Asigurări sociale. Decizia 1968/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1968
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,-, județul, împotriva sentinței civile nr. 1192 din data de 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în Târgoviște, str.- cel M,.15, Sc.A, etaj 4,.9, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentă consilier juridic în baza delegației nr. 1209/23.10.2009, intimatul-reclamant personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Intimatul-contestator având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțate la fond în sensul înlăturării obligației de a lua în calcul adeverința 843/16.03.2007.
Arată că instanța a obligat instituția la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual atât a salariului de bază și a sporurilor cu caracter permanent, cât și a orelor suplimentare desfășurate în afara normei de bază, neexistând un temei legal în acest sens.
Astfel, având în vedere prevederile legale rezultă că orele suplimentare nu făceau parte din baza de calcul a pensiei, și în concluzie nu pot fi valorificate la stabilirea pensiei.
De asemenea, veniturile realizate din orele suplimentare nu se treceau în cartea de muncă și prin urmare nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale.
Mai arată că pentru perioada ulterioară datei de 1.04.2001, punctajul anual se determina prin utilizarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile.
Intimatul-contestator având cuvântul arată perioada septembrie 1992-15 iunie 1997 constituie activitate cu ora la catedră și i s-a oprit contribuție la CAS pentru această perioadă.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatorul a contestat decizia nr. 1--/17.12.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii D și a solicitat ca la stabilirea pensiei să se ia în calcul salariul de 1.889.550 lei în loc 1.574.875 lei, pentru perioada 01.11.1999-01.01.2000, să se țină cont și de sumele primite ca spor pentru dirigenție în perioada 01.10.1991-31.08.1992 și 01.09.1994-31.03.1996, să se aibă în vedere și activitatea depusă în perioada septembrie 1992-iunie 1997, ca profesor suplinitor la Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște, așa cum este menționată în adeverința nr. 843/16.03.2007, să se coreleze data punerii în plată a pensiei, cu data cererii de pensionare, 30.10.2008.
Motivând în fapt cererea contestatorul a arătat că a fost pensionat prin decizia contestată, că a depus adeverințele din care rezulta activitatea desfășurată și sumele primite neluate în calcul de intimată, că s-a adresat acesteia prin cererea înregistrată sub nr. 24279/09.01.2009, dar nu a primit răspuns.
În drept, cererea a fost întemeiată de contestator pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005.
Au fost anexate contestației, în copie, cererea de pensionare, decizia contestată, carnetul de muncă și anexele pe baza cărora s-a calculat pensia contestatorului(filele 5-27).
Intimata a formulat întâmpinare(filele 58-60) prin care a susținut că în urma reverificării dosarului de pensionare, a emis o nouă decizie la data de 07.05.2009, prin care a luat în considerare venitul realizat în perioada 01.11.1999-01.01.2000, așa cum a susținut contestatorul, urmând să se respingă primul capăt de cerere ca rămas fără obiect, că se impune respingerea celorlalte capete de cerere, pentru că veniturile realizate din activitatea de profesor suplinitor, plătit cu ora, și de diriginte nu au avut un caracter permanent și nu se încadrau în prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
A mai susținut că prevederile art. 147 din Legea nr. 57/1974 prevedeau posibilitatea retribuirii prin plata cu ora a cadrelor didactice, pentru activitatea desfășurată în afara funcției de bază, dar aceste venituri obținute prin plata cu ora nu au avut caracter permanent și nu puteau fi valorificate la stabilirea pensiei, acest punct de vedere fiind susținut și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, că era obligația contestatorului ca în perioada în care a desfășurat activitate, conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcții, să aleagă unitatea
unde are funcția de bază, contribuția de asigurări sociale pentru pensia suplimentară, aceasta putând fi achitată doar de respectiva unitate.
Referitor la capătul de cerere privind data acordării drepturilor de pensie, intimata a precizat că le-a plătit începând cu ziua îndeplinirii vârstei standard de pensionare, respectiv 63 de ani și 5 luni, conform anexei nr. 9 din Ordinul nr. 340/2001, raportat la data nașterii contestatorului, 12.06.1945.
Contestatorul a formulat și depus concluzii scrise (file 37).
