Asigurări sociale. Decizia 1967/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1967
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,-, județul, împotriva sentinței civile nr. 1351 din data de 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în comuna, sat,județul D- prin domiciliat în comuna, sat, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-intimată consilier juridic în baza delegației nr. 1212/23.10.2009, intimata-contestatoare reprezentată de N.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea intimatei-contestatoare și în xerocopie motivele de recurs, întâmpinarea depusă de Casa Județeană de Pensii în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, extras din Legea nr. 19/2000, decizia de suspendare nr. -/17.11.2008, decizia nr. 2--/26.03.2009, decizia de recuperare nr. - /21.05.2009, decizia nr. -/3.09.2009, decizia nr. -/3.09.2009 și cererea adresată către Casa Județeană de Pensii cu nr. înregistrare 10618/16.07.2009.
Curtea înmânează un exemplar de pe întâmpinare reprezentantului recurentei-intimate.
Consilier juridic având cuvântul arată că are cunoștință de conținutul întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatei-contestatoare având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, respingerea contestației ca nelegală și netemeinică și pe fond menținerea deciziei emisă de instituție ca temeinică și legală.
În mod eronat au fost obligați la daune morale întrucât era necesar să se dovedească elementele răspunderii civile respectiv fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate.
Arată că instanța de fond și-a depășit atribuțiile judecătorești apreciind fără a se face o expertiză medicală, că boala s-a agravat între timp de la data emiterii deciziei de suspendare a plății pensiei și consideră că suma reprezentând daune morale este stabilită pur aleatoriu.
Mai arată că din anul 2008 i s-au acordat drepturile pentru limită de vârstă existente la data suspendării.
Reprezentantul intimatei-contestatoare având cuvântul arată că i s-a suspendat pensia din luna iulie 2008, iar pensia pentru limită de vârstă i s-a dat din luna mai 2009 și astfel 11 luni de zile pensia i-a fost tăiată în totalitate.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.928/120/2.03.2009 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii D, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 841.732/17.11.2008, pe care o consideră nelegală cu obligarea la plata dobânzilor legale a sumelor reținute (pensie) din 1.06.2008 și până la data când va fi returnată suma, cu obligarea la daune morale psihice și materiale pentru că a fost lăsată practic fără medicamente, fără hrană, fără nici un mijloc de existență prin suspendarea pensiei pe o perioadă atât de lungă.
În motivarea cererii arată că a avut probleme de sănătate încă din anul 1986 suferind de o boală extrem de rară prin care brațele și picioarele au rămas inerte fiind nedeplasabilă arătând că a fost nevoită să fie internată în mai multe spitale iar pârâta nu a ținut cont de situația în care se află și i-a suspendat plata pensiei începând cu 1.06.2008.
Contestatoarea a susținut că decizia este lipsită de temei legal pentru că nu cuprinde elementele obligatorii pentru valabilitatea unei decizii prin care se produc efecte juridice importante, că nu sunt arătate faptele care au condus la suspendarea plății pensiei, că nu i s-a verificat starea de sănătate.
Prin precizările formulate și depuse la dosar contestatoarea, prin ul său, a susținut că decizia nu putea să producă efecte pentru trecut pentru că de la data stabilirii invalidității și până la data emiterii au trecut aproximativ 17 ani, astfel că s-a încălcat și termenul de prescripției de 3 ani prevăzut de decretul nr. 1967/1958.
În ședința publică din 6.05.2009 ul reclamantei arată că înțelege să conteste decizia nr. - din 17.11.2008 prin care s-a suspendat pensia reclamantei și să i se plătească daune la sumele cuvenite începând cu iunie 2008 până la data când va fi repusă în drepturile de pensie iar la termenul din 3.06.2009 avându-se în vedere că s-a făcut dovada că pe rolul Tribunalului Dâmbovițas -a mai aflat un
dosar cu aceleași pretenții s-a solicitat mandatarului reclamantei să-și precizeze care mai sunt solicitările în dosarul de față.
Prin cererea înregistrată la data de 17.06.2009 se mai solicită obligarea pârâtei la daune morale în sumă de 16.400 lei plus daune pentru recuperarea sumelor cheltuite 3100 lei.
