ARTICOLUL 125 Statutul judecătorilor Instanţele judecătoreşti Autoritatea judecătorească

Constitutia Romaniei actualizata
CAPITOLUL VI
Autoritatea judecătorească

SECŢIUNEA 1
Instanţele judecătoreşti

ARTICOLUL 125

Statutul judecătorilor

(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.

(2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.

(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

← ARTICOLUL 124 Înfăptuirea justiţiei Instanţele...  ARTICOLUL 126 Instanţele judecătoreşti Instanţele... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre ARTICOLUL 125 Statutul judecătorilor Instanţele judecătoreşti Autoritatea judecătorească




Apostol Melinda 6.09.2012
a) Textul alin.l, în reglementarea iniţială, a vizat o situaţie tranzitorie, perioadă pe care Legea de revizuire a Constituţiei din 2003, deci după 12 ani, o încheie. Se renunţă, astfel, la soluţia mandatului de 6 ani pentru judecătorii de la instanţa supremă, în viitor urmând ca Preşedintele României să numească numai judecătorii care, de la numirea în această funcţie, dobândesc inamovibilitatea. Preşedintele trebuie, însă, să respecte condiţiile legii (a Legii de organizare judecătorească şi a Legii cu privire la statutul magistraţilor) în ceea ce priveşte dobândirea vocaţiei de
Citește mai mult inamovibilităţi. Se preconizează, de pildă, ca perioada de perfecţionare în Institutul Naţional de Magistratură să fie de 2 ani, care va fi urmată de o perioadă de stagiu de alţi 2 ani şi numai după promovarea examenelor de capacitate, la finele stagiului, cu cel puţin media 8, să se solicite Preşedintelui României numirea ca judecător inamovibil. Este de reţinut că, în perioada interbelică, inamovibilitatea putea fi acordată după o perioadă de cel puţin 7 ani de la intrarea în corpul magistraţilor.
Alineatul nou introdus urmăreşte să contureze principiile de bază, de ordin constituţional, ale regimului inamovibilităţii judecătorilor, arătând expres că, în această privinţă, autoritatea competentă este exclusiv Consiliul Superior al Magistraturii, organism, cum se va arăta la un comentariu ulterior, ce se constituie, în esenţă, prin voinţa magistraţilor înşişi.

b) In procesul de revizuire a Constituţiei s-a formulat şi un amendament în sensul stabilirii competenţei Consiliului Superior al Magistraturii pentru numirea judecătorilor, amendament respins de Parlament.

Numirea judecătorilor de către şeful statului ţine de tradiţia românească şi este o soluţie ce se regăseşte în ţări democratice europene (de exemplu art. 151 alin.l din Constituţia Belgiei, art.117 alin.l din Constituţia Olandei, art.88 alin.l din Constituţia Greciei etc.). De asemenea, prin acelaşi amendament s-a solicitat menţinerea situaţiei mandatului limitat la 6 ani pentru judecătorii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, amendament respins de Parlament tocmai pentru a se înlătura suspiciunile de presiune politică ce s-ar putea exercita asupra judecătorilor în scopul reînvestirii lor cu un nou mandat.
Răspunde
sonia ivan 4.07.2012
I. Inamovibilitatea. Comentarea dispoziţiilor constituţionale privind autoritatea judecătorească trebuie să fie rezultatul unei coroborări de texte, deoarece ordinea acestor dispoziţii, aşa cum este stabilită în text a fost realizată mai mult pe criterii de tehnică redacţională decât pe o ierarhizare strict valorică rezultată din conţinut.

Pentru înţelegerea alin. (1) din art. 125 trebuie să plecăm de la alin. (1) al art. 134 potrivit căruia Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în
Citește mai mult condiţiile legii. De aceea alin. (1) al art. 125 nu se referă la judecătorii stagiari, inamovibilitatea privind doar judecătorii definitivi, numai aceştia fiind numiţi de către Preşedintele României.

Inamovibilitatea este una din puternicele garanţii ale principiului independenţei judecătorului şi supunerea lui numai legii. Ea înseamnă că judecătorul nu poate fi nici revocat, nici retrogradat, nici transferat pe un post echivalent, nici avansat fară consimţământul său. Inamovibilitatea pune judecătorul la adăpost de orice revocare şi transferare abuzivă sau şicanatorie. Măsurile amintite pot fi luate numai în caz de greşeli foarte grave şi după o procedură jurisdicţională. în Suedia, de exemplu, judecătorii titulari nu pot fi demişi din funcţiile lor decât dacă prin infracţiune sau prin necunoaştere gravă şi repetată a obligaţiilor, ei se manifestă evident inapţi de a-şi îndeplini sarcinile sau se pensionează. Deci, dacă în cursul activităţii sale, judecătorul manifestă o vădită incapacitate profesională, el va putea fi destituit conform procedurii legale.

Din examinarea alin. (1) al art. 125 rezultă că inamovibilitatea se acordă în condiţiile legii. Rezultă de aici obligaţia legiuitorului de a stabili exigenţele care să asigure inamovibilităţii seriozitatea şi credibilitatea necesare.

II. Numirea, promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor.

Potrivit art. 125 alin. (2) propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.

III. Incompabilităţi. în fine, alin. (3) rezolvă chestiunea compatibilităţii

funcţiei de judecător cu o altă funcţie. Aceasta este compatibilă numai cu funcţiile didactice din învăţământul superior. Judecătorul nu poate cumula funcţia sa cu nici o altă funcţie publică sau privată. Această prevedere constituţională asigură independenţa, neutralitatea şi imparţialitatea judecătorului, şi îl apără de presiunile exterioare străine spiritului de justiţie.
Răspunde