Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 936/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 936
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 317 pronunțată la data de 24.03.2009 de către Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii C- Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 317/24.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea civilă formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S, a anulat decizia nr. -/16.01.2009, emisă de către pârâtă, și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă decizie de pensionare, prin care să fie valorificată și vechimea în muncă atestată prin adeverința nr. 6799/20.06.1991, pentru perioada 15.09.1965-15.06.1968, ca și stagiu de cotizare, urmând a se stabili veniturile realizate de reclamant în baza unei adeverințe depuse de acesta, ori, în caz contrar, a se lua în considerare salariul minim pe economie din perioada contributivă de referință.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin adeverința nr. 6799/20.0.71991 se atestă de către faptul că reclamantul a efectuat în perioada 15.09.1965-15.06.1968 practica productivă la această unitate, a beneficiat de salariu și s-au achitat CAS pentru perioada menționată.
Conform aprobării cu nr. R/231.279/25.04.1990, precum și Deciziei nr. 292/1959 și Hotărârea Guvernului nr. 252/1967, incidente în speță, timpul cât o persoană este practicant/elev la o școală profesională constituie vechime în muncă, dacă i s-a plătit un salariu.
Lipsa mențiunii din carnetul de muncă a perioadei solicitate a fi recunoscută nu împiedică recunoașterea timpului lucrat atâta timp cât acesta este dovedit prin act al angajatorului, respectiv prin adeverința nr. 6799/1991 a.
Cât privește cuantumul retribuției plătite reclamantului în perioada solicitată a fi recunoscută ca vechime în muncă, el poate fi determinat ulterior, prin înfățișarea adeverinței corespunzătoare eliberată de angajator sau, în lipsă, prin raportare la venitul minim pe economie, astfel încât dreptul real la vechimea în muncă să poată fi valorificat.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a formulat recurs, în termenul legal, împotriva sentinței civile nr. 317/24.03.2009 a Tribunalului C-S, solicitând admitere recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea cererii de recurs se arată că, hotărârea instanța de fond a fost dată cu interpretarea greșită a actelor deduse judecății, întrucât școala profesională, absolvită de reclamantul intimat, așa cum rezultă din actele de la dosar, nu constituie vechime în muncă, conform Legii nr. 19/2000.
Perioada 15.09.1965-15.06.1968 nu s-a luat în considerare la calculul pensiei, întrucât contravine dispozițiilor art. 32 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 252/1967, care prevede că nu se cuprinde în vechimea în muncă timpul servit ca ucenic, practicant sau elev al unei școli profesionale cu excepția celor care aflați în una din aceste situații au cotizat la fostele case de asigurări sociale sau dovedesc că au primit salariu "până la data de 1.01.1049". Această mențiune a fost ignorată de instanța de fond.
Din adeverința depusă de reclamant rezultă că perioada septembrie 1965 - iunie 1968 este ulterioară datei de 1.01.1949, deci nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 32 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 252/1967, cum greșit a reținut instanța de fond.
Intimatul nu a dovedit faptul că ar fi cotizat în vreun fel la bugetul asigurărilor sociale și nici că ar fi primit vreun salariu, atâta timp cât nu menționează cuantumul acestuia, simpla mențiune în carnetul de muncă a faptului că ar fi primit un salariu nu constituie în sine o dovadă concludentă.
Pe de altă parte, hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât la art. 83 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/1959 (aprobat prin nr. 1081/1959) se arară că prin vechimea în muncă se înțelege timpul cât o persoană a activat în calitate de angajat, pe baza unui contract de muncă indiferent de modul de remunerare a muncii.
Reclamantul intimat nu a lucrat ca ucenic în baza unui contract de muncă. În carnetul de muncă nu se menționează perioada din adeverința nr. 6799/20.07.1991, motiv pentru care perioada supusă dezbaterii în prezentul litigiu nu poate fi considerată vechime în muncă.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul a contestat decizia de pensionare nr. -/16.01.2009, emisă de către pârâtă, deoarece la stabilirea stagiului total de cotizare nu a fost luată în considerare perioada 15.09.1965-15.06.1968, atestată prin adeverința nr. 6799/20.07.1991, emisă de către fosta Întreprindere de Construcții Metalice.
Conform acestei adeverințe, în perioada 15.09.1965-15.06.1968, reclamantul a fost elev al Școlii profesionale de ucenici din și a efectuat practica productivă în atelierele de producție ale întreprinderii, beneficiind de salariu, iar întreprinderea a plătit contribuția de asigurări sociale.
Prin adeverința menționată se atestă și faptul că perioada 15.09.1965-15.06.1968 constituie vechime în muncă pentru pensia de asigurări sociale de stat, conform aprobării Ministerului Muncii și Sociale nr. R/-/25.04.1990.
Această adeverință trebuie luată în considerare, conform art. 160 alin. 1 și alin. 5 din Legea nr. 19/2000, deoarece perioada 15.09.1965-15.06.1968 nu este menționată în carnetul de muncă al reclamantului cu vechime în muncă.
Susținerile recurentei că perioada 15.09.1965-15.06.1968 nu constituie vechime în muncă sunt nefondate.
Într-adevăr, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 32 lit. b din Hotărârea Guvernului nr. 252/1967, deoarece perioada în litigiu este ulterioară datei de 1.01.1949, însă sunt aplicabile dispozițiile art. 89 alin. 1 lit. b din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/30.07.1952, aprobat prin nr. 1081/1959, care completează dispozițiile art. 83 din același regulament referitoare la conținutul noțiunii de vechime în muncă.
Astfel, art. 89 alin. 1 lit. b din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/30.07.1952, aprobat prin nr. 1081/1959, prevede că nu se cuprinde în vechimea în muncă timpul servit ca ucenic, practicant sau elev al unei școli profesionale, cu excepția cazului în care cei aflați în una din aceste situații au cotizat la forțele de asigurări sociale sau dovedesc că au primit salariu.
Or, din cuprinsul adeverinței sus-menționate rezultă că reclamantul a beneficiat de salariu în perioada 15.09.1965-15.06.1968, iar întreprinderea a plătit contribuția de asigurări sociale.
Faptul că nu se menționează cuantumul salariului nu este de natură să împiedice pârâta să valorifice perioada în litigiu ca vechime în muncă, deoarece, conform art. 161 alin. 2 coroborat cu art. 164 alin. 5 din Legea nr. 19/2000, Casa Județeană de Pensii C-S urmează să ia în calcul, pe această perioadă, salariul minim brut pe economie în vigoare la acel moment, atâta timp cât reclamantul nu prezintă acte doveditoare privind cuantumul drepturilor salariale încasate de el în perioada 15.09.1965-15.06.1968.
Din cele expuse anterior rezultă că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece datele înscrise în adeverința nr. 6799/20.07.1991, emisă de fosta Întreprindere de Construcții Metalice, nu au fost interpretate greșit de către prima instanță, iar hotărârea recurată a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 89 alin. 1 lit. b din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/30.07.1952, aprobat prin nr. 1081/1959, aplicabile în cauză, prevederi care le completează pe cele ale art. 83 din același regulament.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 317 pronunțată la data de 24.03.2009 de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 317/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
aflată în concediu de odihnă
pt. care semnează președinte secție
judecător
Grefier,
Red. P:/30.06.2009
Tehnored.: /2 ex./1.07.2009
Prim inst.: Trib.,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