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1192 din 25 mai 2009, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea și obligat intimata să ia în considerare la stabilirea pensiei și perioada lucrată de contestator în cadrul Grupului Școlar de Transporturi Auto Târgoviște, septembrie 1992- iunie 1997, conform adeverinței nr. 843/16.03.2007.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr. 1--/07.12.2008, emisă de intimată, i s-a stabilit contestatorului o pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în sumă de 1322 lei, începând cu data de 12.11.2008, pentru un stagiu de cotizare realizat de 44 de ani, 11 luni și 29 de zile.
Contestatorul a solicitat să i se calculeze pensia prin luarea în calcul a salariului de 1.889.550 lei în loc 1.574.875 lei, pentru perioada 01.11.1999-01.01.2000, să se țină cont și de sumele primite ca spor pentru dirigenție în perioada 01.10.1991-31.08.1992 și 01.09.1994-31.03.1996, să se aibă în vedere și salariile primite pentru activitatea depusă în perioada septembrie 1992-iunie 1997, ca profesor suplinitor la Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște, așa cum este menționată în adeverința nr. 843/16.03.2007, să se coreleze data punerii în plată a pensiei, cu data cererii de pensionare, 30.10.2008.
Din adeverința nr. 843/16.03.2007, eliberată de Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște rezultă că contestatorul a desfășurat activitate ca profesor suplinitor-plătit cu ora, în perioada septembrie 1992-iunie 1997, că s-au virat contribuțiile de asigurări sociale pentru sumele plătite.
Conform art. 4 (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, asigurații au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale, conform prezentei legi, această reglementare de principiu condiționând acordarea pensiei de asigurări sociale de plata contribuției de asigurări sociale.
Dispozițiile art. 23 (1) lit. a din aceeași lege prevăd că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar.
Contribuția de asigurări sociale este datorată, conform art. 21 alin.2 și 3 din lege din momentul încadrării în situațiile prevăzute la art. 5 (1) atât de angajați, cât și de angajator, în conformitate cu art. 24 (1), iar baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale datorate de către angajator o constituie suma veniturilor care constituie baza de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale.
legale menționate conduc la concluzia că valoarea pensiei de asigurări sociale este corelată cu cuantumul contribuției de asigurări sociale individuale și a angajatorului.
Folosirea de către legiuitor a noțiunilor de "venit brut lunar" și "salarii", ce constituie baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale individuale, iar în raport de aceasta și a contribuției datorate de angajator, conduce la concluzia că valoarea pensiei de asigurări sociale este determinată, în principiu, de totalul contribuțiilor de asigurări sociale plătite de salariat și angajator.
Prin urmare, la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei se impunea luarea în considerare a tuturor contribuțiilor plătite de contestator și angajator pentru activitatea desfășurată ca profesor suplinitor în perioada septembrie 1992-iunie 1997 în cadrul Grupului Școlar de Transporturi Auto Târgoviște.
Susținerea intimatei referitoare la neluarea în considerare a acestor venituri, realizate în perioada 1992-1997, nu este întemeiată, deoarece chiar disp. art. 164 (1) lit. c din Legea nr. 19/2000 se referă pentru perioada 01 ianuarie 1991 și până la intrarea în vigoare a legii, 1 aprilie 2001, la salariile brute, fără vreo distincție dacă au fost realizate în cadrul activității principale sau a celor suplimentare, singura condiție dedusă din reglementările de principiu ale legii, fiind achitarea contribuțiilor de asigurări sociale.
Referitor la punctul de vedere exprimat de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse prin adresa nr. 11850/11.12.2007, acesta nu își găsește aplicarea, de pe o parte, pentru că se referă la " sporul de metodist", care nu a avut un caracter permanent, iar pe de altă parte, pentru că plățile cu ora efectuate în perioada 1992-1997 au avut un caracter continuu și constant, ca urmare a unei activități de profesor suplinitor desfășurată de la începutul anului școlar și până la sfârșitul acestuia, în cadrul unei unități școlare diferită, de cea la care a desfășurat activitate, ca profesor titular.
Nici dispozițiile art. 2 din Legea nr. 2/1991, invocate de intimată, nu pot conduce la respingerea capătului de cerere referitor la veniturile realizate în perioada 1992-1997 pentru că nu interzic plata contribuției de asigurări sociale și pentru activitatea desfășurată în afara normei didactice de bază.
Capătul de cerere privind valorificarea corectă a veniturilor din perioada 1.11.1999-01.01.2000 a fost soluționat prin emiterea unei noi decizii de pensii la data de 07.05.2009 și de aceea a fost respins ca devenit fără obiect
Referitor la cererea pentru luarea în calcul a sporului de dirigenție, pentru perioada 01.10.1991-31.08.1992 și 01.09.1994-31.03.1996, instanța a constatat că în mod corect sporul nu a fost luat în considerare pentru că nu a avut caracter permanent pe parcursul unui an școlar, fiind acordat pe o perioadă de 6 luni în anul școlar 1991/1992 și de 4 luni în anul școlar 1995/1996.
Instanța a respins și capătul de cerere referitor stabilirea datei de acordare a drepturilor de pensie pentru că aceasta fost stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. 9 din Ordinul nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000, începând cu data de 12.11.2008, în raport de data nașterii contestatorului, 12.06.1945.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs (filele 4-8) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea obligând-o la luarea în calcul a salariului de bază și a sporurilor cu caracter permanent precum și a orelor suplimentare desfășurate în afara normei de bază, deoarece la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a Legii nr.19/2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetele de muncă, după distincțiile prevăzute de art.164 alin.1 lit.a-c, pe de o parte, iar pe de alta, a sporurilor care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care sunt înregistrate în carnetele de muncă ori rezultă din adeverințele eliberate de unități.
Instanța de fond a interpretat greșit aceste prevederi legale și a stabilit că orele suplimentare ar trebui valorificate la calcularea pensiei, obligând-o la includerea lor în baza de calcul, deși acestea nu sunt înscrise în carnetul de muncă.
Recurenta a mai susținut că tribunalul a interpretat greșit dispozițiile art.78 din Legea pensiilor care se aplică numai pentru activitatea desfășurată anterior datei de 1 aprilie 2001, iar nu pentru cea ulterioară, baza de calcul a pensiei diferind înainte și după această dată, astfel: până la 1 aprilie 2001, baza de calcul se compune din salariul tarifar și sporurile expres și limitativ prevăzute de lege, sume la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentară din drepturile salariale ale angajatului, iar după 1 aprilie 2001,baza de calcul este reprezentată de salariul brut lunar individual inclusiv sporurile și adaosurile sau după caz venitul lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
că niciodată sumele obținute din orele suplimentare în învățământ nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, fiindcă pentru acestea nu se plătea contribuția de asigurări sociale nici potrivit Legii nr.3/1977, recurenta a solicitat admiterea recursului, pentru cazul de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ. și modificarea în tot a sentinței pronunțate în sensul respingerii contestației ca neîntemeiate.
Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele astfel cum prevede art.3041cod pr.civ. constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Obiectul controlului de legalitate și temeinicie al sentinței recurate îl constituie dezlegarea dată de instanța de fond cererii contestatorului de a-i fi luată în considerare, la stabilirea pensiei perioada lucrată în cadrul Grupului Școlar de Transporturi Târgoviște Auto între septembrie 1992-iunie 1997 conform adeverinței nr.843/16 martie 2007, admisă ca fiind întemeiată pentru motivele de fapt și de drept expuse în considerentele hotărârii atacate.
Din adeverința nr. 843/16 martie 2007 emisă de Grupul Școlar de Transporturi Târgoviște Auto depusă la filele 9-10 dosar fond rezultă că între septembrie 1992-iunie 2007 contestatorul a desfășurat activitate ca profesor suplinitor, fiind plătit cu ora, din veniturile realizate fiind calculate și virate contribuțiile la fondul de stat și la cele de asigurări sociale și de asigurări sociale de sănătate.
Prima instanță a avut de soluționat problema luării în considerare a acestor venituri în raport de dispozițiile Legii nr.19/2000 sub imperiul căreia contestatorul a ieșit la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă.
Potrivit art.164(1) din acest act normativ a determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:-
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Alineatele 2 și 3 stabilesc că la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Instanța de fond chemată să interpreteze și aplice această dispoziție legală a hotărât că pentru perioada 1 ianuarie 1991-1 aprilie 2001 baza de calcul pentru determinarea punctajului anual o constituie salariile brute indiferent dacă acestea au fost realizate în cadrul exercitării acrivității principale sau a celei suplimentare, fiindcă textul sus-citat nu distinge, singura condiție fiind achitarea contribuțiilor de asigurări sociale.
Această interpretare este greșită.
Sub un prim aspect se constată că tribunalul a evocat ca argument un principiu, al contributivității, consacrat prin art.2 din Legea pensiilor și care este aplicabil de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, pentru viitor, fiind ineficient pentru o perioadă anterioară în care nu a fost consacrat de legislația care reglementa materia, fiindcă perioada în discuție este septembrie 1992-iunie 1997.
Sub un alt aspect, textul sus-citat prevede expres că pe lângă salariile brute, sunt luate în calcul și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În acești termeni instanța de fond trebuia să analizeze în ce măsură sporul pentru orele suplimentare făcea parte dintre cele prevăzute în legislația anterioară, adică în Legea nr.3/1977 ce puteau fi utilizate la alegerea celor 5 ani consecutivi din din ultimii 10 lucrați pentru stabilirea pensiei și între care acesta nu se regăsește.
Așa cum a susținut intimata prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, potrivit art.147 din Legea nr.57/1974 cadrele didactice puteau fi retribuite prin plata cu ora, pentru activitatea didactică de predare desfășurată în afara funcției de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifica înființarea de noi posturi.
Această activitate a fost exercitată de contestator ca suplinitor la unitatea școlară care i-a eliberat adeverința nr. 843/16 martie 2007 însă veniturile încasate în perioada respectivă nu constituie "spor pentru lucrul sistematic peste programul normal sau spor pentru exercitarea unei funcții suplimentare" astfel cum sunt definite de art.10 din Legea nr.3/1977 pentru a intra în baza de calcul a pensiei, alături de sporul de vechime, sporul de lucru în subteran, indemnizația de zbor, sporul pentru condiții grele de muncă sau alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă.
Acesta este și motivul pentru care în carnetul de muncă al contestatorului nu se regăsește înregistrat un atare spor pentru ore/muncă suplimentară, în realitate activitatea desfășurată nefiind prestată în exercițiul unei funcții suplimentare și nici peste programul normal de lucru.
Drept urmare, este fără relevanță dacă pentru aceste venituri, incontestabil realizate de contestator în activitatea sa didactică la Grupul Școlar de Transporturi Târgoviște Auto, s-au calculat și virat la fondurile bugetului de stat, de asigurări sociale și de sănătate contribuțiile legale, fiindcă pe de o parte, natura veniturilor/ sporurilor este cea pe care legiuitorul a avut-o în vedere iar nu principiul contributivității ce se aplică, așa cum s-a arătat, numai după 1 aprilie 2001, iar pe de alta, potrivit legislației în vigoare în perioada septembrie 1992-iunie 1997 (Decretul 389/1972 și Legea nr.49/1992) obligația plății contribuției de asigurări sociale revenea oricum numai angajatorului, iar nu salariatului care trebuia să achite contribuția la pensia suplimentară.
Interpretând în alt mod aceste dispoziții legale, instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită ce se impune a fi reformată întrucât este dată prin interpretarea eronată a dispozițiilor legale așa cum acestea au fost explicitate în cele ce preced, ceea ce impune, în temeiul art.312 cod pr.civ. admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile 1192 din 25 mai 2009 în sensul respingerii ca neîntenmeiat a capătului de cerere privind valorificarea perioadei lucrate de contestator între septembrie 1992-iunie 1997 conform adeverinței nr.843/16.03.2007.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu au făcut obiectul recursului de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,-, județul, împotriva sentinței civile nr. 1192 din data de 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în Târgoviște, str.- cel M,.15, Sc.A, etaj 4,.9, județul D, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind valorificarea perioadei lucrate între septembrie 1992-iunie 1997 conform adeverinței nr. 843/ 16.03.2007, ca neîntemeiat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
/VS
4 ex./ 26. 11.2009
f--Trib.
G -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
