege au fost greșit aplicate ori neluate în considerare și în ce mod.
De aceea se poate concluziona că acest motiv are caracter pur formal, la fel ca și invocarea art.3041Cod pr.civilă, ceea ce impune înlăturarea lor ca atare.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept aplicabile în cauză.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta la plata sumei de 500 lei către intimat, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.1666 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.28915/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./30. 06.2009
Jud.fond:;.
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
