Asigurări sociale. Decizia 1965/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1965
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta-intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D cu sediul în Târgoviște,-, județul, împotriva sentinței civile nr. 812 din data de 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în comuna, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-intimată consilier juridic, în baza delegației nr. 1216/23.10.2009, intimata- contestatoare asistată de avocat din cadrul Baroului,în baza împuternicirii avocațiale nr. 127/ 26.10.2009.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar întâmpinare și în xerocopie decizia nr. 2328/14.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI de pe care a comunicat reprezentantului recurentei un exemplar.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu solicită termen pentru lua cunoștință de întâmpinare învederând că numai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că numai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, respingerea acțiunii pe fond și menținerea deciziei emisă de instituție ca temeinică și legală.
Arată că la baza acestei decizii de recuperare a stat o decizie de recalculare, iar această decizie nu a fost contestată de reclamantă și ca urmare produce efecte în continuare.
Instanța de fond nu a analizat cu atenție deciziile emise de instituție și a reținut greșit că nu s-a emis o decizie de recalculare și tocmai decizia de recalculare nu a fost contestată de reclamantă.
Mai arată că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru bărbați și nu de 20 de ani cum a reținut instanța de fond.
Depune la dosar practică judiciară, respectiv în xerocopie decizia nr. 121/19.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală.
Arată că recurenta încearcă să inducă în eroare întrucât este vorba de aceeași decizie nu de două, existând comunicarea și recomunicarea aceleiași decizii.
Contestatoarea a făcut o cerere pentru recalcularea pensiei în baza unor adeverințe și se aștepta la o mărire de pensie, nu la o micșorare de pensie, iar recurenta nu poate invoca propria culpă în acest calcul al pensiei.
În mod corect a reținut instanța de fond faptul că în mod greșit s-a calculat punctul de pensie la 30, când trebuia făcută împărțirea la 20.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr.-/19.11.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând anularea acesteia.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că beneficiază de pensie de urmaș de pe urma șotului sau decedat, conform deciziei nr.-/13.03.2003. Prin decizia contestata i s-a recalculat pensia, astfel încât s-a constatat că a încasat necuvenit suma de 3357 lei. deși soțul său a beneficiat de grupa I de muncă și a lucrat și pe timp de noapte, astfel încât pensia primită trebuia să crească nu să scadă.
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației întrucât ca urmare a recalculării pensiei de urmaș a contestatoarei în baza OUG nr.4/2005 și HG nr.1550/2004 punctajul pensiei de care beneficia acesta s-a diminuat, însă majorarea punctului de pensie s-a calculat la punctajul nerecalculat, nu la punctajul real, astfel încât pensia contestatoarei a crescut nejustificat. Se arată că din luna ianuarie 2006 până în noiembrie 2008 contestatoarea a încasat necuvenit suma de 3357 lei, care se recuperează prin intermediul deciziei de recuperare contestată.
Prin sentința civilă nr.812 din 26.03.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat decizia nr. -/19.11.2008 emisă de intimată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. -/13.03.2003 s-a acordat contestatoarei pensie de urmaș de pe urma defunctului său soț, punctajul de care beneficia aceasta fiind de din punctajul de 1.75843 al susținătorului.
În urma recalculării pensiei de urmaș în temeiul OUG nr. 4/2005 a fost emisă decizia nr.-/7.07.2008 în care s-a stabilit un punctaj de 0.61001, mai mic decât cel anterior, de 0.87922 astfel cum rezultă din buletinul de calcul - fila 42.
Tribunalul a mai reținut că deși punctajul pensiei de urmaș al contestatoarei a scăzut, funcționarii casei de pensii nu au procedat la menținerea pensiei în plată, astfel cum se menționează în art. 6 alin. 2 din OUG nr. 4/2005, ci începând cu 1.01.2006 au înmulțit valoarea punctului de pensie cu punctajul anterior, care nu mai era valabil, rezultând astfel o majorare a pensiei.
Potrivit dispozițiilor art.7 din același act normativ, în caz de erori de calcul, cum sunt cele de față, intimata trebuia să procedeze la revizuirea deciziei de pensionare, iar nu la recuperarea sumei fără acordarea posibilității beneficiarei de a contesta decizia de revizuire.
Mai mult decât atât, tribunalul a constatat că nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a putea obține protecția unui drept, astfel încât nici intimata nu putea proceda în mod arbitrar la emiterea de titluri executorii fără a le asigura pensionarilor drepturile de apărare, respectiv de contestare a actelor emise.
A mai reținut tribunalul că la stabilirea pensiei a fost avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, iar nu de 20 ani, deoarece soțul decedat al contestatoarei a lucrat 23 ani în grupa I de muncă, motiv ce determină scăderea nejustificată a pensiei contestatoarei, aspect ce contravine dispozițiilor art.77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea 19 /2000, astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.40 din data de 22 septembrie 2008, nepublicată.
Față de cele ce preced, tribunalul a admis contestația și a anulat decizia nr.-/19.11.2008 emisă de intimată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 5-6).
Invocând cazurile de recurs prev. de art.304, pct.8 și 9 cod pr.civ. recurenta a susținut că sentința este nelegală sub un prim aspect fiindcă prima instanță a anulat decizia de recuperare fără a observa că cea de recalculare a pensiei nu a fost contestată, devenind astfel definitivă și aceasta este cea în temeiul căreia s-a dispus recuperarea prejudiciului creat prin încasarea unei pensii mai mari decât cea la care contestatoarea avea dreptul.
Sub un alt aspect, recurenta a susținut în fondul dreptului dedus judecății eroarea primei instanțe care a reținut că nu s-a emis o decizie de revizuire a celei de recalculare a pensiei și prin care s-a diminuat punctajul față de cel aflat în plată, deoarece în realitate prin decizia nr.- din 7 iulie 2008 tocmai acest lucru s-a făcut.
O ultimă critică vizează greșeala instanței de fond care a constatat că la recalcularea pensiei intimata nu a procedat corect prin utilizarea unui alt stagiu de cotizare decât cel prevăzut de lege pentru că potrivit art.2 din HG.1550/2004 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Astfel, în cazul soțului decedat al contestatoarei ale cărui drepturi de pensie s-au deschis în anul 1994 sub imperiul Legii nr.3/1977, stagiul complet de cotizare era, conform art.8 din această lege, de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei, alte stagii de cotizare utilizându-se numai în cazul persoanelor pensionate în baza unei legi speciale.
Cum soțul decedat al contestatoarei a lucrat în cadrul CFR, stagiul complet de cotizare utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual era de 30 ani, tribunalul reținând greșit că acesta este de 20 ani conform art.77 alin.2 rap.la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației și menținerii ca legale și temeinice a deciziei de recalculare emise.
Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare, susținută și oral prin avocat ales și la care a atașat în copie o decizie a acestei curți de apel pe care a invocat-o drept practică judiciară (filele 28-29) solicitând respingerea recursului (fila 27) cu cheltuieli de judecată.
Curtea, verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia. pentru considerentele care succed:
Contestatoarea este soția supraviețuitoare a lui G care în anul 1994 fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă (fila 11) fiind beneficiara unei pensii de urmaș din anul 2003 (fila 10) pensie ce a fost recalculată prin decizia nr.- din 7 iulie 2008 (fila 40) în baza OUG nr.4/2005; la drepturile recalculate au fost adăugate sporurile din adeverințele eliberate de unitățile angajatoare la care a lucrat defunctul și care au fost depuse la casa teritorială de pensii de către contestatoare la 21 aprilie 2007 și respectiv 29 iunie 2007.
Deciziile de stabilire a drepturilor de pensie conform OUG nr.19/2007 și de recalculare a pensiei de urmaș emise de recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D la 7 iulie 2008 (filele 39-40) nu au fost contestate de beneficiară, în termenul și condițiile art.87 din Legea pensiilor, devenind astfel definitive.
În temeiul acestora la 19 noiembrie 2008, recurenta-intimată a emis decizia de recuperare nr.- (fila 5) prin care în conformitate cu art.187 din Legea pensiilor, a decis ca suma totală de 3357 lei încasată cu titlu de pensie necuvenită în perioada ianuarie 2006-noiembrie 2008 să fie recuperată de la beneficiara.
Această din urmă decizie a fost contestată în termenul legal (filele 3-4) cu motivarea că în urma acestei decizii, pensia de urmaș a contestatoarei a fost redusă deși cuantumul trebuia să crească în condițiile în care defunctul său soț a desfășurat activitate pentru o lungă perioadă în grupa I de muncă și pe timp de noapte.
Instanța de fond, analizând contestația astfel motivată, a reținut greșit că ea este întemeiată iar decizia de recuperare trebuie anulată, câtă vreme erorile de calcul referitoare la stabilirea și recalcularea pensiei de urmaș, aparțin exclusiv intimatei Casa de Pensii care nu poate să invoce propria culpă, fără să asigure pensionarei dreptul la apărare inclusiv cel de contestare a actelor pe care le-a emis.
Atât soluția pronunțată cât și motivarea acesteia în fapt și în drept sunt greșite.
Decizia de stabilire a drepturilor de pensie conform OUG nr.19/2007 și decizia de recalculare a pensiei de urmaș emise de recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D la 7 iulie 2008 sunt cele care trebuiau contestate în termenul legal de 45 zile de la comunicare, dacă pensionara-beneficiară era nemulțumită de stabilirea și plata drepturilor de pensie.
Potrivit art. 86 și art.169 alin.3 din legea pensiilor, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii, decizia de recalculare a pensiei urmând aceleași reguli iar conform art.88 din același act normativ, decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă.
În aceste condiții, determinarea punctajului mediu anual recalculat, valoarea punctului de pensie și stagiul de cotizare înscrise în cele două decizii devenite definitive (întrucât pensionara nu le-a contestat) nu mai pot face obiectul vreunei contestații și implicit al analizei instanței de fond, cum în mod eronat s-a procedat.
Din motivarea în fapt a contestației și susținerile contestatoarei atât la judecata în primă instanță cât și prin întâmpinarea depusă în recurs rezultă că nemulțumirea sa este determinată în esență de scăderea cuantumului pensiei după recalculare, ori aceasta putea constitui obiect de verificare numai dacă se contestau deciziile de: stabilire a pensiei de urmaș, respectiv de recalculare a acesteia iar nu decizia de recuperare pentru suma de 3357 lei, măsură care are drept fundament tocmai decizia de recalculare devenită definitivă prin neexercitarea dreptului la contestație al beneficiarei.
Instanța de fond și-a argumentat soluția de anulare a deciziei de recuperare pe motive ce privesc în realitate legalitatea și temeinicia deciziilor care nu au fost contestate, referindu-se inclusiv la stagiul complet de cotizare la care era îndreptățit soțul decedat al contestatoarei și la domeniul de aplicare al art.77 alin.2 rap.la art.43 alin.1 și 2 din legea pensiilor prin prisma deciziei pronunțate în interesul legii în materie, fără să observe că nu a fost și nici nu mai putea fi învestită, la data de 21 ianuarie 2009 cu o contestație la cele două decizii emise la 7 iulie 2008, ci cu o contestație împotriva deciziei de recuperare emise la 19 noiembrie 2008.
Curtea constată că motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția primei instanțe sunt străine de natura pricinii, că nu explică anularea deciziei de recuperare, așa cum s-a dispus prin sentință, fiindcă nu se referă la lipsa de legalitate și temeinicie fie a cuantumului sumei imputate fie la perioada pentru care s-a calculat prejudiciul ori la temeiul ce a stat la baza măsurii de recuperare cu caracter retroactiv a diferenței de pensie, ci la aspecte de natură a determina anularea deciziei de recalculare, însă nu a avut o legală învestire pentru a se pronunța în acest sens.
Procedând astfel, tribunalul s-a pronunțat asupra a ceea ce nu i s-a cerut și nu s-a pronunțat asupra a ceea ce i s-a cerut deoarece motivarea sentinței nu privește contestația deciziei de recuperare nr.- din 19 noiembrie 2008, așa cum s-a reținut în cele ce preced.
Astfel fiind, Curtea reține ca fiind întemeiată critica recurentei privind greșita aplicare a legii și constatând că nu există nici un motiv pentru anularea deciziei de recuperare nr.- din 19 noiembrie 2008, va admite recursul în temeiul art.312 cod pr.civ. cu consecința modificării în totalitate a sentinței nr.812 din 26 martie 2009 în sensul că rejudecând contestația, o va respinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D cu sediul în Târgoviște,-, județul, împotriva sentinței civile nr. 812 din data de 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în comuna, județul D și în consecință:
Modifică în tot sentința și pe fond respinge contestația ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- - Pentru doamna JUDECĂTOR 2: Simona Petruța Buzoianu
aflată în concediu, prezenta
se semnează de Președintele
instanței,
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2009-11-30
5 ex.
/FA
Trib.D nr-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
