Art. 55 cod procedura civila Intervenţia Alte persoane care pot lua parte la judecată
| Comentarii |
|
Capitolul III
Alte persoane care pot lua parte la judecată
Secţiunea I
Intervenţia
Alte persoane care pot lua parte la judecată
Secţiunea I
Intervenţia
Art. 55
Intervenţia se judecă odată cu cererea principală. Când însă judecarea cererii ar fi întârziată prin intervenţia în interes propriu, instanţa poate hotărî despărţirea ei spre a fi judecată deosebit.
| ← Art. 54 cod procedura civila Intervenţia Alte persoane care... | Art. 56 cod procedura civila Intervenţia Alte persoane care... → |
|---|
Se ajunge la judecare separată prin disjungere, instanţa având obligaţia -în respectarea principiilor contradictorialităţii şi al dreptului Ia apărare- să pună în discuţia părţilor măsura pe care intenţionează să o dispună.
2. în urma disjungerii, se va constitui un dosar separat pentru cererea de intervenţie. Cererea din acest dosar nu va fi declinată, întrucât efectul prorogării de competenţă subzistă chiar dacă cererile sunt
Citește mai mult
soluţionate prin hotărâri diferite.Totuşi, pentru a evita pronunţarea unor hotărâri contradictorii, instanţa ar putea pune în discuţia părţilor necesitatea suspendării judecării intervenţiei, în condiţiile art. 244 alin. (1) pct. 1, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa asupra cererii principale.
3. Având natura juridică a unei apărări, intervenţia accesorie se judecă întotdeauna împreună cu cererea principală, ea neputând fi disjunsă şi judecată separat.
1. Admiterea în principiu a intervenţiei. încheierea de admitere în principiu a intervenţiei are caracter interlocutoriu, instanţa fiind legată de această admitere şi trebuind să soluţioneze cererea de intervenţie pe fond (Trib. Reg. Bacău, secţia civilă,
decizia nr. 844/1957, în Legalitatea populară nr. 8/1958, p. 105);
2. Nepronunţare. Este nelegală soluţia instanţei prin care se ia act de renunţarea reclamantului la judecată, fără a pune în discuţie şi a se pronunţa asupra cererii de intervenţie voluntară principală, formulată în cauză (C.A. Calaţi, secţia civilă, decizia nr.
Citește mai mult
529/1995, în C.P.J. 1995, p. 134);3. Interese contrare. Nu pot fi admise concomitent atât acţiunea reclamantului, cât şi intervenţia principală a unei alte persoane, atunci când acestea au acelaşi obiect şi, deci, se exclud una pe alta. în speţă, greşit s-a hotărât evacuarea pârâţilor dintr-o locuinţă în privinţa căreia atât reclamantul, cât şi interve-nienta principală invocă un drept propriu (Trib. Reg. Cluj, secţia civilă, decizia nr. 820/1958, în Legalitatea populară, nr. 1/1959, p. 100);
4. Disjungere. Măsura disjungerii judecării cererii de intervenţie, fiind luată de instanţă spre o bună administrare a justiţiei, nu poate fi atacată cu recurs (Trib. Reg. Bucureşti, secţia a IIl-a civilă, decizia nr. 4280/1955, în Legalitatea populară nr. 7/1956, p. 884);
5. Intervenţie accesorie. 1) întrucât recursul urmează a se respinge ca tardiv introdus, cererea de intervenţie în favoarea pârâtului recurent nu mai poate fi examinată, datorită dependenţei procesuale a intervenientului accesoriu de situaţia părţii pentru care intervine (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 709/1998, în C.P.J. 1994-1998, p. 108);
2) Prin intervenţia accesorie, intervenientul nu invocă un drept propriu şi nu urmăreşte pronunţarea unei hotărâri pentru el, ci tinde, prin
apărările pe care le face, ca soluţia în proces să se dea în favoarea părţii pentru care a intervenit. Dacă intervenţia accesorie a fost încuviinţată în principiu în apelul formulat de partea în favoarea căreia s-a intervenit, iar aceasta renunţă la judecarea apelului, cererea de intervenţie accesorie va fi respinsă ca rămasă fără obiect (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1595/1998, în C.P.J.C. 1998, p. 209);
3) în cazul în care cererea de intervenţie a fost introdusă în favoarea unei părţi, instanţa este obligată să se pronunţe cu privire la încuviinţarea ei, în sensul de a o admite sau de a o respinge în fond, deoarece intervenţia se judecă odată cu acţiunea principală. Faptul că intervenientul nu a declarat recurs este lipsit de relevanţă dacă recursul a fost declarat de partea în interesul căruia s-a făcut intervenţia. într-o atare situaţie, fiind vorba de o intervenţie accesorie, intervenientul are aceeaşi poziţie procesuală ca şi partea alături şi pentru care a fost făcută, aşa că instanţa de recurs este obligată să verifice legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de prima instanţă. Prin urmare, în caz de casare, instanţa de trimitere va trebui să se pronunţe asupra încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie şi să pună în discuţia părţilor excepţia lipsei de calitate procesuală invocată de cealaltă parte (Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 1515/1991, în C.P.J. 1991, p. 184, nr. 208).
Este nelegală soluţia instanţei prin care se ia act de renunţarea reclamantului la judecată, fără a pune în discuţie şi a se pronunţa asupra cererii de intervenţie voluntară principală formulată în cauză. - C.A. Galaţi, decizia civilă nr. 529/1995, Sinteza practicii judiciare pe anul 1995, p. 134.
Disjungere
Măsura disjungerii judecării cererii de intervenţie fiind luată de instanţă spre o bună administrare a justiţiei, nu poate fi atacată cu recurs. - Tribunalul regional Bucureşti, Secţia a 111-a civilă, decizia nr. 4280/1955, Legalitatea populară nr. 7/1956, p. 884.