Articol de presă. Atingere adusă independenţei justiţiei. Cerere de apărare independenţei justiţiei

Comentarii

0

Articolele de presă, prin conţinutul lor concret, dar şi prin modalitatea de prezentare, sunt de natură a exercita presiuni asupra judecătorului şi a aduce atingere reputaţiei profesionale, modului în care acesta îşi exercită funcţia, imparţialităţii şi integrităţii pe care un judecător trebuie să le manifeste în exercitarea profesiei.

CSM, Plenul CSM Hotărârea nr. 1750 din 8 octombrie 2009

Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, la data de 18.09.2009, Asociația Magistraților din România, Uniunea Judecătorilor din România, Rețeaua Națională a Adunărilor Generale ale Instanțelor Judecătorești și Asociația Procurorilor din România, constituite în Forumul Asociațiilor pentru o Magistratură Europeană din România, au solicitat în temeiul dispozițiilor art. 133 alin. (1) din Constituția României apărarea independenței justiției, afirmând existența pericolului public creat prin incitarea la violență împotriva corpului de magistrați, de către M.M., autorul articolului "Un pistol la tâmpla judecătorilor" publicat în ziarul E.Z. la data de 12 septembrie 2009.

Se menționează în cuprinsul solicitării, faptul că, atât în titlul cât și în cuprinsul articolului, sunt inserate o serie de aprecieri și îndemnuri care incită la violență extremă față de corpul magistraților aflați în prezent într-o acțiune de protest care are ca finalitate, realizarea efectivității statutului instituțional oferit de către Constituție și de către celelalte documente internaționale la care România este parte, puterii judecătorești și realizarea plenară a dreptului de acces la un tribunal al cetățeanului.

Se consideră că prin instigarea la violență extremă, la dezordine socială, magistrații sunt indicați drept ținte ale unei epurări totale, articolul fiind de natură a amenința însăși ordinea constituțională, datorită stării de pericol pe care o creează invitația publică, fiind de natură a destabiliza ordinea de drept prin mijloace violente, terifiante, incompatibile cu valorile democratice, solicitându-se intervenția Consiliului Superior al Magistraturii prin modalitățile permise de lege și Constituție, pentru a stopa propagarea unei astfel de atitudini și a prezerva independența corpului de magistrați care nu trebuie să fie expuși niciunei stări de pericol sau amenințări cu violența de orice natură ar fi ea.

Prin hotărârea nr. 1750 din 8 octombrie 2009, cu majoritatea voturilor membrilor prezenți, Plenul CSM a apreciat că sesizarea este întemeiată și a admis cererea de apărare a independenței justiției formulată de Asociația Magistraților din România, Uniunea Judecătorilor din România, Rețeaua Națională a Adunărilor Generale ale Instanțelor Judecătorești și Asociația Procurorilor din România, constituite în Forumul Asociațiilor pentru o Magistratură Europeană din România, în raport de conținutul articolului de presă "Un pistol la tâmpla judecătorilor" publicat în ziarul E.Z., la data de 12 septembrie 2009, întrucât s-a adus atingere independenței justiției.

Având în vedere gravitatea afirmațiilor formulate de M.M. în calitate de jurnalist, Plenul CSM, prin aceeași hotărâre a dispus transmiterea notei Inspecției Judiciare către Clubul Român de Presă spre informare, chiar și în condițiile în care cotidianul E.Z. nu este afiliat Clubului Român de Presă, documentul urmând a fi alăturat celorlalte hotărâri pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu articolele de presă care afectează independența și imparțialitatea sistemului judiciar.

De asemenea, prin hotărârea menționată, Plenul CSM în calitate de garant al independenței și imparțialității justiției, având în vedere că articolul de presă în discuție cuprinde exprimări generice care privesc întregul sistem judiciar, a dispus transmiterea notei Inspecției Judiciare tuturor instanțelor și parchetelor.

Considerentele care au stat la baza aceste hotărâri rezidă în faptul că, în cuprinsul articolului de presă invocat în cererea de apărare a independenței sistemului judiciar, cu titlul "Un pistol la tâmpla judecătorilor", autorul a făcut mai multe afirmații, respectiv: "Justiția trebuie democratizată și curățată cu pistolul la tâmplă, așa cum a procedat generalul MacArthur în Japonia de după cel de-al Doilea Război Mondial"; "Tentativa de a-i lăsa pe magistrați să se administreze și de a-și curăța singuri mizeria din interiorul breslei a eșuat. Dimpotrivă, acești oameni au abuzat dincolo de limita suportabilului de independența și de puterea pe care au primit-o în 2004"; "Peste trei milioane de justițiabili sunt ținuți ostatici de către magistrații angrenați într-o bătălie pentru putere și de bani _ pentru putere, în primul rând pentru că au obținut deja de la guvern, prin șantaj, cam tot ceea ce își doreau în materie de salarii. Magistrații caută un pretext pentru a-și continua protestul și pretind că ar fi preocupați de soarta tuturor bugetarilor"; "în realitate, greva (ilegală, dar cine să constate acest lucru) este rezultatul unei competiții în interiorul corpului judecătorilor și procurorilor. Diverși lideri sindicali ai breslei - în frunte cu pantagruelica doamnă P. - sunt în competiție pentru un loc în Consiliul Superior al Magistraturii sau la înalta Curte. Dar niciodată, în campaniile electorale pe care le-am urmărit, nu am văzut o competiție atât de murdară"; "Alegătorii - judecători și procurori - sunt momiți cu bani și influență. Publicul spectator este mințit cu cea mai mare nerușinare și i se transmite că bătălia se poartă numai și numai pentru nobilele principii ale independenței justiției"; "Puterile executive și legislative sunt șantajate cu boicotarea alegerilor prezidențiale"; "Justițiabilii au observat decizii contradictorii de la un tribunal la altul, deși cazurile erau cât se poate de asemănătoare. Sentințele blânde au fost pentru corupți. Iar procesele s-au judecat cu celeritate atunci când magistrații s-au adresat magistraților pentru a decide dacă tagma lor merită tot felul de sporuri și de creșteri salariale"; "Acest protest este punctul culminant al unei lungi serii de abuzuri și obrăznicii"; "Soluția ar fi ca legislativul și executivul să se alieze și să suspende temporar, o parte din libertățile de care beneficiază justiția. Să reintroducă pentru doi, trei, patru ani un control asupra sistemului și să înceapă un proces de epurare al coruptei caste a magistraților. Să democratizeze și să curețe justiția cu pistolul la tâmplă, exact așa cum a procedat generalul MacArthur în Japonia de după cel de-al Doilea Război Mondial"; "_milițienii și securiștii care au absolvit Dreptul la școala de bătaie de la Băneasa"; "Dar ar trebui ca acești oameni să audă zgomotul armei încărcate lângă tâmpla lor, pentru că se pare că nimic altceva nu-i poate opri să sfideze zilnic societatea românească".

S-a apreciat că analiza acestor afirmații din perspectiva compatibilității cu libertatea de exprimare prin presă, nu poate fi disociată de particularitățile specifice acestei libertăți, cu atât mai mult cu cât, din perspectiva modalității de exprimare a jurnalistului, majoritatea aspectelor prezentate se circumscriu ca tipologie, după distincția realizată atât în jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, cât și în Rezoluția nr. 1003 (1993) privind etica jurnalistului în categoria opiniilor, respectiv a judecăților de valoare, care permit o doză de exagerare sau chiar provocare.

Recunoașterea rolului esențial al presei într-o societate democratică, are ca scop comunicarea, dar și dreptul cetățeanului de a fi informat corect și onest, fapt care presupune implicit și respectarea datoriilor și responsabilităților proprii ale jurnalistului, astfel că, în exercitarea atribuțiilor ei, presa nu trebuie să depășească anumite limite, care vizează în special reputația și drepturile celorlalți, fiind necesară subordonarea acestei garanții condiției bunei-credințe, atât în situația difuzării unor informații, cât și în cazul exprimării unor judecăți de valoare.

