Angajarea răspunderii solidare pentru obligațiile fiscale
| Comentarii |
|
angajarea răspunderii solidare pentru obligațiile fiscale, principiul separaţiei de patrimonii este că răspunderea pentru obligaţiile fiscale ale persoanelor juridice revine exclusiv acestora şi că debitorul, prin organul fiscal, se îndestulează din activele patrimoniale ale persoanei juridice.
Codul de procedură fiscală instituie însă o serie de ipoteze în care organul fiscal poate stabili prin decizie angajarea răspunderii solidare a unor terţe persoane pentru obligaţii fiscale.
În cazul contribuabilului debitor, solvabil răspund solidar: asociaţii din asocierile fără personalitate juridică (inclusiv întreprinderi familiale), alături de reprezentanţii legali care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea obligaţiilor fiscale la scadenţă; terţii popriţi, pentru neexecutarea obligaţiilor din adresa de poprire, în limita sumelor sustrase de la indisponibilizare; reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-cre-dinţă, declară băncii că nu deţine alte disponibilităţi băneşti. Răspunderea solidară nu este nici generală şi nici obiectivă, ci depinde de o participare a persoanei ţinute responsabilă la o procedură frauduloasă.
În cazul contribuabilului debitor, declarat insolvabil, răspund solidar atât persoane fizice, cât şi o serie de persoane juridice. Astfel, răspund solidar persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea; administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului; administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate; administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-cre-dinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale; administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.
Angajarea răspunderii solidare obligă organul fiscal la a proba existenţa elementelor frauduloase, a relei-credinţe, a neîndeplinirii culpabile de către administrator a obligaţiilor sale.
În acest sens, a se vedea: C.A. Piteşti, s. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 1081/2012: Codul de procedură fiscală nu impune de plano emiterea deciziei de impunere pe numele tuturor administratorilor şi asociaţilor unei societăţi debitoare, ci doar pe numele acelor administratori ori asociaţi care sunt vizaţi de art. 27 alin. (1) şi (2), deci pentru care organul fiscal trebuie să deţină dovezi şi argumente că le sunt incidente dispoziţiile legale respective. în speţă, organele fiscale trebuie să deţină dovezi şi argumente că recurentul a acţionat cu rea-credinţă în sensul dispus de lege.
Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii: dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului; are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin jumătate din totalul valoric al tranzacţiilor; are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.
În acest sens, a se vedea: I.C.C.J., dec. nr. 1697/2011: Pentru angajarea răspunderii solidare, astfel cum este reglementată în art. 27 C. proc. fisc., este necesar ca debitorul să fie declarat insolvabil, conform art. 176 C. proc. fisc., iar nu ca acesta să se afle în stare de insolvenţă, stabilită în condiţiile art. 177 din acelaşi cod. Sunt îndeplinite condiţiile răspunderii solidare prevăzute la art. 27 lit. a) C. proc. fisc., faţă de o persoană, fost acţionar al societătii debitoare, ce a achiziţionat, în intervalul celor trei ani anterior declarării insolvabilităţii, imobilul în care societatea îşi desfăşura activitatea, în condiţiile în care transferul personalului şi al procesului tehnologic s-au făcut către o altă societate la care soţia sa are calitatea de asociat, reaua-credinţă prevăzută de lege drept condiţie a atragerii răspunderii solidare, fiind, în acest caz, dovedită.
