Judecător. Măsurile administrative dispuse prin hotărâri ale colegiului de conducere, precum şi solicitările adresate de preşedintele instanţei, în limitele cadrului legal, nu sunt de natură a afecta independenţa judecătorului

Comentarii

0

Solicitarea preşedintelui instanţei privind redactarea cu prioritate a hotărârii, nu aduce atingere independenţei judecătorului care a pronunţat hotărârea anterior şi liber de orice influenţe.Hotărârea colegiului de conducere, prin care s-a instituit obligaţia semnării condicii de prezenţă pentru judecătorii din cadrul instanţei, nu este de natură să afecteze independenţa judecătorului, în condiţiile în care hotărârea colegiului de conducere a fost adoptată pentru a se asigura buna funcţionare a instanţei.

CSM, Plenul CSM Hotărârea nr. 1144 din 1 iulie 2009

Prin sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul X de la Tribunalul Y a solicitat apărarea independenței sale profesionale în raport de faptul că președintele Tribunalului Y, în perioada când petentul funcționa la Judecătoria Y, i-ar fi solicitat redactarea cu prioritate a hotărârii într-un dosar, sub motivul că în cauză se intenționa exercitarea căii de atac.

Solicitarea președintelui a fost respinsă de judecător care i-a comunicat acestuia că redactarea va avea loc în termenul legal, având prioritate hotărârile pronunțate anterior și pentru care termenul de motivare expira la o dată mai apropiată.

Se mai arăta de către judecătorul X că incidentul petrecut era cunoscut și vicepreședintelui Judecătoriei Y care îi relatase că, în conversația avută în aceeași zi cu președintele Tribunalului Y, acesta îi ceruse și lui motivarea hotărârii cu prioritate.

De asemenea, se arăta de către judecător că, și în săptămâna următoare, ar fi fost din nou chemat în biroul președintelui și, subsecvent unor discuții de natură administrativă, acesta a reiterat solicitarea de redactare cu prioritate a hotărârii într-un dosar al cărui obiect era o servitute de trecere pe un teren situat într-o zonă semicentrală unde Primăria Y intenționa să construiască un cartier de blocuri A.N.L.

Și de această dată, judecătorul a refuzat solicitarea președintelui instanței.

De asemenea, s-a mai arătat că, prin conduita abuzivă a președintelui instanței, din a cărui dispoziție i-au fost diminuate drepturile salariale, pe motiv că nu a semnat condica de prezență, i-a fost încălcată independența profesională.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 1144 din 1.07.2009, a respins cererea de apărare a independenței profesionale, formulată de judecătorul X de la Tribunalul Y, pentru următoarele considerente:

Independența judecătorului presupune ca acesta să decidă liber de orice influențe, presiuni, amenințări sau interferențe directe sau indirecte în cauzele ce îi revin spre rezolvare, încât soluțiile pronunțate să fie în deplin acord cu dovezile prezentate și cu interpretarea legilor aplicabile speței respective.

Cu alte cuvinte, independența judecătorului trebuie să existe pe tot parcursul instrumentării cauzei până la dezînvestire, moment marcat de pronunțarea hotărârii.

Or, în speță, solicitarea președintelui instanței privind redactarea cu prioritate a hotărârii intervenise după pronunțarea soluției, când judecătorul se dezînvestise în cauză, adoptând soluția pe care o crezuse de cuviință.

Ca urmare, solicitarea președintelui nu poate fi interpretată ca o intervenție pentru soluționarea unei cereri de natură a afecta independența profesională a judecătorului întrucât, prin asemenea intervenție nu se urmărea rezolvarea într-un anume fel a cererii, cererea președintelui vizând doar redactarea prioritară a unei hotărâri într-un dosar și nicidecum motivarea ei într-un anume fel.

Cu privire la faptul că judecătorul X nu a primit plata integrală a drepturilor salariale pentru perioada în care a refuzat să semneze condica de prezență și prin aceasta s-a folosit programul de lucru ca un mijloc de constrângere și presiune asupra judecătorului, fiindu-i afectată independența, Plenul CSM a reținut următoarele:

La data de 13.01.2009, colegiul de conducere al Tribunalului Y a hotărât stabilirea programului de lucru pentru personalul instanței și măsuri de natură a asigura verificarea respectării acestuia prin semnarea condicii de prezență la venire și plecarea de la serviciu, condica fiind depusă în acest sens în fața biroului prim-grefierului instanței.

Prin cererea de apărare a independenței profesionale, judecătorul X a solicitat să se constate că respectiva dispoziție este un mijloc de presiune la îndemâna președintelui instanței.