Pornind de la distincția realizată de instanța de contencios european al drepturilor omului între formularea unei judecăți de valoare în legătură cu un anumit fapt social și cu relatarea unor activități umane sau a unor circumstanțe, respectiv fapte care au loc în viața cotidiană, se constată că aspectele inserate în cuprinsul articolului se doresc a fi în majoritatea lor, opinii, care se pretind a fi "judecăți de valoare" la adresa sistemului judiciar, fără însă a fi excluse elemente care reprezintă fapte, respectiv acuzații care se raportează la fapte susceptibile a fi verificate și cu referire la care s-a omis derularea acestei proceduri de esența deontologiei profesiei de jurnalist.

în categoria aspectelor reprezentând informații, se circumscriu afirmațiile jurnalistului privind contextul care a determinat inițierea și continuarea protestelor, respectiv susținerea conform căreia, această situație este "rezultatul unei competiții în interiorul corpului judecătorilor și procurorilor", că "diverși lideri sindicali ai breslei - în frunte cu pantagruelica doamnă P. - sunt în competiție pentru un loc în Consiliul Superior al Magistraturii sau la înalta Curte", că "alegătorii - judecătorii și procurorii sunt momiți cu bani și influență", iar "publicul spectator este mințit cu cea mai mare nerușinare și i se transmite că bătălia se poartă numai și numai pentru nobilele principii ale justiției", precum și afirmațiile vizând "pronunțarea unei decizii contradictorii de la un tribunal la altul, deși cazurile erau cât se poate de asemănătoare", "sentințele blânde au fost pentru corupți", "procesele s-au judecat cu celeritate atunci când magistrații s-au adresat magistraților pentru a decide dacă tagma lor merită tot felul de sporuri și drepturi salariale".

Se constată din această perspectivă, faptul că autorul articolului a omis a analiza contextul care a determinat inițierea și, respectiv, continuarea protestelor, a identifica deciziile contradictorii și respectiv sentințele la care face referire, urmărind prin această omisiune să culpabilizeze întregul sistem judiciar, contrar principiilor deontologice care trebuie respectate de ziariști în întreaga Europă, care au fost afirmate de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei prin Rezoluția nr. 1003 (1993) privind etica ziaristică, preluate și în art. 1-3 și 5 din Codul deontologic al ziaristului.

Cu referire la faptele menționate de jurnalist în cuprinsul articolului, s-a reținut nerespectarea acestor norme elementare, în condițiile în care nu s-au verificat argumentele judecătorilor și procurorilor invocate în derularea formei de protest, nu au fost enunțate motivele care condus la concluzia enunțată de jurnalist privind lipsa de veridicitate a revendicărilor formulate de magistrați, nu au fost exemplificate "deciziile contradictorii", "sentințele blânde pentru corupți", deși se referă la fapte a căror materialitate poate fi probată, situație care este de natură a crea un grav prejudiciu de imagine justiției, inexistența unei baze factuale cu referire la aceste acuzații rezultând, de altfel, din însuși conținutul Protestului la care se raportează jurnalistul.

Se menționează că scopul revendicărilor enunțat în cuprinsul Protestului vizează promovarea independenței justiției care constituie un drept fundamental al cetățeanului, astfel că informația transmisă de autorul articolului vizând interesele particulare ale reprezentanților acestora, constând în alegerea în Consiliul Superior al Magistraturii sau ocuparea unei funcții de judecător la înalta Curte de Casație și Justiție, este total lipsită de fundament, convertind un demers general în interese particulare și, respectiv, subordonând o decizie colectivă unei decizii particulare.

Omisiunea jurnalistului de a face referire și la condițiile de fond și, respectiv, de formă în care s-a inițiat și, respectiv, derulat această formă de manifestare, demonstrează că scopul comunicării realizate de acesta, prin refuzul unei abordări integrale și complete a faptului la care s-a făcut referire mai sus, rezidă tocmai în denaturarea informației cu privire la un fapt de actualitate, abordare contrară normelor inserate la pct. 4 și 7 din Rezoluția 1003.