Prin sentința civilă nr.1351 din 17.06.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea astfel cum a fost precizată ulterior și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6500 lei cu titlul de daune morale, respingând restul pretențiilor reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. -/17.11.2008 s-a dispus suspendarea pensiei reclamantei motivând că s-au încălcat prevederile art. 92 lit. din Legea nr.19/2000.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație atât în prezenta cauză cât și în dosarul -, acest din urmă dosar fiind soluționat prin admiterea contestației, motiv pentru care reclamanta și-a precizat cererea în sensul că mai solicită numai daune morale în sumă de 16.400 lei și daune pentru recuperarea sumelor cheltuite de 3100 lei.
În motivarea pretențiilor privind aceste daune se arată că reclamanta a suferit de o boală foarte gravă fiind imobilizată la pat iar pârâta deși i-a adresat mai multe memorii în loc să procedeze legal privind emiterea deciziilor de pensionare, a încălcat prevederile Legii 19/2000 dispunând suspendarea pensiei de invaliditate cu toate că reclamanta nu a fost prezentă sau examinată de către comisie pentru a i se da un asemenea verdict.
De altfel conform art. 92 din Legea nr. 19/2000 plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică dar neprezentarea din motive imputabile atrage suspendarea plății pensiei conform art. 62 alin 4 din aceeași lege, ori în speță reclamanta datorită bolii de care suferă era netransportabilă și în acest caz comisia de expertizare ar fi putut vedea situația reclamantei prin citirea diagnosticului și dacă ar fi făcut aceasta nu s-ar fi ajuns la situația ca o persoană grav bolnavă să nu mai aibă nici un ajutor financiar fiind lăsată practic fără hrană, fără medicamente, fără nici un mijloc de subzistență.
Față de cele sus arătate instanța a admis în parte cererea privind daunele morale apreciind că este întemeiată parțial în sensul că suspendându-i-se plata pensiei a suferit privațiuni grave prin lipsa mijloacelor financiare necesare medicației, hranei, etc. cuantumul acestor daune fiind de 6500 lei egală cu suma pe care i-a solicitat-o pârâta prin decizia de recuperare -/21.05.2009.
În ceea ce privește capătul de cerere privind daune pentru recuperarea sumei cheltuite de 3100 lei tribunalul a reținut că aceasta nu este dovedită motiv pentru care a fost respinsă.
Față de cele mai sus arătate tribunalul a admis în parte cererea așa cum a fost precizată ulterior și a obligat pârâta la plata sumei de 6500 lei cu titlul de daune morale conform prevederilor art. 998 Codul civil și a respins restul pretențiilor.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs.
Deliberând recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.928/120/2.03.2009 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii D, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 841.732/17.11.2008, pe care o consideră nelegală cu obligarea la plata dobânzilor legale a sumelor reținute (pensie) din 1.06.2008 și până la data când va fi returnată suma, cu obligarea la daune morale psihice și materiale pentru că a fost lăsată practic fără medicamente, fără hrană, fără nici un mijloc de existență prin suspendarea pensiei pe o perioadă atât de lungă.
În motivarea cererii arată că a avut probleme de sănătate încă din anul 1986 suferind de o boală extrem de rară prin care brațele și picioarele au rămas inerte fiind nedeplasabilă arătând că a fost nevoită să fie internată în mai multe spitale iar pârâta nu a ținut cont de situația în care se află și i-a suspendat plata pensiei începând cu 1.06.2008.
Contestatoarea a susținut că decizia este lipsită de temei legal pentru că nu cuprinde elementele obligatorii pentru valabilitatea unei decizii prin care se produc efecte juridice importante, că nu sunt arătate faptele care au condus la suspendarea plății pensiei, că nu i s-a verificat starea de sănătate.
Prin precizările formulate și depuse la dosar contestatoarea, prin ul său, a susținut că decizia nu putea să producă efecte pentru trecut pentru că de la data stabilirii invalidității și până la data emiterii au trecut aproximativ 17 ani, astfel că s-a încălcat și termenul de prescripției de 3 ani prevăzut de decretul nr. 1967/1958.
În ședința publică din 6.05.2009 ul reclamantei arată că înțelege să conteste decizia nr. - din 17.11.2008 prin care s-a suspendat pensia reclamantei și să i se plătească daune la sumele cuvenite începând cu iunie 2008 până la data când va fi repusă în drepturile de pensie iar la termenul din 3.06.2009 avându-se în vedere că s-a făcut dovada că pe rolul Tribunalului Dâmbovițas -a mai aflat un dosar cu aceleași pretenții s-a solicitat mandatarului reclamantei să-și precizeze care mai sunt solicitările în dosarul de față.
Prin cererea înregistrată la data de 17.06.2009 se mai solicită obligarea pârâtei la daune morale în sumă de 16.400 lei plus daune pentru recuperarea sumelor cheltuite 3100 lei.
Prin sentința civilă nr.1351 din 17.06.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea astfel cum a fost precizată ulterior și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6500 lei cu titlul de daune morale, respingând restul pretențiilor reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. -/17.11.2008 s-a dispus suspendarea pensiei reclamantei motivând că s-au încălcat prevederile art. 92 lit. din Legea nr.19/2000.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație atât în prezenta cauză cât și în dosarul -, acest din urmă dosar fiind soluționat prin admiterea contestației, motiv pentru care reclamanta și-a precizat cererea în sensul că mai solicită numai daune morale în sumă de 16.400 lei și daune pentru recuperarea sumelor cheltuite de 3100 lei.
În motivarea pretențiilor privind aceste daune se arată că reclamanta a suferit de o boală foarte gravă fiind imobilizată la pat iar pârâta deși i-a adresat mai multe memorii în loc să procedeze legal privind emiterea deciziilor de pensionare, a încălcat prevederile Legii 19/2000 dispunând suspendarea pensiei de invaliditate cu toate că reclamanta nu a fost prezentă sau examinată de către comisie pentru a i se da un asemenea verdict.
De altfel conform art. 92 din Legea nr. 19/2000 plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică dar neprezentarea din motive imputabile atrage suspendarea plății pensiei conform art. 62 alin 4 din aceeași lege, ori în speță reclamanta datorită bolii de care suferă era netransportabilă și în acest caz comisia de expertizare ar fi putut vedea situația reclamantei prin citirea diagnosticului și dacă ar fi făcut aceasta nu s-ar fi ajuns la situația ca o persoană grav bolnavă să nu mai aibă nici un ajutor financiar fiind lăsată practic fără hrană, fără medicamente, fără nici un mijloc de subzistență.
Față de cele sus arătate instanța a admis în parte cererea privind daunele morale apreciind că este întemeiată parțial în sensul că suspendându-i-se plata pensiei a suferit privațiuni grave prin lipsa mijloacelor financiare necesare medicației, hranei, etc. cuantumul acestor daune fiind de 6500 lei egală cu suma pe care i-a solicitat-o pârâta prin decizia de recuperare -/21.05.2009.
În ceea ce privește capătul de cerere privind daune pentru recuperarea sumei cheltuite de 3100 lei tribunalul a reținut că aceasta nu este dovedită motiv pentru care a fost respinsă.
Față de cele mai sus arătate tribunalul a admis în parte cererea așa cum a fost precizată ulterior și a obligat pârâta la plata sumei de 6500 lei cu titlul de daune morale conform prevederilor art. 998 Codul civil și a respins restul pretențiilor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, pârâta a declarat recurs, cu motivarea că în mod greșit și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 998 civ. și a obligat-o la plata de daune morale.
În opinia recurentei nu sunt întrunite condițiile prevăzute de acest text de lege, iar instanța de fond, fără a dispune efectuarea vreunei expertize medicale și fără ca un medic expert să se pronunțe asupra situației medicale a intimatei, în sensul dacă aceasta s-a agravat de la data emiterii deciziei și până la data pronunțării sentinței, a făcut aprecieri în acest sens.