Această percepție a judecătorului în legătură cu dispoziția de semnare a condicii de prezență a fost adusă la cunoștința președintelui tribunalului de către judecătorul X, în ziua imediat următoare ședinței de colegiu.

în cadrul respectivei discuții, președintele instanței a informat judecătorul că nesemnarea condicii de prezență va avea drept consecință înscrierea mențiunii de absență nemotivată de la serviciu.

Consecvent părerii exprimate, judecătorul în caz nu a semnat condica de prezență începând cu data de 15.01.2009.

Adresa în discuție cuprindea și mențiunea ca, în situația în care judecătorul uitase să semneze condica de prezență, să complinească omisiunea.

Adresa cuprindea precizarea că solicitarea președintelui urmărea preîntâmpinarea situației de neplată a drepturilor bănești aferente lunii ianuarie 2009.

La data de 27.01.2009, s-a formulat o adresă de răspuns de către judecător, prin care acesta comunica președintelui că a fost prezent la serviciu în fiecare zi lucrătoare și că, ulterior datei de 14.01.2009, nu a mai procedat la semnarea condicii, pe motiv că această măsură constituia doar un element de presiune.

De asemenea, se releva că președintele instanței fusese în eroare cu privire la ambele concluzii exprimate în adresa din 23.01.2009 și că judecătorul în cauză era în imposibilitate de a da curs solicitării de semnare retroactivă a condicii ori de motivare a unor absențe pe care nu le efectuase.

Corespondența dintre președinte și judecător a continuat și în luna februarie, președintele făcând cunoscut judecătorului că semnarea condicii de prezență constituie modalitatea de evidență a prezenței la serviciu în vederea acordării drepturilor salariale cuvenite.

în acest sens, cu adresa din 2.02.2009, președintele instanței solicita judecătorului ca până la data de 4.02.2009, ora 12:00, să prezinte dovezile necesare privind prezența la serviciu începând cu data de 15.01.2009, în caz contrar urmând ca plata drepturilor salariale să nu se facă decât pentru perioada 1.01.2009 - 14.01.2009 și să fie sesizat Consiliul Superior al Magistraturii.

La această nouă solicitare s-a răspuns de către judecător, cu adresa din 4.02.2009, prin care acesta comunica președintelui că începând cu data de 15.01.2009 s-a aflat la serviciu, dovadă în acest sens fiind faptul participării sale la mai multe ședințe de judecată, redactarea și semnarea hotărârilor pronunțate, înscrierea de rezoluții pe dosarele nou înregistrate și participarea la ședințele de lucru administrative conduse chiar de președintele instanței.

Se mai arăta de către judecător că prezența sa la serviciu putea fi confirmată și de colegii de birou.

în foaia colectivă de prezență întocmită de prim-grefierul Tribunalului Y și contrasemnată de președinte, judecătorul X nu a fost pontat decât pentru perioada 1.01.2009 - 14.01.2009 și alte 3 zile din cea de-a doua jumătate a lunii ianuarie, respectiv pentru datele de 20.01.2009, 27.01.2009 și 29.01.2009 când, potrivit planificării întocmite la nivelul secției, judecătorul participase la ședințele de judecată în care fusese programat.

Pentru celelalte zile lucrătoare, foaia de prezență nu cuprindea mențiuni corespunzătoare prezenței la serviciu, dar nici în sensul absențelor nemotivate.

în concret, în dreptul celor 10 zile lucrătoare rămase neacoperite, a fost înscrisă câte o linie orizontală.

în raport de modalitatea de completare a pontajului aferent lunii ianuarie 2009, document justificativ pentru plata drepturilor salariale, managerul economic al Tribunalului Y a solicitat judecătorului X definitivarea situației reflectate în foaia colectivă de prezență în vederea efectuării viramentelor salariale în timp corespunzător, având în vedere data limită - 10.02.2009 - până la care urmau a fi alimentate cardurile.

La această adresă, judecătorul a răspuns managerului economic că în zilele pentru care nu existau mențiuni corespunzător efectuate în foaia de prezență se prezentase la serviciu și fusese în activitate.

O nouă adresă având un conținut similar cu cea comunicată judecătorului X la 5.02.2009, în care, suplimentar, se făcea referire și la adresa de răspuns primită de la judecător, a fost transmisă de managerul economic la data de 6.02.2009 și prim-grefierului Tribunalului Y, cu solicitarea de a fi informat și președintele instanței.

Potrivit statului de plată întocmit individual pentru luna ianuarie 2009, judecătorului X i-a fost plătită suma de 2459 lei, reprezentând 88 ore lucrate conform pontajului, față de suma de 4470 lei pe care o primea în mod obișnuit ca indemnizație lunară.

Legea nr. 303/2004 enunță principalele îndatoriri ale judecătorului în și pentru exercițiul funcțiunii sale.

La art. 91 alin. (1) este prevăzută obligația judecătorului de a rezolva lucrările în termenele stabilite și de a soluționa cauzele ce i-au fost repartizate într-un termen rezonabil.

De asemenea, aceeași lege stipulează la art. 74 alin. (1) că, pentru activitatea desfășurată, judecătorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.

Tot astfel, prin O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, se prevedea la art. 3 că judecătorii au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare lunară brută stabilită în raport cu nivelul instanțelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa la ordonanță.

Din respectivele dispoziții legale rezultă în mod evident că drepturile bănești cuvenite magistratului se plătesc în considerarea activității desfășurate, și nu pe temeiul muncii normate.

Această reglementare specială în raport de alte categorii de personal s-a impus având în vedere specificul activității desfășurate de magistrați și disponibilitatea care li se cere pentru soluționarea judicioasă și într-un termen rezonabil a cauzelor înregistrate pe rolul instanțelor.

Obligația respectării programului de lucru este prevăzută în sarcina judecătorilor prin dispozițiile art. 5 lit. d) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, fără ca în cuprinsul acestui regulament și în nicio altă lege care reglementează organizarea și funcționarea justiției să fie prevăzută obligația judecătorului de a semna condica de prezență la serviciu. Cu toate acestea, la nivelul fiecărei instanțe este ținută o condică de prezență pentru magistrați.

Păstrarea respectivei evidențe este necesară pentru întocmirea foii colective de prezență lunară, document justificativ pe baza căruia se plătesc drepturile bănești cuvenite magistraților.

Foaia colectivă de prezență se întocmește de către grefierii șefi ai instanțelor și se contrasemnează de către președinte.

Documentele justificative se comunică departamentelor economico-financiare care funcționează în cadrul instanțelor, pentru efectuarea plății drepturilor bănești.

Potrivit Ordinului Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, Anexa 2, grupa a V-a - "Salarii și alte drepturi de personal", statul de salarii se întocmește pe baza documentelor de evidență a timpului lucrat efectiv _, a evidenței și a documentelor privind reținerile legale, a listelor de avans chenzinal, concediilor de odihnă, certificatelor medicale.

în raport de reglementările speciale existente în materie financiar-contabilă, șefii departamentelor economico-financiare și administrative refuză efectuarea viramentelor salariale în absența întocmirii foii colective de prezență lunară.

Prin urmare, președinții instanțelor au obligația de a asigura transmiterea foii colective de prezență lunară pentru întreg personalul și de a certifica realitatea, regularitatea și legalitatea datelor înscrise cu privire la prezența zilnică la serviciu.

întocmirea foii colective de prezență atrage astfel responsabilitatea președintelui pentru datele înscrise.

Foaia colectivă de prezență trebuie să reflecte mențiunile înscrise în condica de prezență.

Or, atâta timp cât condica de prezență nu cuprindea mențiuni privind prezența la serviciu a judecătorului în caz, în mod corespunzător, aceeași situație trebuia să se regăsească și în foaia colectivă de prezență.

întrucât respectiva dispoziție de semnare a condicii de prezență fusese luată prin hotărâre a colegiului de conducere al instanței, aceasta se impunea a fi respectată de judecător, indiferent de aprecierile sale vizând legalitatea și/sau oportunitatea actului în caz.

Independența profesională s-a cerut a fi apărată de judecător în raport de conduita președintelui instanței care ar fi folosit programul de lucru ca un mijloc de constrângere, prin instituirea obligației de semnare a condicii de prezență și prin dispoziția de diminuare a drepturilor bănești, în caz de refuz de îndeplinire a respectivei obligații.

De asemenea, s-a arătat că prin semnarea condicii de prezență zilnică se urmărește ca judecătorul să ateste pe propria răspundere că s-a aflat în instanță pe perioada programului de lucru, evitându-se astfel înregistrarea unor situații în care să se dovedească inexactitatea mențiunilor înscrise în pontajul lunar, semnat pentru conformitate de președintele instanței.

Prin urmare, se constată că întocmirea foii colective de prezență în acord cu mențiunile cuprinse în condica de prezență nu constituie un fapt de natură a afecta independența profesională a judecătorului, diminuarea drepturilor bănești fiind consecința asumată a refuzului de a respecta o hotărâre a colegiului de conducere.

Reținând, în consecință, că semnarea condicii de prezență nu a reprezentat un act discreționar al președintelui instanței și că respectiva dispoziție nu a urmărit restrângerea independenței profesionale a judecătorilor, hotărârea colegiului de conducere fiind adoptată pentru a se asigura buna funcționare a Tribunalului, cererea de apărare a independenței profesionale formulată de judecătorul X este neîntemeiată.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: