Art. 105 cod procedura civila Nulitatea actelor de procedură
| Comentarii |
|
Capitolul IV
Nulitatea actelor de procedură
Nulitatea actelor de procedură
Art. 105
(1)Actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege.
(2)Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;
| ← Art. 104 cod procedura civila Termenele | Art. 106 cod procedura civila Nulitatea actelor de procedură → |
|---|
la rejudecarea uni dosar la Curtea de Apel ,judecatoarul a solicitat abtinerea ,care a fost respinsa,a solicitat recuzarea care a fost respinsa .A continuat procesul ,a dispus efectuarea unei expertize tehnice si a emis o decizie.La recurs,ICCJ a casat decizia pe incompabilitate judecator si potrivi art 105 a inlaturat toate actele de procedura, inclusiv expertiza.
Intrebare :aceasta expertiza este legala ,poate fi utilizata intr-un alt dosar intre aceleasi parti ?
Deşi textul se referă la „judecătorul" necompetent, în realitate, necompetenţă se raportează la instanţă, întrucât competenţa este definită ca fiind aptitudinea unei instanţe/organ de jurisdicţie de a soluţiona un litigiu.
Nulitatea intervine indiferent dacă norma de competenţă încălcată are caracter imperativ sau dispozitiv, deci indiferent după cum necompetenţă este absolută sau relativă. Vor diferi
Citește mai mult
doar condiţiile de invocare a nulităţii.2. Din alin. (2) rezultă că nu orice act de procedură făcut cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent este nul ci, pentru anularea unui act de procedură se cer a fi îndeplinite cumulativ trei condiţii:
- actul de procedură să fi fost întocmit cu neobservarea formelor legale sau de către un funcţionar necompetent.
Prima condiţie este îndeplinită dacă actul de procedură a fost întocmit cu nerespectarea condiţiilor privitoare la forma sau la conţinutul său, ori a fost îndeplinit de un funcţionar care nu avea atribuţia de a săvârşi actul de procedură respectiv;
- actul de procedură să fi produs părţii o vătămare.
Noţiunea de „vătămare" desemnează un prejudiciu „procesual".
Instanţa poate să constate existenţa vătămării din împrejurările cauzei
şi din finalitatea formei procedurale nerespectate, ori poate să ceară părţii care o invocă să producă dovezi. Ca atare, partea nu este obligată în toate cazurile să administreze dovezi pentru a proba existenţa vătămării deoarece, în caz contrar, cursul procesului s-ar complica la fiecare act de procedură contestat ca lovit de nulitate.
- vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
3. în cazul nulităţilor exprese vătămarea se prezumă până la dovada contrarie. Prin urmare, şi atunci când se invocă o nulitate expresă, aplicarea sancţiunii este condiţionată de vătămare, nulitatea nu intervine automat, dar partea care invocă nulitatea nu mai trebuie să facă dovada vătămării, ci revine celeilalte părţi, care doreşte menţinerea actului, să probeze inexistenţa vătămării.
4. Nulitatea expresă nu se confundă cu nulitatea necondiţionată. Şi nulitatea expresă este condiţionată de vătămare dar, faţă de dispoziţiile art. 105 alin. (2) teza a ll-a, în acest caz vătămarea este prezumată.
5. Nulitatea este condiţionată de vătămare chiar şi în cazul nulităţilor absolute, nu doar al nulităţilor relative, de vreme ce textul nu face nicio distincţie sub acest aspect.
I. Invocarea nulităţii
1. Hotărâre judecătorească. Nulitatea unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată doar prin intermediul căilor de atac, ordinare sau extraordinare, ce pot fi promovate împotriva acesteia, nu şi
pe calea unei acţiuni separate, având ca obiect constatarea nulităţii hotărârii (C.A. Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, decizia nr. 609/2002).
