Înlăturarea sau modificarea pedepsei
| Comentarii |
|
înlăturarea sau modificarea pedepsei, 1. Intervenirea unei legi penale noi 2. Intervenirea unei legi de amnistie sau graţiere
1. Intervenirea unei legi penale noi
în cursul executării pedepsei închisorii apar situaţii. împrejurări care produc efecte directe asupra pedepsei aplicate de instanţa de judecată şi efecte indirecte asupra pedepsei aflate în curs de executare. în aceste situaţii, aplicarea corectă a legii penale necesită o procedură jurisdicţională care să dea expresie modificărilor intervenite.
La operarea acestor modificări, este necesar să se pornească de la ideea potrivit căreia ceea ce a hotărât o instanţă de judecată nu poate fi schimbat sau modificat decât tot printr-o hotărâre judecătorească, iar soluţia este oferită de dispoziţiile art. 595 şi art. 596 C. proc. pen. Judecătorul delegat cu executarea nu se poate substitui instanţei de executare sau instanţei corespunzătoare în grad cu aceasta în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, pentru a rezolva incidentele ivite.
Astfel, una din aceste situaţii, reglementată de art. 595 C. proc. pen., este intervenirea unei legi penale noi. Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 C. pen. privind aplicarea legii penale de dezincriminare şi art. 6 din acelaşi cod privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
Potrivit art. 4 C. pen., „legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. în acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi", iar conform art. 6 C. pen., „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim. (2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune. (3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. (4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă. (5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. (1)-(4). pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta. (6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă. (7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alin. (1)-(6)".
Aplicarea dispoziţiilor de mai sus se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanţa de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenţie.
2. Intervenirea unei legi de amnistie sau graţiere
Înlăturarea sau modificarea pedepsei poate fi atrasă şi de un act de amnistie sau de graţiere.
Aplicarea amnistiei şi a graţierii, atunci când intervin după rămânerea definitivă a hotărârii, se face de către judecătorul delegat cu executarea de la instanţa de executare. iar dacă cel condamnat se află în executarea pedepsei, de către judecătorul delegat cu executarea de la instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Judecătorul se pronunţă prin încheiere executorie, dată în camera de consiliu, cu participarea procurorului.
împotriva încheierii pronunţate de către judecător se poate declara contestaţie de către procuror, în termen de 3 zile de la pronunţare. Contestaţia este suspensivă de executare.