A transmite deținătorului dreptului la informație, respectiv cetățeanului, știrea conform căreia protestul magistraților este rezultatul unei competiții în cadrul căreia reprezentanții acestora urmăresc obținerea unui loc în Consiliul Superior al Magistraturii sau la înalta Curte de Casație și Justiție, demonstrează faptul că informația transmisă nu este bazată pe adevăr, nu a fost fundamentată pe mijloace adecvate de verificare și nu respectă cerința imparțialității, iar referirea la "diverși lideri sindicali ai breslei" are drept scop minimalizarea motivației demersului, denaturarea informației reale privind existența unei baze decizionale pentru demararea acestuia, deși un minim demers în sensul verificării cadrului formal în care s-a derulat această procedură era de natură a infirma o asemenea susținere.

Plenul CSM a apreciat că acest fapt este de natură nu doar a încălca dreptul cetățeanului la o informație corectă și veridică, ci și credibilitatea și prestigiul tuturor magistraților, întrucât prin formularea acestor acuzații se acreditează ideea sugestibilității acestora, lipsei de rezistență împotriva unor presiuni sau chiar manipulări, fapt incompatibil cu deontologia profesiei de magistrat, care presupune, prin natura sa, "obligația de a decide în mod obiectiv, liberi de orice influențe", "obligația de imparțialitate" și, respectiv, obligația "de a nu da curs presiunilor și influențelor de orice natură", conform imperativelor conținute în art. 3 și, respectiv, art. 9 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

De aceea, Plenul CSM a apreciat că aceste acuzații aduc atingere nu doar independenței funcționale a judecătorilor, ci și independenței personale, prin contestarea acelor capacități și, respectiv, calități ale judecătorului și procurorului, indispensabile pentru exercitarea funcției și care prezintă o relevanță majoră din perspectiva noțiunii de independență, în raport de cerința aparenței presupusă de acest concept.

S-a considerat că situația este similară și cu referire la acuzațiile privind pronunțarea unor "decizii contradictorii", respectiv a unor "sentințe blânde pentru infracțiunile de corupție", prin generalizări lipsite de documentare și verificare, lipsite de fundament și care în cele din urmă contestă finalitatea actului de justiție, afirmând ineficiența acestuia.

Toate aceste omisiuni, respectiv refuzul de a se sprijini pe fapte concrete, de a verifica aspectele semnalate, coroborate cu alte constatări care urmează a fi abordate în continuare, din perspectiva opiniilor exprimate de ziarist cu referire la sistemul judiciar în ansamblu, demonstrează că jurnalistul a derulat un proces de intenție magistraților, care nu are nicio legătură cu interesul de a informa publicul.

O altă categorie de afirmații, susceptibile a fi circumscrise unor "judecăți de valoare", exprimând opinia jurnalistului cu privire la corpul magistraților în ansamblu, le cuprinde pe cele vizând "tentativa de a-i lăsa pe magistrați de a-și curăța singuri mizeria din interiorul breslei a eșuat", "acești oameni au abuzat dincolo de limita suportabilului de independența și de puterea pe care au primit-o în anul 2004", "peste trei milioane de justițiabili sunt ținuți ostatici de către magistrați antrenați într-o bătălie pentru putere și bani", "au obținut deja de la guvern, prin șantaj, cam tot ceea ce își doreau în materie de salarii", "puterile legislative și executive sunt șantajate cu boicotarea alegerilor prezidențiale", precum și referirile la această categorie ca fiind "milițieni și securiști care au absolvit Dreptul la școala de bătaie de la Băneasa".

Inexistența unei baze factuale a afirmațiilor referitoare la caracterul abuziv al acestei manifestări, pe marginea căreia autorul articolului își prezintă alegațiile, rezultă mai ales din ansamblul acțiunilor derulate de Consiliul Superior al Magistraturii, de judecători, respectiv de procurori, anterior acestui moment, fiind relevantă sub acest aspect, atitudinea constantă demonstrată de aceștia cu referire la necesitatea separării față de celelalte autorități și de delimitare clară a atribuțiilor prin autonomie funcțională și bugetară, ca și condiție a independenței sistemului judiciar, reflectată în studiile privind independența sistemului judiciar și demersurile întreprinse în acest sens.

