Art. 186 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata
| Comentarii |
|
Capitolul III
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Art. 186
(1)Când instanţa a încuviinţat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propuşi prin cerere şi întâmpinare.
(2)În cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 şi 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare.
(3)Înlocuirea martorilor nu se va încuviinţa decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate, în care caz lista se va depune în termenul şi sub pedeapsa mai sus-arătate.
(4)Decăderea din dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 170 se acoperă dacă aceştia se înfăţişează la termenul fixat pentru ascultarea lor.
| ← Art. 185 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata | Art. 187 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata → |
|---|
2. Dacă lista martorilor nu a fost depusă cu respectarea cerinţelor alin. (2), întrucât normele care reglementează această materie au caracter dispozitiv, instanţa nu poate să dispună decăderea din
Citește mai mult
oficiu.însă, în exerciţiul rolului activ şi pentru a împiedica tergiversarea judecăţii, instanţa poate pune în discuţia părţii ocrotite prin norma înscrisă în alin. (2), posibilitatea pe care o are de a cere decăderea.
3. Aprecierea că motivele invocate pentru înlocuirea martorului sunt „bine întemeiate" este atributul suveran al instanţei, care va ţine cont de situaţia concretă a martorului, iar nu a părţii.
4. Alin. (4) este de strictă interpretare şi nu poate fi invocat pentru a justifica practica unor instanţe de a obliga părţile să prezinte martorii fără citare, sub sancţiunea decăderii din probă.
cazuri, cu singura restricţie de a nu se provoca astfel amânarea procesului, în care împrejurare înlocuirea va trebui să fie încuviinţată de către instanţa de judecată.” - A. Ionaşcu, Probele în procesul civil, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 211.
1. Calitatea de martor. Dacă o persoană cunoaşte fapte care ilustrează temeinicia susţinerilor reclamantului, calea procesuală de valorificare a acestor elemente probatorii o constituie audierea ei ca martor, dacă nu există impediment legal, iar nu recunoaşterea făcută de ea ca pârâtă, dacă nu are această calitate (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 861/1978, în C.D. 1978, p. 258);
2. Admiterea/respingerea probei.
1) Judecătorii fondului sunt suverani să aprecieze dacă se poate admite sau nu proba testimonială invocată de părţi, însă, în cazul când o resping, sunt datori să
Citește mai mult
motiveze pentru ce o resping (Cas. I, 28 ianuarie 1905, Em. Dan, Codul adnotat, p. 290, nr. 4);2) Admiterea sau respingerea probei cu martori, chiar în materie comercială, este lăsată la aprecierea judecătorilor, destul numai ca dânşii să motiveze de ce ar fi inutilă o asemenea probă (Cas. III,27 octombrie 1909; Cas. I, 28 martie 1910, Em. Dan, Codul adnotat, p. 289, nr. 1 de sub art. 185);
3) Admiterea probei cu martori este lăsată la aprecierea instanţelor de fond, urmând a se admite o asemenea probă numai în caz de necesitate şi când ea n-ar fi oprită de lege. Astfel, tribunalul e în drept să respingă proba cu martori pentru dovedirea unui fapt, când acel fapt se constată din înseşi actele dosarului (Cas. III, 4 decembrie 1906, Em. Dan, Codul adnotat, p. 289, nr. 2);
3. Contraprobă. Nu se poate respinge contraproba, cerută de soţia pârâtă în acţiunea de divorţ, pe motivul că a fost formulată o cerere reconvenţională (C.S.J., decizia nr. 1231/1948, în Justiţia Nouă nr. 1-2/1948, p. 203);
4. Probă inutilă. Proba testimonială este inutilă când instanţa de fond şi-a putut forma convingerea din expertiza ordonată în cauză (Cas. I, 18 februarie 1902, Em. Dan, Codul adnotat, p. 290, nr. 8);
5. Necesitatea probei. 1) Cu drept cuvânt instanţa de fond refuză dovada cu martori, când partea ce o propune nu precizează ce anume fapte voieşte să dovedească (Cas. II, 30 aprilie 1904, Em. Dan, Codul adnotat, p. 290, nr. 5);
2) Simpla afirmaţie în care „mă servesc de proba cu martori nu este suficientă (C.S.J., colegiul civil, decizia nr. 1264/1948, în Justiţia Nouă nr. 1-2/1949, p. 204);
6. Necesitate rezultată din dezbateri.
Instanţa nu poate respinge proba cu martori, care este concludentă, când necesitatea ei rezultă din dezbateri (Trib. Jud. Suceava, sectia civilă, decizia nr. 867/1970, în R.R.D. nr. 10/1971, p. 149);
7. Principiul nemijlocirii. Instanţa civilă nu este îndreptăţită să ia în considerare la soluţionarea unui litigiu declaraţiile de martori luate într-o altă cauză penală, ci are îndatorirea să procedeze ea însăşi la audierea lor (Trib. Suprem, sectia civilă, decizia nr. 1032/1975, în I.C. Mihută, Repertoriu II, p. 375, nr. 132);
Drept de proprietate. Dovada cu martori
Terţul contestator, în stabilirea dreptului său de proprietate asupra bunului mobil poate dovedi cu martori posesia sa exclusivă asupra acelui bun, indiferent de valoarea lui, pentru că posesia este un fapt. Terţul poate dovedi cu martori dreptul său de proprietate şi în situaţia în care posedă în comun cu debitorul sau cu altă persoană bunul urmărit. Dacă însă bunul se află în exclusiva posesie a celui urmărit, terţul contestator trebuie să-şi dovedească dreptul său de proprietate potrivit normelor generale aplicabile în materia dreptului
Citește mai mult
de proprietate. - Plenul Tribunalului Suprem, Decizia de îndrumare nr. 14/1962, S. ZlLBERSTElN, Fr. DeAK, A. PETRESCU, C. Bîrsan, VM. Ciobanu, L. Mihai, îndreptar interdisciplinar de practică judiciară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 419.Persecuţie politică sau etnică. Dovedire
Dovedirea situaţiilor de persecuţie din motive politice sau etnice se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazurile în care nu este posibilă, prin orice mijloace de probă, prevăzute de lege, deci şi cu declaraţii de martori. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 3032/2002, Curierul judiciar nr. 9/2003, p. 71.
Posesie echivocă. Dovada cu martori
1. în cazul când contestatorul şi debitorul locuiesc în acelaşi imobil, este necesar să se constate dacă locuinţele lor sunt separate. în măsura în care locuiesc împreună, caracterul echivoc al posesiei face posibilă proba cu martori spre a se dovedi că proprietar al bunurilor mobile urmărite este contestatorul, chiar dacă valoarea lor depăşeşte 250 lei. - Tribunalul Suprem, colegiul civil, decizia nr. 610/1960, I.G. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1952-1969, p. 786, nr. 288.
2. în cazul când debitorul şi contestatorul locuiesc şi gospodăresc împreună, exercitând astfel o posesie echivocă, dovada proprietăţii se poate face cu martori. Instanţa urmează să primească însă cu discernământ depoziţiile martorilor audiaţi şi să-şi exercite rolul activ pentru cunoaşterea exactă a situaţiei. - Tribunalul Suprem, colegiul civil, decizia nr. 243/1959,1.G. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1952-1969, p. 786, nr. 289.
Proba cu martori încuviinţată. Revenire. Obligaţia motivării
Prin încheiere de şedinţă instanţa a încuviinţat proba cu martori solicitată de reclamant, considerând-o utilă pentru rezolvarea capătului de cerere privitor la acordarea daunelor morale. La termenul următor, deşi martorii legal citaţi au fost prezenţi, instanţa a revenit asupra probei fără a lua concluziile părţilor şi a motiva convingător această revenire. Procedând în acest mod instanţa a nesocotit prevederile art. 186 şi urm. C. proc. civ. şi a afectat, implicit, principiul dreptului la apărare, fundamental pentru desfăşurarea procesului civil. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 2092/2001, Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie-Contencios administrativ pe anul 2001, p. 858.