II. Nulităţi virtuale
2. Lipsa încheierii de dezbateri.
1) Potrivit art. 147 C. proc. civ., dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă. Aceasta este o normă cu
Citește mai mult
caracter imperativ, deoarece vizează un act de procedură săvârşit de instanţă, ale cărui existenţă şi conţinut nu pot fi lăsate la îndemâna părţilor. Lipsa încheierii de dezbateri face imposibilă exercitarea controlului judiciar în ceea ce priveşte compune-rea instanţei, prezenţa părţilor, concluziile formulate şi apărările în fapt şi în drept, ceea ce atrage nulitatea hotărârii (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 588/1999);
2) Neîntocmirea încheierii de dezbateri, atunci când instanţa a amânat pronunţarea hotărârii, atrage nulitatea hotărârii, întrucât nu se mai poate realiza controlul judiciar în ceea ce priveşte alcătuirea instanţei, susţinerile părţilor etc. (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2322/1993, în B.J. 1993, p. 148; decizia nr. 387/1994, în B.J. 1994, p. 108, în care se mai arată că aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul nesem-nării încheierii întocmite la termenul la care s-a amânat pronunţarea; decizia nr. 1375/1996, în B.J. 1996, p. 598. în acelaşi sens: C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 723/1995, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 252);
3. Adăugarea la minută. în condiţiile în care minuta hotărârii nu conţine vreo dispoziţie referitoare la obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri, o asemenea dispoziţie adăugată cu prilejul redactării hotărârii este lovită de nulitate, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Tribunalul va declara nulă această dispoziţie, iar pe celelalte le va menţine, ca fiind legale şi temeinice (Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 649/1994);
4. Nedepunerea la timp a raportului de expertiză. Reclamanta a fost prejudiciată prin nedepunerea raportului de expertiză cu cel puţin cinci zile înainte de data judecăţii, astfel încât nu şi-a putut pregăti apărarea (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1086/1976, în C.D. 1976, p. 239);
5. Neconcordanţă între minută şi dispozitivul hotărârii. Dacă există neconcordanţă între minută şi dispozitivul hotărârii, aceasta este nulă, întrucât art. 261 C. proc. civ. prevede că hotărârea trebuie să cuprindă, printre altele,
dispozitivul întocmit potrivit art. 258 C. proc. civ. (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 253/1968, în C.D. 1968, p. 279. în acelaşi sens: C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 81/1995, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 246).
Notă: Opinia majoritară în doctrină este în sensul că neconcordanţa dintre minută şi dispozitivul hotărârii ce se redactează ulterior nu conduce la nulitatea hotărârii, ci neregularitatea se va înlătura prin refacerea dispozitivului în sensul minutei. După deliberare şi după ce au redactat minuta, judecătorii numai pot reveni asupra soluţiei pronunţate, aşa încât, chiar dacă există contradicţie între minută şi dispozitiv, se poate şti ce anume a hotărât instanţa;
6. Lipsa dispozitivului. Lipsa dispozitivului atrage nulitatea hotărârii (Trib. Jud. Calaţi, secţia civilă, decizia nr. 550/1977, în R.R.D. nr. 10/1978, p. 54).
Notă: O parte semnificativă a doctrinei consideră că lipsa dispozitivului în hotărârea redactată ulterior nu conduce la nulitate, deoarece soluţia pronunţată de instanţă este cea trecută în minută, iar neregularitatea poate fi îndreptată prin completarea hotărârii cu dispozitivul, conform minutei;
7. încunoştinţare cu privire la taxa judiciară de timbru. Instanţa judecătorească are obligaţia de a stabili cuantumul exact al taxei judiciare de timbru prin rezoluţie sau încheiere, de a încunoştinţa partea cu privire la obligaţia de a achita suma stabilită, iar numai după aceea poate anula cererea de chemare în judecată ca netimbrată sau ca insuficient timbrată (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 9/1995, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 320). în acelaşi sens, a se vedea C.A. Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 247/1998, în C.P.J. 1998, p. 150;
8. Neîndeplinirea actelor de procedură la domiciliul ales. Necitarea părţii
la domiciliul ales de ea - posibilitate oferită de art. 93 C. proc. civ. - şi necomunicarea sentinţei la adresa şi persoana indicată au împiedicat-o să motiveze apelul şi apoi să-şi prezinte dovezile în susţinerea acţiunii sale, ceea ce i-a produs o vătămare, constând în respingerea acţiunii sale şi a apelului introdus, vătămare care, aşa cum prevede art. 105 alin. (2)C. proc. civ., nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii recurate (C.5.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1944/2003, în B.J. - Bază de date).
III. Nulitâfi exprese
9. Vătămare prezumată. 1) îndeplinirea procedurii de citare cu neres-pectarea dispoziţiilor art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. atrage nulitatea formei de procedură în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (C.A. Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 1067/2001);
2) Dacă procedura de citare a fost viciată, dar partea se prezintă în instanţă, vătămarea nu mai există şi nu se poate invoca nulitatea, ci, cel mult, partea în drept poate solicita un termen [art. 89 alin. (2) C. proc. civ.]. Dacă însă o parte nu a fost regulat citată, iar instanţa nu a amânat procesul, ci a judecat în lipsa părţii, intervine nulitatea. Instanţa de recurs nu poate condiţiona casarea de dovada apărărilor pe care partea judecată în lipsă le-ar fi putut face dacă s-ar fi prezentat (Trib. Suprem, colegiul
civil, decizia nr. 1937/1955, în C.D. 1955, p. 193);
în sens contrar: Deşi nu a fost legal citat în apel, prin suspendarea judecăţii apelului în temeiul art. 155 C. proc. civ., recurentului nu i s-a produs nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea încheierii de suspendare, fiind răsturnată prezumţia care operează în cazul nulităţii exprese; aceasta, deoarece copia hotărârii solicitate de instanţa de apel este absolut necesară pentru soluţionarea apelului, iar recurentul nu a învederat că, dacă ar fi fost legal citat, ar fi fost în măsură să o depună la dosar şi nici nu a depus-o la dosar în recurs (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 838/2003).
Notă: Acest raţionament acreditează ideea că neregularitatea procedurii de citare produce sau nu o vătămare părţii după cum soluţia instanţei ar fi fost sau nu diferită în condiţiile unei citări legale, în realitate, nu se poate reţine că s-a făcut dovada neexistenţei vătămării, vătămarea constând în chiar suspendarea judecăţii, ceea ce presupune - aşa cum a susţinut recurentul - prelungirea duratei procesului şi menţinerea stării de incertitudine privind finalul acestuia. Casând încheierea de suspendare în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., curtea avea posibilitatea să reaprecieze asupra necesităţii suspendării în temeiul art. 312 alin. (4) C. proc. civ., dispunând sau nu luarea acestei masuri;
3) Citarea pârâtei pentru termenul când s-a judecat cauza s-a făcut cu o zi înainte de termenul fixat, cu încălcarea dispoziţiilor art. 89 C. proc. civ. Instanţa de apel a considerat, în mod greşit, că nu s-a dovedit vătămarea pricinuită părţii, deoarece, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege vătămarea se presupune până la dovada contrară; în ipoteza avută în vedere de art. 89 C. proc. civ., neînmânarea citaţiei în condiţiile specificate este sancţionată cu nulitatea şi, în consecinţă, vătămarea este prezumată (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 811/R/1997).
în sens contrar: Nulitatea prevăzută de art. 89 C. proc. civ. este o nulitate relativă şi poate fi declarată doar după invocarea ei de către cel care are interes, iar, potrivit art. 108 alin (3) C. proc. civ., se acoperă dacă nu a fost invocată la
prima zi de înfăţişare ce a urmat după respectiva neregularitate şi înainte de a se pune concluzii în fond; în speţă, pârâtul a invocat în recurs neregularitatea procedurii de citare pentru data la care s-a judecat apelul, în sensul că nu i-a fost înmânată citaţia cu cel puţin cinci zile înainte de această dată; curtea a reţinut că prima zi de înfăţişare la care pârâtul putea să invoce neregularitatea a fost chiar data judecării apelului, când pârâtul nu a fost prezent la dezbateri şi nici nu a solicitat instanţei acordarea unui termen pentru a-şi formula apărarea, aşa încât nulitatea s-a acoperit (C.A. Cluj, secţia civilă, decizia nr. 802/1998).