în ceea ce privește exprimările enunțate în cuprinsul articolului, de genul: "tentativa de a-i lăsa pe magistrați de a-și curăța singuri mizeria din interiorul breslei a eșuat", "acești oameni au abuzat dincolo de limita suportabilului de independența și de puterea pe care au primit-o în anul 2004", "peste trei milioane de justițiabili sunt ținuți ostatici de către magistrații antrenați într-o bătălie pentru putere și bani", "au obținut deja de la guvern, prin șantaj, cam tot ceea ce își doreau în materie de salarii", "puterile legislative și executive sunt șantajate cu boicotarea alegerilor prezidențiale", se referă pe de o parte la calitatea morală și profesională a corpului profesional care deservește sistemul judiciar, iar pe de altă parte la o conduită abuzivă a acestui corp profesional, ambele aspecte vizând însă o singură idee, respectiv ideea conform căreia, actuala reglementare în materia organizării și funcționării sistemului judiciar este ineficientă.

Această concluzie rezultă în mod explicit din raportarea la anul 2004, an de referință în materia reformării sistemului judiciar, prin adoptarea actelor normative care au consacrat și garantat în mod efectiv independența judecătorilor și procurorilor, prin reconsiderarea rolului și locului Consiliului Superior al Magistraturii în garantarea independenței și imparțialității judecătorilor și procurorilor ca și cerință esențială a separației puterilor în stat, principiu care constituie fundament al unei societăți democratice.

Plenul CSM apreciază că o asemenea idee nu doar că nu are o bază factuală, în condițiile în care aceste modificări au fost justificate și impuse în considerarea necesității asigurării independenței justiției, reprezentând practic o condiție prealabilă pentru acceptarea Statului român ca partener de dialog de către statele Uniunii Europene și de asemenea o garanție a dreptului la un proces echitabil, dar constituie un atac fără precedent asupra independenței justiției, negând valori fundamentale ale statului de drept.

Raționamentele care conduc la această concluzie rezidă în primul rând în faptul că, prin afirmațiile la care s-a făcut referire mai sus, se deformează în mod voit semnificația noțiunii de independență, fiind asimilată unui prerogativ al judecătorului sau procurorului, care i-ar conferi posibilitatea unei conduite abuzive. Lipsa oricărei subordonări față de puterea politică, respectiv față de legislativ, dar mai ales față de executiv, față de părți, dar și față de puterea de fapt a unor grupuri de presiune, cerințe esențiale ale independenței justiției, sunt distorsionate și negate practic de către autorul articolului, inducându-se în conștiința opiniei publice ideea că aceste cerințe sunt instrumente ale abuzului corpului magistraților folosite atât în raport cu celelalte puteri ale statului, dar și împotriva justițiabililor.

Or, această interpretare, care neagă însăși semnificația cerințelor la care s-a făcut referire mai sus, reprezintă o atingere adusă independenței sistemului judiciar, prin lezarea substanței acestui concept și scopului în care a fost instituită și recunoscută de lege, fiind prezentată drept un privilegiu al corpului magistraților, și respectiv un instrument utilizat de aceștia în scopuri abuzive, chiar contrare unor valori fundamentale într-un stat de drept. De altfel, prima dintre soluțiile pe care le impune jurnalistul în mod explicit este aceea ca "executivul și legislativul să se alieze și să suspende temporar, o parte din libertățile de care beneficiază justiția. Să reintroducă pentru doi, trei, patru ani un control asupra sistemului și să înceapă un proces de epurare al coruptei caste a magistraților", fapt care constituie un atac direct la adresa independenței justiției, întrucât se aduce atingere însăși substanței acestui concept.

