Judecător. Articol de presă. Afectarea reputaţiei profesionale

Comentarii

0

Ştirile trebuie difuzate cu respectarea adevărului, după ce au fost efectuate verificările de rigoare, prezentarea, descrierea sau naraţiunea fiind făcute într-un mod imparţial. Titlurile şi rezumatele ştirilor trebuie să reflecte cât mai fidel conţinutul faptelor şi al datelor prezentate.Deşi opiniile sunt inevitabil subiective, ele trebuie exprimate într-o manieră onestă şi etică, iar atunci când sunt exprimate sub formă de comentarii ale unor evenimente, nu trebuie să ascundă fapte sau date reale.Aspectele prezentate în articolele de presă la care se face referire în cererea de apărare a reputaţiei au la bază o plângere penală, în cuprinsul căreia nu a fost descrisă nicio faptă concretă, determinată ori individualizată, presupus a fi săvârşită de către magistrat şi nici nu a fost invocat vreun mijloc de probă apt să probeze aceste lucruri. Modul de prezentare a acestor informaţii (cu privire la care nu s-au efectuat minime verificări) a fost de natură să pună la îndoială imparţialitatea actului de justiţie şi să ştirbească încrederea cetăţenilor în activitatea de judecată.

Ştirile trebuie difuzate cu respectarea adevărului, după ce au fost efectuate verificările de rigoare, prezentarea, descrierea sau naraţiunea fiind făcute într-un mod imparţial. Titlurile şi rezumatele ştirilor trebuie să reflecte cât mai fidel conţinutul faptelor şi al datelor prezentate.Deşi opiniile sunt inevitabil subiective, ele trebuie exprimate într-o manieră onestă şi etică, iar atunci când sunt exprimate sub formă de comentarii ale unor evenimente, nu trebuie să ascundă fapte sau date reale.Aspectele prezentate în articolele de presă la care se face referire în cererea de apărare a reputaţiei au la bază o plângere penală, în cuprinsul căreia nu a fost descrisă nicio faptă concretă, determinată ori individualizată, presupus a fi săvârşită de către magistrat şi nici nu a fost invocat vreun mijloc de probă apt să probeze aceste lucruri. Modul de prezentare a acestor informaţii (cu privire la care nu s-au efectuat minime verificări) a fost de natură să pună la îndoială imparţialitatea actului de justiţie şi să ştirbească încrederea cetăţenilor în activitatea de judecată. CSM, Plenul CSM

La data de 24 aprilie 2009 a fost înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii cererea de apărare a reputației profesionale formulată de către judecătorul Z, în temeiul art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

în susținerea cererii sale, judecătorul a arătat că, în ediția din data de 13.01.2009 a unui cotidian din presa locală, s-a publicat un articol pe prima pagină, cu titlul "Judecătorul Z a ajuns la DNA", autoarea articolului precizând că împotriva judecătorului Z a fost făcută o plângere penală la Direcția Națională Anticorupție pentru trafic de influență, de către Autoritatea de Sănătate Publică.

Judecătorul menționează că autoarea articolelor a făcut la adresa ei încă din titlul articolului, dar și din cuprinsul acestuia, o serie de aprecieri și adăugiri personale, judecăți de valoare denaturate și calomniatoare, precum: "președinta secției civile a Judecătoriei X a tras sfori în instanță pentru ca tatăl ei să câștige un proces de despăgubiri"; "Judecătoarea Z a ajuns la DNA".

Se mai arată în cerere că tatăl său, reclamant într-un dosar al Judecătoriei X, aflându-se în posesia unei hotărâri definitive executorii, a înțeles să își valorifice drepturile obținute, prin punerea în executare a titlului obținut, adresându-se unui executor judecătoresc, dar de îndată ce s-au emis formele de executare, debitoarea Autoritatea de Sănătate Publică a adus la cunoștință ziarelor locale, dar și postului radio și televiziunilor A. TV și R. TV faptul că ar fi făcut o plângere penală împotriva sa la Direcția Națională Anticorupție, pentru trafic de influență în soluționarea cauzei tatălui său, la data de 10.01.2009, cu toate că doar la data de 19.01.2009 a fost făcută într-adevăr o astfel de plângere (dosar nr. 12/P/2009).

S-a mai învederat că, pornind de la această informație dată de Autoritatea de Sănătate Publică, autoarea articolelor a mai adăugat și informații personale tendențioase, ce i-au lezat reputația profesională, că aceste articole au fost redactate și publicate cu rea-credință, fiind bazate pe o interpretare personalizată, contrar normelor minime de deontologie jurnalistică, ce au avut ca efect discreditarea profesională și morală a dumneaei în rândul opiniei publice.

Prin Hotărârea nr. 1080 din data de 25.06.2009, Plenul CSM a admis cererea de apărare a reputației profesionale formulată de judecătorul Z, reținând următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria X, sub nr. 1045/231/2008, reclamantul OF, tatăl judecătorului Z, a chemat-o în judecată pe pârâta Autoritatea de Sănătate Publică, pentru o acțiune în pretenții. Cererea a fost admisă prin sentința civilă nr. 3186 din 23 iunie 2008, hotărârea fiind pronunțată de către judecător FM. Prin hotărâre este obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 42.185 de lei, reprezentând cheltuieli materiale, precum și suma de 100.000 de lei, cu titlu de daune morale, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca neîntemeiat, instanța de control judiciar reținând că s-a dovedit prin hotărâre irevocabilă că reclamantul a fost retrogradat de către fosta Direcție Sanitară, iar continuatoarea acesteia este apelanta.

Prin decizia nr. 138/R/24.02.2009 a Curții de Apel X, Secția civilă, a fost admis recursul declarat de către recurenta Autoritatea de Sănătate Publică, modificată în tot decizia din apel, a fost admis apelul și sentința a fost schimbată în parte, fiind respinsă acțiunea formulată de către reclamant în contradictoriu cu Autoritatea de Sănătate Publică, pentru lipsa calității procesuale pasive, motivarea instanței superioare fiind aceea că pârâta nu se face vinovată de schimbarea din funcție a reclamantului, în condițiile în care aceasta doar a pus în aplicare o dispoziție legală.

Prin sentința civilă din 17 decembrie 2008 a Judecătoriei X a fost admisă cererea formulată de către Biroul Executorului Judecătoresc, în contradictoriu cu debitorul Autoritatea de Sănătate Publică și terțul poprit Trezoreria X, având ca obiect validare poprire, fiind validată poprirea înființată la data de 19 noiembrie 2008. Urmare a admiterii recursului declarat de Autoritatea de Sănătate Publică, această sentință a fost modificată, iar, în rejudecare, cererea de validare a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere faptul că titlul executoriu care a făcut obiectul validării a fost desființat.

Cotidianul din presa locală a publicat în data de 13.01.2009 un articol pe prima pagină, cu titlul "Judecătoarea Z a ajuns la DNA", în care se arată că: "Autoritatea de Sănătate Publică susține că președinta Secției civile a Judecătoriei X ar fi tras sfori în instanță ca tatăl ei să câștige un proces de despăgubiri, motiv pentru care a sesizat Direcția Națională Anticorupție"; "Este un drept al fiecăruia să aibă acces la instanță, se apără judecătoarea acuzată de trafic de influență de o instituție a statului".

Din verificările efectuate a rezultat că reclamantul FO a intentat o acțiune în despăgubiri la Judecătoria X, unde judecătorul Z își desfășoară activitatea.

Acțiunea civilă a fost introdusă la această instanță potrivit dispozițiilor legale ce reglementează competența atât din punct de vedere teritorial, cât și material, cum de altfel s-a statuat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

La data introducerii acțiunii, cât și pe parcursul judecării cauzei în primă instanță și apel, judecătorul Z nu deținea funcția de președinte al Secției civile, având în vedere faptul că decizia a fost pronunțată în apel în data de 6 noiembrie 2008, iar numirea în această funcție a avut loc la data de 17 decembrie 2008, prin Hotărârea nr. 504 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, funcție ce urma a fi exercitată efectiv cu începere de la 22 decembrie 2008, astfel că afirmațiile referitoare la influențe ce ar fi fost făcute în virtutea acestei funcții sunt neavenite.