Se mai critică sentința pronunțată și sub aspectul cuantumului sumei acordate drept despăgubiri, apreciindu-se că aceasta a fost stabilită în mod aleatoriu la nivelul cuantumului pensiilor încasate de către intimata, sume ce nu au fost reținute în realitate, acestea constituind numai un debit, debit ce a fost deja anulat de către instanța de fond într-un alt dosar.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în sensul respingerii contestației ca fiind nelegală și netemeinică iar pe fond menținerea deciziei emisă de instituția intimată ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, reclamanta, prin, a solicitat obligarea Casei Județene de Pensii D, printre altele, la plata sumei de 16.400 lei reprezentând daune morale, pentru neîndeplinirea obligației legale, în aplicarea articolelor 86,87,88 și 89 din Legea nr. 19/2000, de către directorul acestei instituții, în sensul neanalizării cererii sale de pensionare pentru limită de vârstă și pentru muncă, și nepronunțarea asupra acesteia în termen de 45 de zile prevăzut de lege.
Curtea constată că prin decizia nr. - din data de 31.08.1994 intimata-reclamantă a fost înscrisă la pensie pentru pierderea capacității de muncă, plata acestei pensii fiind suspendată prin decizia nr. - emisă la data de 17.11.2008, începând cu data de 01.08.2001, pentru pretinsa încălcare a prevederilor art. 92 lit. c din Legea pensiilor nr. 19/2000.
Urmare a acestei suspendări a plății pensiei, care constituia singurul mijloc de subzistență al reclamantei - intimate, ul acesteia a înaintat numeroase petiții Casei Județene de Pensii pentru a primi o explicație a acestei măsuri și, mai mult, a înregistrat cererea de pensionare pentru limită de vârstă numărul - din data de 15.04.2008, căreia i s-a dat curs de abia a data de 26 martie 2009, la un an de la primirea cererii de pensionare, prin emiterea deciziei de pensionare pentru limită de vârstă nr. 2--/26 martie 2009, aflată la fila 53 dosar de fond.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 1085 din 11 mai 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația formulată de reclamanta - intimată împotriva deciziei de suspendare a plății pensiei și a dispus anularea deciziei nr. -/17.11.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D, reținând că existența unor deficiențe în activitatea Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă Târgoviște subordonat unității intimate, nu poate reprezenta un motiv întemeiat pentru suspendarea plății pensiei de invaliditate.
În toată această perioadă de aproximativ un an, cât s-a întârziat în emiterea deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, este evident că reclamanta - intimată a fost lipsită de mijloacele necesare subzistenței, fapt de natură să producă acesteia pe lângă prejudiciul de ordin material, și unul de ordin moral, psihic, ca urmare a evidentei suportări unor serii de privațiuni grave. Aceste privațiuni sunt de natură să afecteze psihicul nu numai al unei persoane cu afecțiuni patologice grave, cum este cazul reclamantei- intimate, dar deopotrivă pe cel al unei persoane sănătoase. inexistenței mijloacelor materiale necesare pentru procurarea hranei, medicamentației și plata celorlalte cheltuieli curente este greu de suportat și conduce în mod indubitabil la deteriorarea sănătății precum și la lipsirea persoanei de dreptul său de a se bucura de o viața normală, în limita posibilităților sale financiare anterioare.
Curtea nu poate reține susținerea recurentei în sensul că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale reținute de instanța de fond, conform prevederilor art. 998 civ. întrucât prin îndeplinirea cu întârziere de 1 an de către pârâta -recurentă a obligației sale legale, prev. de art. 86 din Legea nr. 19/2000, de a emite o decizie de admitere sau respingere a cererii de pensionare pentru limită de vârstă a reclamantei-intimate în termen de 45 zile de la depunerea acesteia, în condițiile în care avea cunoștință, din memoriile adresate de ul acesteia, de situația grea financiară a reclamantei căreia i se suspendase plata pensiei de invaliditate, recurenta-pârâta se face vinovată de săvârșirea unei fapte ilicite, în legătură de cauzalitate cu prejudiciul de ordin moral, psihic suferit de intimata-reclamantă.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate drept despăgubiri pentru daunele morale pricinuite, dat fiind situația că aceasta este de regulă lasată la aprecierea instanței, care are a aprecia în funcție de fiecare situație în parte, Curtea constată că aceasta a fost judicios cuantificată la suma de 6500 lei, raportat la cuantumul debitului stabilit în sarcina intimatei-reclamante prin decizia de recuperare nr. -/21.05.2009.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,-, județul, împotriva sentinței civile nr. 1351 din data de 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în comuna, sat,județul D- prin domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
5 ex. 2009-11.26
/FA
Trib.D nr-
,
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