Notă: într-adevăr, această nulitate poate fi invocată, în căile de atac, numai de partea care a suferit vătămarea, nu şi de partea adversă ori de instanţă din oficiu, dar, înainte de judecată, neregularitatea procedurii de citare a unei părţi poate fi invocată de oricare parte, în scopul de a evita pronunţarea unei hotărâri supuse anulării ori casării, precum şi de către instanţă, în baza art. 107 C. proc. civ. Pe de altă parte, nu se poate susţine că neregularitatea procedurii de citare pentru un anumit termen trebuie invocată cel târziu la termenul respectiv, deoarece se presupune că tocmai respectiva neregularitate împiedică partea să reacţioneze la acel termen;
4) în cazul nerespectării dispoziţiilor art. 89 C. proc. civ., de a se înmâna citaţia cu cel puţin cinci zile înainte de termenul fixat pentru judecată, vătămarea constă în însăşi imposibilitatea în care s-a găsit partea, care nu a fostîncunoştin-ţată la timp despre proces, de a-şi face apărarea, precum şi în pronunţarea unei hotărâri prin care a pierdut procesul (Trib. Suprem, Plen, decizia de îndrumare nr. 17/1959, în îndreptar interdisci-plinar, p. 315);
5) Nulitatea decurgând din nesem-narea minutei de un judecător nu poate fi acoperită prin semnarea ulterioară a minutei, deoarece nu se poate şti dacă judecătorul respectiv a participat sau nu la deliberare (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 574/1974, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 384); în acelaşi sens, a se vedea Trib. Suprem, secţia civilă, decizianr. 1486/1977, în I.C. Mihuţă, Repertoriu III, p. 303;
10. Răsturnarea prezumţiei. 1) Aşa
cum rezultă din dovezile de citare, pârâtul a primit personal citaţiile pentru termenele când s-au încuviinţat probele şi, respectiv, s-au administrat şi s-a dezbătut fondul pricinii, semnând de primirea acestora. Or, în atare situaţie, nemenţionarea pe citaţie al celui de-al doilea prenume al pârâtului nu atrage nulitatea actului de procedură în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece, atât timp cât partea a luat cunoştinţă de termen, nu se poate considera că i s-ar fi pricinuit o vătămare, cum greşit a reţinut tribunalul (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 344/2002);
2) Este adevărat că, la termenul când s-a anulat ca netimbrat recursul reclamanţilor, contestatorul nu a fost legal citat; cum însă acesta nu a declarat în cauză nici apel şi nici recurs, existând prezumţia că a fost mulţumit de hotărârea primei instanţe, anularea recursului declarat de reclamanţi nu i-a pricinuit contestatorului-pârât nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea deciziei (C.A. Cluj, secţia civilă, decizia nr. 172/1999);
3) în cazul în care o acţiune civilă a fost respinsă, însăşi soluţia pronunţată de instanţă înlătură prezumţia de prejudiciere a pârâtului necitat, care, în aceste condiţii, îşi realizează drepturile contestate în justiţie (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 333/1990).
IV. Lipsa vătămării
11. Depăşirea termenului. Depăşirea cu 2 zile a termenului impus de art. 257 alin. (1) C. proc. civ. nu a produs niciun prejudiciu recurenţilor. în consecinţă, nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. pentru anularea hotărârii (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 559/2002);
12. Judecarea pricinii peste rând. Nu
există vătămare, deşi pricina a fost judecată peste rând, dacă partea a fost prezentă şi a pus concluzii (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1285/1956, în Legalitatea populară nr. 12/1956, p. 1512).
V. Alt remediu decât anularea actului
13. încălcarea principiului contra-dictorialităţii. 1) împrejurarea că decăderea apelantului din dreptul de a motiva apelul nu a fost pusă în discuţia părţilor încalcă principiul contradicto-rialităţii şi este de natură să provoace acestuia o vătămare, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Această vătămare nu atrage însă în mod necesar anularea deciziei pronunţate de instanţa de apel, întrucât posibilitatea apelantului de a discuta legalitatea măsurii luate este asigurată în recurs (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 712/1998, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 282);
2) Preşedintele poate să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau întâmpinare, însă instanţa nu poate pronunţa hotărârea în temeiul unui mijloc procedural pe care nu l-a pus, în prealabil, în discuţia părţilor.
Verificând prima critică formulată de reclamantă, se constată că în preambulul deciziei recurate nu s-a consemnat punerea în discuţie a excepţiei privind lipsa interesului în promovarea acţiunii, excepţie ridicată din oficiu de instanţă în motivarea soluţiei adoptate, fără a da posibilitatea reclamantei să-şi formuleze apărările în prealabil.
Sub acest aspect, decizia a fost privită ca nelegală, critica încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca întemeiată, împrejurarea că excepţia
despre care s-a făcut vorbire nu a fost pusă în discuţia părţilor, echivalent cu necercetarea fondului cauzei, a impus soluţia admiterii recursului, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cu consecinţa casării deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal (C.A. Piteşti, secţia civilă, decizia nr. 1797/R/2005, în B.J. 2005, p. 98).
Notă: Decizia este greşită în ceea ce priveşte casarea cu trimitere.
Soluţionarea cauzei pe cale de excepţie reprezintă, într-adevăr, o necercetare a fondului cauzei şi, în ipoteza în care instanţa de recurs constată că excepţia a fost admisă în mod greşit, casarea cu trimitere se impune în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (5).
în speţă însă, instanţa de recurs nu a stabilit dacă excepţia a fost sau nu corect admisă, ci s-a limitat a constata că ea nu a fost pusă în discuţia părţilor, recurentul neavând posibilitatea de a se apăra pe acest aspect.
O atare soluţie a instanţei încalcă într-adevăr principiul dreptului la apărare şi produce părţii care a pierdut procesul o vătămare, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., însă anularea actului procedural, respectiv casarea hotărârii recurate, nu este singurul remediu posibil într-o atare situaţie.
Instanţa de recurs putea pune ea însăşi în discuţia părţilor excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii şi, în funcţie de rezultatul deliberărilor pe acest aspect, să păstreze hotărârea recurată sau să dispună casarea cu trimitere, pentru judecarea în fond a pricinii, în temeiul art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
14. Menţiune greşită în practicaua hotărârii. în cazul în care hotărârea este semnată de judecătorul care a pronunţat şi a semnat minuta, menţiunea numelui altui judecătorîn practicaua hotărârii ca urmare a unei erori materiale nu va atrage nulitatea hotărârii, ci eroarea va fi îndreptată după procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ. (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1061/1966, în
I.C. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu I, p. 812);
15. Nesemnarea hotărârii de către un judecător. în cazul în care minuta
este semnată de toţi judecătorii, iar numai hotărârea a rămas nesemnată de unul dintre ei, se poate evita sancţiunea nulităţii prin semnarea ulterioară a hotărârii, împlinindu-se astfel lipsa constatată (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 676/1958, în Legalitatea populară nr. 3/1959, p. 114);
16. Semnarea hotărârii de către preşedintele completului. Semnarea hotărârii de către preşedintele completului de judecată pentru cel de al doilea membru al completului, în loc de preşedintele instanţei, nu constituie motiv de nulitate, neregularitatea putând fi înlăturată prin semnarea ulterioară (C.A. Piteşti, secţia civilă, decizia nr. 23/1998, în C.P.J. 1998, p. 58);
Deşi pârâţii nu au declarat un apel principal, preferând a formula doar o cerere de aderare la apelul declarat de reclamant, decizia dată în apel nu este lovită de nulitate câtă vreme pârâţilor nu li s-a cauzat prin aceasta nicio vătămare, calea lor de atac fiind examinată pe fondul ei, iar instanţa trăgând aceleaşi consecinţe ca şi în cazul în care cererii i s-ar fi dat calificarea juridică exactă, aceea de aderare la apel. - C.A. Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 2006/2002, B.J./ 2002, p. 184.
înmânarea citaţiei în termen. Nulitate necondiţionată
Nerespectarea
Citește mai mult
dispoziţiilor art. 89 C. proc. civ. de a se înmâna citaţia cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată este sancţionată cu nulitatea, care operează fără a fi necesar ca partea neregulat citată şi care, fiind judecată în lipsă, a pierdut procesul, să facă dovada vătămării. - Plenul Tribunalului Suprem, Decizia de îndrumare nr. 17/1959, S. Zilberstein, Fr. Deak, A. Petrescu, C. Bîrsan, V.M. Ciobanu, L. Mihai, îndreptar interdisciplinar de practică judiciară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 315.Raport de expertiză. Depunere
Nerespectarea dreptului apelantului de a lua cunoştinţă de raportul de expertiză, aşa cum s-a solicitat, raport depus la dosar cu încălcarea de către expert a termenului prevăzut de art. 209 C. proc. civ., i-a
produs părţii un prejudiciu care nu poate fi altfel remediat decât prin anularea hotărârii, mai ales că expertiza efectuată în faza apelului a reprezentat actul esenţial pe care s-a întemeiat instanţa pentru motivarea deciziei. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 3470/ 2001, Practică judiciară civilă pe anii 2001-2002, p. 497.
Termen luat în cunoştinţă
Citarea ulterioară a părţilor pentru un alt termen decât cel anunţat în şedinţă nu are relevanţă juridică, deoarece conform art. 153 alin. (3) C. proc. civ., termenul luat în cunoştinţă nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor, în scopul discutării în contradictoriu a acestui aspect, în condiţiile menţionate, hotărârea pronunţată este nulă, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar prejudiciul suferit de apelantul-recurent, care nu a participat la judecată, nu poate fi înlăturat decât prin rejudecarea apelului. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2049/2001, Practică judiciară civilă pe anii2001- 2002, p. 498.