Din verificările directe efectuate la sediul instanței și din discuțiile avute cu judecătorul FM, ce a soluționat cauza în primă instanță, a rezultat că în soluționarea cauzei respective nu a existat absolut niciun fel de influențe, imixtiuni ori ingerințe în activitatea actului de justiție din partea vreunei persoane.

S-a mai constatat că, în speță, reclamantul a fost reprezentat de avocat, iar la judecata în primă instanță partea adversă nu a invocat aspecte referitoare la vreun presupus caz de incompatibilitate a judecătorului cauzei, ce ar fi putut să decurgă din starea de colegialitate cu judecătorul Z.

Aspectele reclamate de către partea adversă, Autoritatea de Sănătate Publică, au constituit obiect al unei cereri de strămutare la înalta Curte de Casație și Justiție, al unei sesizări la Consiliul Superior al Magistraturii, dar și al unei plângeri penale la Direcția Națională Anticorupție.

Cererea de strămutare a format obiect al dosarului nr. 8426/1/2008 al înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, dosar în care, la 17 octombrie 2008, a fost respinsă cererea de suspendare a cauzei, ce se afla pe rolul Tribunalului X, iar, prin încheierea din 10 martie 2009, cererea de strămutare a fost respinsă.

în ce privește sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta a avut ca obiect verificarea acelorași aspecte invocate de către Autoritatea de Sănătate Publică, rezultatul cercetărilor fiind acela că nemulțumirile petiționarei constituie de fapt chestiuni de judecată, de competența instanțelor judecătorești.

în legătură cu susținerile din memoriu referitoare la faptul că judecătorii care au soluționat cauzele ar fi fost influențați de către judecătorul Z, s-a apreciat că acestea sunt subiective și sunt izvorâte din nemulțumirea exprimată față de hotărârile pronunțate de instanțele de judecată, care au fost defavorabile Autorității de Sănătate Publică.

Din verificările anterioare ale Inspecției Judiciare a mai reieșit că nu s-au adus dovezi certe de natură a răsturna prezumția de imparțialitate, prevăzută de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Direcția Națională Anticorupție, în dosarul nr. 12/P/2009, la 10 februarie 2009, a dispus prin ordonanță, "în urma verificării actelor premergătoare", neînceperea urmăririi penale față de Z, întrucât fapta sesizată nu se confirmă (nu există), aspect care dovedește că judecător Z nu a avut nicio calitate în cadrul activității de cercetare penală, neexistând practic vreun proces penal, iar încunoștințarea petiționarului cuprinde doar aprecieri personale, prin definiție subiective, contrar dispozițiilor legale ce reglementează modul de sesizare a organelor de urmărire penală. Din verificări a rezultat că în plângere nu a fost descrisă nicio faptă concretă, determinată ori individualizată, presupus a fi săvârșită de către magistrat și nici nu a fost invocat vreun mijloc de probă apt să probeze aceste lucruri, însă simpla aducere la cunoștință publică a părerilor subiective ale unei persoane au fost de natură să pună la îndoială imparțialitatea actului de justiție și să știrbească încrederea cetățenilor în activitatea de judecată.

în conformitate cu regulile eticii jurnalistice, prevăzute de Hotărârea nr. 25/1994 a Adunării Deputaților asupra rezoluțiilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristică, principiul de bază al oricărei evaluări etice a ziaristicii este că trebuie făcută o distincție clară între știri și păreri, evitându-se orice confuzie între acestea.

Astfel, în timp ce știrile sunt informații, adică fapte și date, opiniile exprimă convingeri sau judecăți de valoare.

Știrile trebuie difuzate cu respectarea adevărului, după ce au fost efectuate verificările de rigoare, prezentarea, descrierea sau narațiunea fiind făcute într-un mod imparțial. Zvonurile nu trebuie confundate cu știrile. Titlurile și rezumatele știrilor trebuie să reflecte cât mai fidel conținutul faptelor și al datelor prezentate.

Deși opiniile sunt inevitabil subiective, ele trebuie exprimate într-o manieră onestă și etică, iar atunci când sunt exprimate sub formă de comentarii ale unor evenimente, nu trebuie să ascundă fapte sau date reale.

O altă regulă este aceea că știrea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă și să nu conțină păreri personale, aspecte ce rezultă din art. 3 din Codul deontologic al ziaristului adoptat de către Clubul Român de Presă.

Din datele prezentate în articolul de presă reiese că jurnalistul avea motive rezonabile să nu se încreadă în sursele sale, deoarece partea care îi furnizase informații privind introducerea plângerii penale nu deținea nicio probă concretă cu privire la acuzațiile formulate, astfel că aceste împrejurări puteau fi aflate cu o minimă diligență și prezentate în acest mod, creând astfel o imagine obiectivă, echilibrată și echidistantă, pe baza unor informații complete, corecte, precise și fiabile.

Din articolele publicate și preluate ulterior în emisiuni audio-vizuale, știrea este prezentată într-un mod părtinitor, fiind expusă părerea personală a uneia dintre părțile implicate în proces într-un asemenea mod încât creează opiniei publice impresia că judecătorul Z ar fi fost implicat în vreun fel în soluționarea cauzei respective, totul fiind redat sub titlul "judecătorul Z a ajuns la DNA", iar punctul de vedere real, obiectiv și onest al doamnei judecător, care nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească obligația de rezervă, a fost prezentat într-un mod vexatoriu, sub forma "eu sunt mic, nu știu nimic", adică într-un mod denaturat, alterându-se astfel conținutul discuțiilor dintre judecător și un ziarist care i-a solicitat punctul de vedere.

în activitatea de judecată, judecătorii trebuie să aibă și să se bucure de o bună reputație profesională, conferind astfel încredere în competența lor profesională și în sistemul judiciar.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, admiterea în magistratură a judecătorilor se face prin concurs, pe baza competenței profesionale, a aptitudinilor și a bunei reputații.

Așadar, odată cu dobândirea funcției de judecător, condiția bunei reputații subzistă, prin raportare la onoarea, demnitatea profesională și credibilitatea de care se bucură magistratul în societate, pe tot parcursul exercitării funcției.

Raportat la aspectele expuse, se constată că noțiunea mai largă de bună reputație include noțiunea de reputație profesională, aceasta din urmă constituind una dintre condițiile de subzistență ale primei noțiuni.

Este adevărat că în ceea ce privește activitatea organelor judiciare, presa joacă un rol important atunci când are sarcina de a comunica informații și idei legate de cauzele aflate pe rolul instanțelor, deoarece activitatea de administrare a justiției servește colectivității în ansamblul ei și necesită cooperarea unui public bine informat.

Corelativ dreptului presei este consacrat și dreptul instanțelor judecătorești de a beneficia de încrederea cetățenilor, pentru a-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile, astfel că este necesar a fi evitate atacurile distructive, lipsite de fundament.

în ce privește acuzațiile formulate prin intermediul articolelor de presă, se constată că acestea aduc atingere atât bunei reputații, în general, cât și reputației, onoarei și demnității profesionale a magistratului.

Urmare analizei afirmațiilor cuprinse în materialul de presă prin raportare la situația de fapt expusă, precum și la legislația aplicabilă în materie, Plenul CSM a reținut că informațiile prezentate în articolele de presă conțin, alături de știri de interes public referitoare la cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești, susțineri nereale ale uneia dintre părți, precum și poziții părtinitoare ale jurnaliștilor, formulate de o manieră contrară deontologiei și eticii jurnalistice, iar modul de prezentare a informațiilor în mass-media este de natură a discredita profesional judecătorul și de a induce în rândul opiniei publice o imagine distorsionată a sistemului judiciar, cu impact negativ asupra încrederii cetățenilor în actul de justiție, aducându-se astfel atingere prestigiului justiției.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: