Recalculare pensii. Decizia 1964/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1964
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant domiciliat în P, b-dul -, nr. 187,.5..B,.45, județul P, împotriva sentinței civile nr.797 pronunțată la data de 7aprilie 2009 de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în P, str.-, nr. 1, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant personal, pentru intimata-pârâtă consilier juridic în baza delegației nr. 59012/10.08.2009.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei din partea recurentului-reclamant s-au depus concluzii scrise, în xerocopie decizia nr. -/25.05.2009 și OUG nr. 209/2008.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu depune la dosar întâmpinare întrucât susține apărările de la fond.
Recurentul-reclamant având cuvântul arată că nu a primit întâmpinare deși instanța a pus în vedere intimatei să formuleze și să depună la dosar întâmpinare.
Arată că numai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri
Consilier juridic având cuvântul arată că numai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul-reclamant având cuvântul arată că la fond s-a respins acțiunea pe excepția tardivității, sentința pronunțată fiind nelegală și netemeinică pentru aplicarea greșită a prevederilor legale privind dreptul șa contestație.
Intimata a folosit viclenia întrucât nu scris conținutul art. 87 în întregime,dispozițiile art. 86, art. 87 și 88 din Legea nr. 19/2000 aplicându-se numai la admiterea sau respingerea cererii de pensionare, nu și la recalcularea pensiilor.
Pentru evaluarea și recalcularea pensiilor, Guvernul României a emis acte normative cu privire la efectuarea acestor operațiuni respectiv HG nr. 1550/2005 și OUG nr. 4/2005.
Mai arată că nu a contestat decizia de recalculare ci a criticat doar modul în care s-a făcut evaluarea și recalcularea pensiei la data de 1.09.2005.
Intimata a menționat prin întâmpinare că termenul de prescripție de 45 de zile este prevăzut în HG nr. 1150/2005 și OG nr. 4/2005 fără a nominaliza articolele așa cum prevede practica judiciară.
În opinia s-a termenul de prescripție este de 3 ani și întrucât prima decizie poartă data de 19.03.2006 apreciază că se află în termenul de prescripție.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat pentru motivele arătate pe larg prin concluziile scrise, casarea și trimiterea la instanța de fond pentru examinarea fondului cauzei. Depune în xerocopie OH nr. 4/2005
Consilier juridic având cuvântul arată că prin decizia nr. -/23.04.2007 pensia recurentului a fost recalculată și decizia împreună cu buletinul de calcul aferent au fost comunicate la data de 10.07.2007.
Decizia de pensionare în conformitate cu dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000 poate fi contestată la instanța judecătorească în termen de 45 de zile.Dacă în acest termen nu este contestată ea rămâne definitivă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate la fond ca legală și temeinică, depunând la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Pas olicitat obligarea acesteia să îi recalculeze pensia pentru limită de vârstă și vechime completă în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, conform disp. OUG nr. 4/03.02.2005. Solicită obligarea la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 01.09.2005 și pensia încasată până în prezent.Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a aratat că este pensionat pentru limită de vârstă în conformitate cu prevederile Legii 3/1977, art. 14 alin. 1 și 3, începând cu data de 01.03.1996, prin decizia nr. - din 20.02.1996 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și munca depusă, si, fiind o pensie stabilită anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, pensia sa a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG 1550/2004, HG 733/2005 și disp. OUG 4/03.02.2005.
Potrivit art. 1 din /03.02.2005, pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
A aratat contestatorul că potrivit Legii 3/1977, stagiul complet de cotizare utilizat este de 20 de ani și nu de 30 de ani, cum în mod eronat a stabilit intimata în buletinul de calcul din 19.03.2006, 15.09.2006, 01.02.2007, 25.04.2007.
Contestatorul menționează că are o vechime totală în muncă de 46 de ani din care în grupa I de muncă 28 de ani, 6 luni, 29 de zile și, având în vedere că la recalcularea pensiei trebuie luate în considerare condițiile de vârstă și stagiu prevăzute de Legea 3/1977, reiese că în mod eronat intimata a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani deoarece art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 stipulează că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare. Pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.01.2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
Susține contestatorul că potrivit acestei legi persoanele care au lucrat efectiv 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa a II a de muncă, au dreptul la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de 50 de ani pentru grupa I de muncă atât bărbații cât și femeile și la 55 de ani bărbații sau 50 de ani femeile din grupa a II a de muncă.
Pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă de cel puțin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, nu de 30 de ani, căci de fapt pentru fiecare an lucrat în grupa I se iau în calcul 1 an și 6 luni de unde rezultă că 20 de ani de activitate înseamnă 30 de ani de muncă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității acțiunii arătând că stagiul complet de cotizare este unul din elementele care stau la baza recalculării pensiei potrivit principiilor Legii 19/2000, recalculare realizată prin Decizia nr. -/23.04.2007 emisă de instituție în temeiul HG 1550/2004 și OUG nr. 4/2005.
În conformitate cu disp. art. 87 din Legea 19/1000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare, decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în termen de 45 de zile de la comunicare, potrivit art. 88 din lege, decizia necontestată este definitivă.
Principiile Legii 19/2000 menționate mai sus, arată intimata, sunt aplicabile și în ceea ce privește decizia de recalculare a pensiei de asigurări sociale conform prevederilor HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, în sensul că termenul în care aceasta poate fi contestată este tot de 45 de zile de la comunicare.
Arată intimata că Decizia nr. -/23.04.2007, precum și buletinul de calcul aferent prin care a fost recalculată pensia de asigurări sociale, în conformitate cu disp. HG 1550/2004 și OUG 4/2005, au fost înaintate contestatorului la data de 10.07.2007 după cum rezultă din extrasul din Borderoul de evidență al Serviciului Registratură din cadrul instituției anexat la întâmpinare.
În subsidiar a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației întrucât contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă cu vechimea integrală prin Decizia nr. -/20.02.1996 începând cu data de 01.03.1996, în conformitate cu disp. Legii 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale în vigoare la aceea dată.
Mai arată intimata că prin Decizia nr. -/31.08.2005, pensia reclamantului a fost recalculată în conformitate cu dispozițiile OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii 19/2000.
Pentru că reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă începând cu data de 01.03.1996, în baza prevederilor Legii 3/1977, instanța de în mod corect și legal la recalcularea pensiei a fost valorificat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Referitor la afirmația contestatorului potrivit căruia stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea pensiei este de 20 de ani, intimata susține că Legea 3/1977 nu prevedea acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu vechime integrală, pentru o vechime în muncă mai mică de 30 de ani bărbații și, în condițiile în care reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă cu vechime integrală așa cum rezultă din Decizia nr. -/20.02.1996.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că termenul de prescripție este de 3 ani fiind cel reglementat de art. 3 din Decretul 167/1958, Solicită respingerea excepției tardivității invocată de intimată prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.797 din 7.04.2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția tardivității contestației invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins contestația ca tardiv introdusă.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția invocată de intimată prin întâmpinare, potrivit art. 137 Cod pr.civ. că petentul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Decizia nr. -/23.04.2007, precum și buletinul de calcul aferent prin care a fost recalculată pensia de asigurări sociale în conformitate cu disp. HG 1550/2004 și OUG 4/2005 au fost comunicate contestatorului la data de 10.07.2007, fapt ce reiese cu prisosință din Extrasul din Borderoul de Evidență al Serviciului Registratură depus de intimată la dosar, fila 83, 84 și 85.
Mai arată tribunalul că dispozițiile art. 87 din Legea 19/2000 prevăd în mod imperativ că decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare, iar decizia necontestată în termen este definitivă potrivit art. 88 din Legea 19/2000.
Aceste dispoziții imperative ale legii se aplică și în ceea ce privește decizia de recalculare a pensiei de asigurări sociale după cum este prevăzut în HG 1550/2004 și OUG 4/2005, astfel că potrivit actelor normative menționate termenul în care poate fi contestată decizia de recalculare este tot de 45 de zile de la comunicare.
Așadar, în opinia instanței de fond contestatorul a avut posibilitatea să conteste decizia prin care i-a fost recalculată pensia în termen de 45 de zile de la comunicare, care a avut loc la data de 10.07.2007, introducerea contestației la data de 25.11. 2008 făcându-se cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 87 din Legea 19/2000, de 45 de zile de la comunicare.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis excepția tardivității în baza textelor de lege menționate și a respins contestația ca tardiv introdusă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată ca în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 86, 87 și 88 din Codul muncii, care sunt aplicabile doar în cazul admiterii sau respingerii cererii de pensionare, nu și în cazul recalculării pensiilor.
Recurentul mai susține că putea formula cererea prin care a criticat modul în care i-a fost evaluată și recalculată pensia la data de 01.09.2005 în interiorul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen legal prevăzut și de Codul muncii, art. 283 alin.1 lit. c si alin. 2.
Pentru aceste considerente, se solicită casarea sentinței civile nr. 797 pronunțată la data de 07.04.2009 de Tribunalul Prahova si admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurentul a formulat și concluzii scrise prin care a reiterat susținerile din motivele de recurs.
La rândul său intimata Casa Județeană de Pensii Paf ormulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul ca nefondat, apreciind că în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii invocată de Casa Județeană de Pensii P, făcând aplicarea dispozițiilor art. 87 și 88 din Legea nr. 19/2000 și în ceea ce privește decizia de recalculare a pensiei.
Menționează intimata că împotriva deciziei mai sus meționate, recurentul a formulat contestație la Tribunalul Prahova cu mult peste termenul de 45 de zile prevăzut de în cuprinsul disp. art. 87 din Legea nr. 19/2000.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată contestatorul a solicitat obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii P să îi recalculeze pensia pentru limită de vârstă și vechime completă, cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, conform disp. OUG nr. 4/03.02.2005, precum și să îi achite diferențele dintre pensia cuvenită la data de 01.09.2005 și pensia încasată până în prezent.
În conformitate cu disp. art. 87 din Legea 19/1000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare, decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în termen de 45 de zile de la comunicare, potrivit art. 88 din lege, decizia necontestată este definitivă.
Principiile Legii 19/2000 menționate mai sus sunt aplicabile și în ceea ce privește decizia de recalculare a pensiei de asigurări sociale conform prevederilor HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, în sensul că termenul în care aceasta poate fi contestată este tot de 45 de zile de la comunicare.
Cum Decizia nr. -/23.04.2007, precum și buletinul de calcul aferent prin care a fost recalculată pensia de asigurări sociale, în conformitate cu disp. HG 1550/2004 și OUG 4/2005, au fost înaintate contestatorului la data de 10.07.2007 după cum rezultă din extrasul din Borderoul de evidență al Serviciului Registratură din cadrul instituției anexat la întâmpinare, Curtea constată că prezenta contestație, înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 25.11.2008, a fost formulată în afara termenului legal de 45 zile, astfel că în mod legal și întemeiat instanța de fond a admis excepția tardivității formulării acțiunii invocată de intimată și a respins contestația ca tardiv formulată.
De altfel recurentul-contestator nu a negat faptul că a introdus prezenta cerere în afara termenului legal de 45 de zile, ci doar a afirmat că putea formula aceasta contestație în interiorul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167 /1958 precum și de Codul muncii, in art. 283 lit.
Curtea învederează însă că speța de față este un litigiu privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, guvernat în principal de normele de drept prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care constituie dreptul comun în materie.
Codul muncii, invocat de recurent, reglementează raporturile de muncă și nu cele de asigurări sociale, iar în cuprinsul art. 283 pct. c din Codul muncii se specifică faptul că acest termen de prescripție este aplicabil doar în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, ceea ce nu este cazul de față.
Pentru toate aceste motive și apreciind că nu există alte motive de modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond care să poată fi invocate din oficiu, în baza disp. art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant domiciliat în P, b-dul -, nr. 187,.5..B,.45, județul P, împotriva sentinței civile nr.797 pronunțată la data de 7aprilie 2009 de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în P, str.-, nr. 1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/FA
4 ex.- 26.11.2008
Trib.P nr-
,
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