Și afirmațiile defăimătoare la adresa corpului de magistrați, formulate prin folosirea noțiunilor de "ostatici", "șantaj" sunt de natură a acredita chiar ideea încălcării unor valori ocrotite de legea penală, iar utilizarea acestor termeni prin referire la corpul magistraților cărora le revine atributul de a proteja aceste valori și, respectiv, de a asigura înlăturarea oricăror încălcări sau atingeri aduse acestor valori, este de natură a crea un grav prejudiciu de imagine, de credibilitate justiției, prejudiciu care în sine reprezintă o încălcare a independenței justiției, din perspectiva aparenței de independență, încercându-se a se diminua încrederea pe care, într-o societate democratică, autoritățile judiciare trebuie să o inspire justițiabililor. Același scop este de altfel urmărit nemijlocit, prin utilizarea expresiilor "milițienii și securiștii care au absolvit Dreptul la școala de bătaie de la Băneasa", "au obținut prin șantaj", "sunt momiți prin bani și influență", "angajați într-o bătălie pentru putere și influență", "sfidează zilnic societatea românească" etc.

Corelativ libertății de exprimare, există și dreptul instanțelor de a beneficia de încrederea opiniei publice, pentru a-și putea îndeplini în mod corespunzător atribuțiile, fiind deci necesar să fie protejate împotriva unor atacuri distructive, lipsite de fundament, cu atât mai mult cu cât obligația de rezervă le interzice să acționeze, astfel că intervenția Consiliului Superior al Magistraturii se justifică a fi realizată, tocmai în considerarea necesității protejării sistemului judiciar împotriva unor atacuri de această natură, cu caracter distructiv și lipsite de fundament. Această intervenție este de asemenea impusă de faptul că autorul articolului nu se rezumă doar la exprimarea unor acuzații fără a verifica și fundamenta veridicitatea acestora, la formularea unor "judecăți de valoare", respectiv la prezentarea unor opinii, fără o bază factuală și care aduc atingere substanței conceptului de independență a justiției, dar urmărește defăimarea corpului magistraților și mai mult, instigă la ură și violență împotriva judecătorilor și procurorilor.

Astfel, însuși titlul articolului "Un pistol la tâmpla judecătorilor" denotă că, în accepțiunea jurnalistului, este necesară desființarea acestui corp profesional prin mijloace de o extremă violență, afirmația "justiția trebuie democratizată și curățată cu pistolul la tâmplă, așa cum a procedat generalul MacArthur în Japonia de după cel de-al Doilea Război Mondial" fiind relevantă în transmiterea acestui mesaj, iar soluția propusă de jurnalist este de natură a incita la violență, în contextul în care este formulată după exprimarea cerinței ca puterea să introducă un control asupra sistemului și să înceapă un proces de epurare al coruptei caste a magistraților.

Repetarea în mod obsesiv a acestor expresii, respectiv "justiția trebuie democratizată și curățată cu pistolul la tâmplă", "ar trebui ca oamenii aceștia să audă zgomotul armei încărcate lângă tâmpla lor" și inserarea acestora chiar în titlul articolului, folosirea inducției, tonul acuzator, concentrarea pe un mesaj clar, constituie tehnici utilizate de către autor, în scopul de a induce opinia conform căreia nu ar exista decât o soluție radicală, care, evident, contravine principiilor care garantează independența sistemului judiciar și ordinea democratică.

Or, o asemenea abordare, care nu poate fi circumscrisă libertății de opinie ca formă de manifestare a libertății de exprimare, este de natură nu doar a afecta independența sistemului judiciar, a defăima corpul profesional al magistraților, ci și de a crea o stare de pericol, în raport de specificul atribuțiilor pe care le are această categorie profesională, însuși finalul articolului conținând o amenințare și de asemenea o incitare la violență: "dar ar trebui ca oamenii aceștia să audă zgomotul armei încărcate lângă tâmpla lor", ca soluție finală, expresia "pentru că se pare că nimic altceva nu-i poate opri să sfideze zilnic societatea românească" fiind elocventă în acest sens.

Plenul CSM apreciază că astfel de exprimări conținând amenințări, incitări la violență, supunerea acestui corp profesional oprobriului public, defăimării și urii, lezează independența justiției, demnitatea și credibilitatea corpului profesional al magistraților, dar și dreptul cetățenilor de a recepționa o opinie onestă și, respectiv, dreptul acestora de a beneficia de o justiție care se bucură de independență, cu toate conotațiile care definesc acest concept, constând în modul de desemnare și durata mandatului, existența unei protecții adecvate împotriva presiunilor și aparența de independență.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: